Isaia 25
25
Imn de mulțumire
1Doamne,
tu ești Dumnezeul meu;
pe tine vreau să te laud.
Preamăresc numele tău,
căci ai făcut lucruri minunate,
plănuite de demult,
neschimbătoare și adevărate.
2Căci din cetate ai făcut un morman,
din cetatea întărită, o ruină și
fortăreața străinilor#25,2 LXX a tradus: „fortăreața celor mândri” sau „fortăreața barbarilor”, exprimând aceeași realitate geografică și politică, accentul fiind pus pe apărarea acestei cetăți distruse în mod definitiv. Nu este vorba de Ierusalím, întrucât barbarii (sau străinii) sunt dușmanii lui (Is 1,7 și 29,5). Dar nu este exclusă Samaría, unde regii asirieni instalaseră străini începând din 721 î.C. (2Rg 17,24; Esd 4,2.9.10). Aceasta ia parte la mai multe revolte, începând de la Sàrgon al II-lea și până la Alexandru, însă este greu să se alăturea acest pasaj unui eveniment precis al istoriei. Ar putea fi subînțelese și alte cetăți păgâne: Babilòn (cf. Is 23,13, de unde se pare că au fost reluate aici unele expresii); termenul „barbari” se aplică străinilor ca dușmani, babilonienii fiind cel mai des subînțeleși prin această expresie (prin acțiunea lor împotria Ierusalímului – Ier 51,51; cf. Ier 30,8; Ez 7,21; 11,9; Abd v. 11; Lam 5,2 –, împotriva Tírului – Ez 28,7.10 –, împotriva Egiptului – Ez 30,12; 31,12). În acest caz, cetatea popoarelor dominatoare și poporul puternic din v. 3 ar putea să fie Pèrsia din timpul ahemenizilor (cf. Is 45,1-3): zidurile și templele din Babilon au fost doborâte la pământ de Xèrxes în 485 î.C., iar Alexandru cel Mare nu a avut timpul de a-și duce la îndeplinire proiectele de restaurare începute în 331 î.C. Babilònul va rămâne o cetate lipsită de importanță și va cădea definitiv sub loviturile parților. nu mai este cetate:
nu va mai fi reconstruită niciodată.
3De aceea te preamărește poporul
cel puternic#25,3 Nu pare să fie poporul cetății învingătoare, ci acela prin care Domnul și-a împlinit planul și, în consecință, îi aduce laudă.
și cetatea neamurilor dominatoare
se va teme de tine.
4Căci tu ai fost scăpare pentru cel sărac,
refugiu pentru cel nevoiaș#25,4 Este desemnarea iudeilor, oprimați de puterile mondiale.
în strâmtorarea lui,
adăpost împotriva furtunii,
umbră împotriva arșiței,
căci suflarea celor dominatori
este ca furtuna [care izbește] zidul.
5Cum potolești arșița într-un loc arid,
ca arșița la umbra unui nor,
așa se va stinge cântecul dominatorilor.
Banchetul divin#25,6 În tradiția biblică, banchetele sacre însoțeau sacrificiile de comuniune, în special cele ocazionate de sărbători (cf. Ex 24,11; Dt 16,13-15; 1Sam 9,13; Neh 8,10-12).
6Domnul Sabaót va face un ospăț
pentru toate popoarele
pe muntele acesta#25,6 Este vorba de Ierusalím: cf. Is 25,7; 27,13 și, mai ales, 24,23, unde se găsește și titlul de „Domnul Sabaòt”. Această imagine este întâlnită în ospățul mesianic, menționat deseori de Noul Testament (Is 8,11; 22,2-10; Lc 14,15-24; Ap 19,9).,
un ospăț cu mâncăruri grase
și cu băuturi alese,
cu mâncăruri pline de măduvă
și cu băuturi alese și rafinate.
7Pe muntele acesta, va înlătura vălul#25,7 „Vălul pus pe fața” (cf. 1Rg 19,13) împiedică vederea și înțelegerea (Is 29,10-12; cf. 2Cor 3,13-18) și apare des ca semn de doliu (2Sam 15,30; 19,5; Ier 14,3-4 etc.). Îndepărtarea vălului înseamnă descoperire cu scopul de a înțelege (cf. Lc 2,32): mai înainte, popoarele nu-l vedeau pe Domnul, pentru că erau oarbe; acum, Domnul însuși le descoperă ochii, ca să-l poată cunoaște.
pus pe fața tuturor popoarelor
și acoperitoarea
care acoperea toate neamurile.
