Aggeu INTRODUCERE
INTRODUCERE
Titlul și autorul.
Profetul Aggèu este, probabil, unul dintre cei care s-au întors din exilul babilonian (cf. Esd 1–2). Numele lui Aggèu (în ebraică „ḥaggay”) înseamnă „sărbătoarea mea” (cf. „Fèstus” în Fap 24,27; 26,24-25.32). Acesta intră în scenă după optsprezece ani de la edictul de libertate al lui Cirus cel Mare (538 î.C.). Și-a desfășurat activitatea profetică între lunile august și decembrie din anul 520 î.C., în anul al doilea al lui Dàrius I. A rostit patru oracole scurte (cf. Ag 1,1; 2,1.10.15.20), întotdeauna prezentându-se cu apelativul „profet”, pus în mod neobișnuit în urma numelui propriu (cf. Ag 1,1.3.12; 2,1.10). Nu este indicat nici numele tatălui și nici o altă circumstanță ca în celelalte cărți profetice.
Preocuparea lui principală a fost stimularea fervorii religioase a celor repatriați, afirmând că toate necazurile care se abăteau asupra poporului erau datorate lipsei de credință în Domnul. Dacă s-ar fi reconstruit templul, ar fi început epoca mesianică al cărui garant era ultimul supraviețuitor din dinastia davídică, Zorobabèl.
Deși textul este scurt, se întâlnesc totuși diferite cazuri de nesiguranță și uneori chiar de obscuritate în TM. Este posibil ca traducerea greacă a LXX să fi folosit un text ebraic diferit și, probabil, mai bun decât actualul TM. Nu este exclus ca dificultățile din TM să fi apărut și datorită situației de bilingvism în comunitatea iudaică palestiniană la întoarcerea din exil.
Teologia.
Titlul cel mai frecvent dat de Aggèu lui Dumnezeu este „Domnul Sabaòt” (de 14 ori), care subliniază puterea universală a lui Dumnezeu de la care provine orice putere. Universul care se află sub stăpânirea lui, într-o zi, va fi făcut să se cutremure din temelii (Ag 2,6-7.21-22). Timpul ascultă de poruncile divine (cf. Ag 1,11) și cuvântul lui Dumnezeu este eficace.
În raporturile sale cu Israelul, Dumnezeu nu renunță la clauzele alianței. Când repatriații din Babilòn nu ascultă de voința lui, Dumnezeu le face viața dificilă, trimițându-le flageluri pentru a-i provoca să se convertească (Ag 1,5; 2,17). Când poporul se dovedește zelos în slujirea lui, Dumnezeu este preamărit și își găsește plăcerea în aceasta, trimițând poporului binecuvântarea (Ag 1,8; 2,19).
Reconstruirea templului este începutul epocii mesianico-escatologice. Convertirea inimii și edificarea templului sunt condițiile indispensabile pentru ca Dumnezeu să fie prezent în mijlocul lui Israel și să facă să apară gloria lui. Promisiunile făcute casei lui Davíd rămân valabile și se concentrează în persoana lui Zorobabèl, considerat alesul Domnului și depozitarul promisiunilor făcute monarhiei iudaice. De reconstruirea templului este legat și începutul dominației suverane a lui Dumnezeu asupra întregii lumi și a epocii mesianice. Bunurile mesianice se concretizează în prezența lui Dumnezeu în mijlocul poporului, în acțiunea Duhului său și în pace (cf. Ag 2,9).
Într-o situație critică, Aggèu a înțeles necesitățile materiale și morale ale poporului lui Dumnezeu și i-a înviorat speranța într-un viitor mai bun, convingându-l să reconstruiască templul. Zorobabèl nu a restaurat dinastia Davídică și speranțele lui Aggèu au rămas neîmplinite. Totuși, cuvintele profetice i-au făcut pe ascultătorii și pe cititorii profetului să spere într-o realizare viitoare, mai îndepărtată, a promisiunilor divine.
Selectat acum:
Aggeu INTRODUCERE: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași