Geneza 8:1-14

Dumnezeu și-a adus aminte de Nóe și de toate viețuitoarele și de toate animalele care erau cu el în arcă. Și Dumnezeu a făcut să treacă un vânt pe pământ și apele s-au oprit. Au fost închise izvoarele abisului și stăvilarele cerurilor și a fost oprită ploaia din cer. Apele s-au întors de pe pământ și s-au retras. S-au redus și, după o sută cincizeci de zile, au scăzut. În luna a șaptea, în ziua a șaptesprezecea a lunii, arca s-a oprit pe munții Ararát. Apele s-au scurs și s-au retras până în luna a zecea. În luna a zecea, în [ziua] întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munților. După patruzeci de zile, Nóe a deschis fereastra arcei pe care o făcuse. Și a trimis un corb, care ieșea, pleca și se întorcea, până când au secat apele de pe pământ. Apoi a trimis un porumbel, ca să vadă dacă s-au scurs apele de pe fața pământului. Porumbelul n-a găsit [niciun loc] unde să-și pună piciorul și s-a întors la el în arcă, fiindcă pe fața întregului pământ mai era încă apă. [Nóe] și-a întins mâna, l-a luat și l-a adus la el în arcă. A așteptat alte șapte zile și a trimis din nou porumbelul din arcă. Spre seară, porumbelul s-a întors la el având în cioc o ramură de măslin ruptă de curând. Nóe a știut atunci că apele s-au scurs de pe pământ. A așteptat alte șapte zile și a trimis porumbelul, care nu s-a mai întors la el. În anul șase sute unu al vieții lui Nóe, în luna întâi, în prima [zi] a lunii, apele secaseră de pe pământ. Nóe a dat la o parte acoperișul arcei și s-a uitat și, iată, fața pământului era uscată. În luna a doua, în a douăzeci și șaptea zi a lunii, pământul era uscat.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Geneza 8:1-14