8Va înlătura moartea pentru totdeauna.
Domnul Dumnezeu
va șterge lacrimile#25,8 Este anunțul formal al nemuririi fericite, pierdute de oameni prin păcatul primilor părinți (cf. Gen 3,17-19). Participanții la banchet vor trăi mereu împreună cu Domnul, fără durere și fără lacrimi. Este una dintre cele mai mari revelații ale Vechiului Testament. de pe fața tuturor
și va îndepărta rușinea poporului său
de pe tot pământul,
căci Domnul a vorbit.
9În ziua aceea se va spune:
«Iată, acesta este Dumnezeul nostru,
în care am sperat că ne va mântui,
acesta este Domnul
în care ne-am pus speranța:
să ne bucurăm și să ne veselim
de mântuirea lui!».
10Căci mâna Domnului se va odihni
pe muntele acesta;
dar Moáb va fi călcat în picioare
cum se calcă paiele în gunoi.
11Își va întinde mâna în mijlocul lui
așa cum întinde înotătorul mâna
ca să înoate#25,11 Fragmentul din Is 25,10-11 evocă totodată acțiunile politice dictate Moàbului de aroganța lui trecută și de eforturile lui de a continua să înoate. Menționarea umilirii Moàbului este surprinzătoare. Textul nu are legături nici cu genul literar, nici cu ideea contextului. Unii înțeleg, în loc de Moàb, „dușmanul”. Probabil, Moàb trebuie considerat aici ca tip al dușmanilor lui Dumnezeu.;
va înjosi trufia lui
odată cu manevrele mâinii sale.
12Va distruge fortăreața sigură
a zidurilor tale,
o va doborî și o va arunca
la pământ, până în țărână”. #60,1-3 #Ex 24,9-10; Ap 19,4-6 #12,1.4; Ps 118,28 #28,29 #22,11; 37,26 #13,20 #24,15-16.21 #26,1.6; 29,19 #4,6 #24,8 #Prov 9,2-5 #26,19; 1Cor 15,54 #Ap 21,4 #1Pt 1,8 #Mih 7,10 #16,6; Ier 48,29
Selectat acum:
Isaia 25: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Isaia 25
25
Imn de mulțumire
1Doamne,
tu ești Dumnezeul meu;
pe tine vreau să te laud.
Preamăresc numele tău,
căci ai făcut lucruri minunate,
plănuite de demult,
neschimbătoare și adevărate.
2Căci din cetate ai făcut un morman,
din cetatea întărită, o ruină și
fortăreața străinilor#25,2 LXX a tradus: „fortăreața celor mândri” sau „fortăreața barbarilor”, exprimând aceeași realitate geografică și politică, accentul fiind pus pe apărarea acestei cetăți distruse în mod definitiv. Nu este vorba de Ierusalím, întrucât barbarii (sau străinii) sunt dușmanii lui (Is 1,7 și 29,5). Dar nu este exclusă Samaría, unde regii asirieni instalaseră străini începând din 721 î.C. (2Rg 17,24; Esd 4,2.9.10). Aceasta ia parte la mai multe revolte, începând de la Sàrgon al II-lea și până la Alexandru, însă este greu să se alăturea acest pasaj unui eveniment precis al istoriei. Ar putea fi subînțelese și alte cetăți păgâne: Babilòn (cf. Is 23,13, de unde se pare că au fost reluate aici unele expresii); termenul „barbari” se aplică străinilor ca dușmani, babilonienii fiind cel mai des subînțeleși prin această expresie (prin acțiunea lor împotria Ierusalímului – Ier 51,51; cf. Ier 30,8; Ez 7,21; 11,9; Abd v. 11; Lam 5,2 –, împotriva Tírului – Ez 28,7.10 –, împotriva Egiptului – Ez 30,12; 31,12). În acest caz, cetatea popoarelor dominatoare și poporul puternic din v. 3 ar putea să fie Pèrsia din timpul ahemenizilor (cf. Is 45,1-3): zidurile și templele din Babilon au fost doborâte la pământ de Xèrxes în 485 î.C., iar Alexandru cel Mare nu a avut timpul de a-și duce la îndeplinire proiectele de restaurare începute în 331 î.C. Babilònul va rămâne o cetate lipsită de importanță și va cădea definitiv sub loviturile parților. nu mai este cetate:
nu va mai fi reconstruită niciodată.
3De aceea te preamărește poporul
cel puternic#25,3 Nu pare să fie poporul cetății învingătoare, ci acela prin care Domnul și-a împlinit planul și, în consecință, îi aduce laudă.
și cetatea neamurilor dominatoare
se va teme de tine.
4Căci tu ai fost scăpare pentru cel sărac,
refugiu pentru cel nevoiaș#25,4 Este desemnarea iudeilor, oprimați de puterile mondiale.
în strâmtorarea lui,
adăpost împotriva furtunii,
umbră împotriva arșiței,
căci suflarea celor dominatori
este ca furtuna [care izbește] zidul.
5Cum potolești arșița într-un loc arid,
ca arșița la umbra unui nor,
așa se va stinge cântecul dominatorilor.
Banchetul divin#25,6 În tradiția biblică, banchetele sacre însoțeau sacrificiile de comuniune, în special cele ocazionate de sărbători (cf. Ex 24,11; Dt 16,13-15; 1Sam 9,13; Neh 8,10-12).
6Domnul Sabaót va face un ospăț
pentru toate popoarele
pe muntele acesta#25,6 Este vorba de Ierusalím: cf. Is 25,7; 27,13 și, mai ales, 24,23, unde se găsește și titlul de „Domnul Sabaòt”. Această imagine este întâlnită în ospățul mesianic, menționat deseori de Noul Testament (Is 8,11; 22,2-10; Lc 14,15-24; Ap 19,9).,
un ospăț cu mâncăruri grase
și cu băuturi alese,
cu mâncăruri pline de măduvă
și cu băuturi alese și rafinate.
7Pe muntele acesta, va înlătura vălul#25,7 „Vălul pus pe fața” (cf. 1Rg 19,13) împiedică vederea și înțelegerea (Is 29,10-12; cf. 2Cor 3,13-18) și apare des ca semn de doliu (2Sam 15,30; 19,5; Ier 14,3-4 etc.). Îndepărtarea vălului înseamnă descoperire cu scopul de a înțelege (cf. Lc 2,32): mai înainte, popoarele nu-l vedeau pe Domnul, pentru că erau oarbe; acum, Domnul însuși le descoperă ochii, ca să-l poată cunoaște.
pus pe fața tuturor popoarelor
și acoperitoarea
care acoperea toate neamurile.
8Va înlătura moartea pentru totdeauna.
Domnul Dumnezeu
va șterge lacrimile#25,8 Este anunțul formal al nemuririi fericite, pierdute de oameni prin păcatul primilor părinți (cf. Gen 3,17-19). Participanții la banchet vor trăi mereu împreună cu Domnul, fără durere și fără lacrimi. Este una dintre cele mai mari revelații ale Vechiului Testament. de pe fața tuturor
și va îndepărta rușinea poporului său
de pe tot pământul,
căci Domnul a vorbit.
9În ziua aceea se va spune:
«Iată, acesta este Dumnezeul nostru,
în care am sperat că ne va mântui,
acesta este Domnul
în care ne-am pus speranța:
să ne bucurăm și să ne veselim
de mântuirea lui!».
10Căci mâna Domnului se va odihni
pe muntele acesta;
dar Moáb va fi călcat în picioare
cum se calcă paiele în gunoi.
11Își va întinde mâna în mijlocul lui
așa cum întinde înotătorul mâna
ca să înoate#25,11 Fragmentul din Is 25,10-11 evocă totodată acțiunile politice dictate Moàbului de aroganța lui trecută și de eforturile lui de a continua să înoate. Menționarea umilirii Moàbului este surprinzătoare. Textul nu are legături nici cu genul literar, nici cu ideea contextului. Unii înțeleg, în loc de Moàb, „dușmanul”. Probabil, Moàb trebuie considerat aici ca tip al dușmanilor lui Dumnezeu.;
va înjosi trufia lui
odată cu manevrele mâinii sale.
12Va distruge fortăreața sigură
a zidurilor tale,
o va doborî și o va arunca
la pământ, până în țărână”. #60,1-3 #Ex 24,9-10; Ap 19,4-6 #12,1.4; Ps 118,28 #28,29 #22,11; 37,26 #13,20 #24,15-16.21 #26,1.6; 29,19 #4,6 #24,8 #Prov 9,2-5 #26,19; 1Cor 15,54 #Ap 21,4 #1Pt 1,8 #Mih 7,10 #16,6; Ier 48,29
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași