Isaia 24
24
APOCALIPSUL LUI ISAÍA#24,0 Is 24–27 formează, în cadrul profeției lui Isaía, o colecție aparte. Conținutul este pedepsirea lumii și a celor puternici ai ei, împreună cu distrugerea unei cetăți dușmane lui Dumnezeu. Pe muntele Siàn, însă, Domnul stabilește împărăția sa, la care participă, invitați la un banchet abundent, iudeii și celelalte popoare mântuite. Este îndepărtat vălul ignoranței, sunt uscate lacrimile, încetează ura împotriva lui Israèl, în timp ce toți cei împrăștiați se vor întoarce în cetatea sfântă. Aceste teme sunt expuse în fragmente profetice escatologice, întrepătrunse de imnuri și lamentații, rugăciuni și sentințe sapiențiale. Stilul este emfatic, limbajul este uneori misterios, comparațiile sunt provocatoare. Titlul de „apocalips”, atribuit acestor capitole – întrucât vorbesc de judecata universală și menționează învierea morților –, nu este întru totul potrivit. Lipsesc caracteristicile proprii genului apocaliptic: viziunile, pseudonimia, ezoterismul și simbolismul. Cheia interpretării acestui text este identificarea cetății mondiale, a cărei distrugere este legată de înființarea împărăției lui Dumnezeu. Părerea cea mai probabilă este că ar fi vorba despre Babilòn, distrus în anul 485 î.C. de regele Xèrxes al Pèrsiei. Prezicerea acestui fapt istoric, prezentat cu imagini hiperbolice și alegorice, este încadrată într-o judecată universală escatologică ce se va termina cu victoria definitivă a împărăției lui Dumnezeu. Babilònul a devenit prototipul cetății răului (Ap 17,15) și textele au putut fi aplicate și altor cetăți păgâne a căror ruinare a fost remarcabilă (Tir, în 332 î.C.; Cartàgina, în 146 î.C.; Samaría, în 110 î.C. și chiar Roma, în 476 d.C.). Pentru tradiția profetică, nu există niciun eveniment întâmplător: totul este intervenția lui Dumnezeu.
Judecata Domnului
1Iată, Domnul pustiește țara,
o nimicește, răscolește suprafața
și îi risipește locuitorii.
2Atunci, cum îi va fi poporului,
așa va fi și preotului;
cum îi va fi sclavului,
așa îi va fi și stăpânului său;
cum îi va fi servitoarei,
așa îi va fi și stăpânei sale;
cum îi va fi cumpărătorului,
așa îi va fi și vânzătorului;
cum îi va fi celui care dă cu împrumut,
așa îi va fi și celui care ia cu împrumut
și cum îi va fi celui
care împrumută cu dobândă,
așa îi va fi și celui care ia cu dobândă#24,2 Enumerare de persoane, făcută printr-un artificiu literar care are drept scop îmbrățișarea totalității omenirii..
3Țara va fi pustiită și prădată,
căci Domnul a spus acest lucru.
4Țara jelește în doliu,
lumea înnebunește;
slăbesc cei mari din poporul țării#24,4 Conform mentalității semite, cosmosul și natura participă în mod intim la evenimentele istoriei mântuirii..
5Țara este întinată#24,5 Aluzie probabilă la vărsarea de sânge care contaminează pământul (cf. Gen 4,10-11; Num 35,33-35; Ps 106,38). de locuitorii ei,
întrucât au încălcat legile,
au pervertit hotărârea
și au rupt alianța veșnică#24,5 Referință la o alianță pe care Dumnezeu a încheiat-o cu întreaga omenire, condiționată de observarea legilor naturii, asemănătoare aceleia încheiate cu Noe și cu descendența lui (cf. Gen 9,9-10). În afara textelor profetice, unde este vorba de o alianță viitoare (Is 55,3; 61,8; Ier 32,40; Ez 16,60; 37,26), expresia „alianță veșnică” se mai găsește în Ps 105,10 (cf. 1Cr 16,17) și în textele sacerdotale ale Pentateùhului. În afară de alianța cu Noe, același atribut îi este acordat alianței cu Abrahàm și cu patriarhii (Gen 17,7.13.19). La fel este considerată instituirea sabatului (Ex 31,16) sau pâinile punerii înainte (Lev 24,8). Aici, această alianță veșnică depășește cadrul aceleia de pe Sinài și pe cel al poporului lui Israèl..
6De aceea, blestemul va devora țara
și locuitorii ei vor avea de ispășit.
Pentru aceasta, locuitorii țării vor fi arși
și vor mai rămâne puțini oameni.
Cântare asupra țării devastate
7Mustul stagnează#24,7 Lit.: „jelește”., via este veștejită;
toți cei veseli cu inima suspină.
8A încetat bucuria tamburinelor,
s-a sfârșit vuietul celor care se veselesc,
s-a oprit bucuria harpei.
9Când se cântă, nu se mai bea vin,
băutura tare e amară pentru cei ce o beau.
10Cetatea haosului a fost distrusă:
toate casele au fost închise de la intrare.
11Se strigă după vin în piețe,
orice veselie a dispărut,
bucuria țării a fost alungată.
12În cetate a rămas devastare,
poarta este sfărâmată: o ruină!
13Căci astfel va fi în țară, între popoare,
ca atunci când se scutură măslinul,
când se bate la sfârșitul culesului.
14Dar își vor înălța#24,14 Este vorba probabil de iudeii răscumpărați (cf. imaginea a ceea ce rămâne după recoltare). Faptul că ei intonează această aclamație de la mare, adică dinspre vest, face aluzie la evreii împrăștiați în Orient. glasul,
vor aclama măreția Domnului,
vor striga de bucurie de la mare.
15De aceea, preamăriți-l
pe Domnul de la răsărit,
numele Domnului,
de pe coastele mării!
16De la marginile pământului am auzit:
„Mărire Celui Drept!”#24,16 Această exclamație corespunde unei formule liturgice (cf. Is 41,26). Cel drept este probabil Dumnezeu însuși (cf. 45,21; Ps 7,10.12; 11,7; 116,5; 119,137; 129,4; 145,17). Ar putea fi și Israèlul (cf. Is 26,2; 60,21; Ps 14,5; 97,11; 112,6) sau reprezentantul său, regele (cf. 2Sam 1,19), sau Mesia (cf. Is 4,2)..
Ultimele bătălii
Dar eu am zis: „Sunt pierdut!
Sunt pierdut! Vai de mine!
Înșelătorii înșală,
înșelătorii se poartă cu înșelăciune.
17Groază, groapă și cursă sunt
asupra ta, locuitor al țării!
18Cel care fuge dinaintea strigătelor
de groază cade în groapă
și cel ce se ridică din groapă
va cădea în cursă;
căci se deschid stăvilarele de sus#24,18 Lit.: „ferestrele”. Cataclismul este asemenea potopului descris în Gen 6–9, care a șters toată răutatea oamenilor de pe fața pământului.
și se cutremură temeliile pământului.
19Pământul se rupe, pământul se crapă,
pământul se mișcă!
20Pământul se clatină ca un om beat,
tremură ca o colibă de noapte;
nelegiuirea lui îl apasă,
cade și nu se mai ridică.
21În ziua aceea, Domnul va pedepsi#24,21 Lit.: „va vizita”.
oștirea de sus#24,21 Sunt aștrii adorați de către idolatri, incluși în pedepsirea generală., din înălțimi,
și pe regii pământului, de pe pământ.
22Aceștia vor fi strâns legați în groapă#24,22 Sunt indicate chinurile temporare suportate în locurile subterane ale Șeòlului.,
vor fi întemnițați în închisoare
și, după multe zile, vor fi pedepsiți.
23Luna va roși,
iar soarele se va rușina#24,23 În acest verset, luna și soarele sunt indicate prin cuvinte rar folosite (cf. Is 30,26; Iob 30,28; Ct 6,10) și corespund celor două mari divinități ale lumii semite. Aceste imagini vor fi mai dezvoltate în Cartea lui Danièl (Dan 10,13.20.21) și mai ales în apocrife.,
căci Domnul Sabaót va domni
pe muntele Sión#24,23 Singurul loc de pe pământ salvat de la distrugere este Ierusalímul, centrul împărăției lui Dumnezeu. Aici, Domnul și-a fixat tronul, înconjurat de bătrâni, așa cum făcuse deja Moise pe muntele Sinài (Ex 19,34). și în Ierusalím
și înaintea bătrânilor săi va fi preamărit. #2,3.11 #3,23; Os 4,9 #14,26 #33,9 #Os 4,3 #Num 35,33 #Lev 26,15-16 #32,12 #16,9-10 #Am 6,5-7 #Ier 51,58 #17,6 #12,6 #11,12 #Hab 2,4 #6,5 #v. 5,6; 26,21 #Am 5,19 #Gen 7,11 #Ps 18,8.16; 82,5 #Ps 38,5 #Am 5,2 #14,12-15; Ps 2,2 #2Pt 2,4; Iúda 6 #13,10 #4,5; Mih 4,7
Selectat acum:
Isaia 24: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Isaia 24
24
APOCALIPSUL LUI ISAÍA#24,0 Is 24–27 formează, în cadrul profeției lui Isaía, o colecție aparte. Conținutul este pedepsirea lumii și a celor puternici ai ei, împreună cu distrugerea unei cetăți dușmane lui Dumnezeu. Pe muntele Siàn, însă, Domnul stabilește împărăția sa, la care participă, invitați la un banchet abundent, iudeii și celelalte popoare mântuite. Este îndepărtat vălul ignoranței, sunt uscate lacrimile, încetează ura împotriva lui Israèl, în timp ce toți cei împrăștiați se vor întoarce în cetatea sfântă. Aceste teme sunt expuse în fragmente profetice escatologice, întrepătrunse de imnuri și lamentații, rugăciuni și sentințe sapiențiale. Stilul este emfatic, limbajul este uneori misterios, comparațiile sunt provocatoare. Titlul de „apocalips”, atribuit acestor capitole – întrucât vorbesc de judecata universală și menționează învierea morților –, nu este întru totul potrivit. Lipsesc caracteristicile proprii genului apocaliptic: viziunile, pseudonimia, ezoterismul și simbolismul. Cheia interpretării acestui text este identificarea cetății mondiale, a cărei distrugere este legată de înființarea împărăției lui Dumnezeu. Părerea cea mai probabilă este că ar fi vorba despre Babilòn, distrus în anul 485 î.C. de regele Xèrxes al Pèrsiei. Prezicerea acestui fapt istoric, prezentat cu imagini hiperbolice și alegorice, este încadrată într-o judecată universală escatologică ce se va termina cu victoria definitivă a împărăției lui Dumnezeu. Babilònul a devenit prototipul cetății răului (Ap 17,15) și textele au putut fi aplicate și altor cetăți păgâne a căror ruinare a fost remarcabilă (Tir, în 332 î.C.; Cartàgina, în 146 î.C.; Samaría, în 110 î.C. și chiar Roma, în 476 d.C.). Pentru tradiția profetică, nu există niciun eveniment întâmplător: totul este intervenția lui Dumnezeu.
Judecata Domnului
1Iată, Domnul pustiește țara,
o nimicește, răscolește suprafața
și îi risipește locuitorii.
2Atunci, cum îi va fi poporului,
așa va fi și preotului;
cum îi va fi sclavului,
așa îi va fi și stăpânului său;
cum îi va fi servitoarei,
așa îi va fi și stăpânei sale;
cum îi va fi cumpărătorului,
așa îi va fi și vânzătorului;
cum îi va fi celui care dă cu împrumut,
așa îi va fi și celui care ia cu împrumut
și cum îi va fi celui
care împrumută cu dobândă,
așa îi va fi și celui care ia cu dobândă#24,2 Enumerare de persoane, făcută printr-un artificiu literar care are drept scop îmbrățișarea totalității omenirii..
3Țara va fi pustiită și prădată,
căci Domnul a spus acest lucru.
4Țara jelește în doliu,
lumea înnebunește;
slăbesc cei mari din poporul țării#24,4 Conform mentalității semite, cosmosul și natura participă în mod intim la evenimentele istoriei mântuirii..
5Țara este întinată#24,5 Aluzie probabilă la vărsarea de sânge care contaminează pământul (cf. Gen 4,10-11; Num 35,33-35; Ps 106,38). de locuitorii ei,
întrucât au încălcat legile,
au pervertit hotărârea
și au rupt alianța veșnică#24,5 Referință la o alianță pe care Dumnezeu a încheiat-o cu întreaga omenire, condiționată de observarea legilor naturii, asemănătoare aceleia încheiate cu Noe și cu descendența lui (cf. Gen 9,9-10). În afara textelor profetice, unde este vorba de o alianță viitoare (Is 55,3; 61,8; Ier 32,40; Ez 16,60; 37,26), expresia „alianță veșnică” se mai găsește în Ps 105,10 (cf. 1Cr 16,17) și în textele sacerdotale ale Pentateùhului. În afară de alianța cu Noe, același atribut îi este acordat alianței cu Abrahàm și cu patriarhii (Gen 17,7.13.19). La fel este considerată instituirea sabatului (Ex 31,16) sau pâinile punerii înainte (Lev 24,8). Aici, această alianță veșnică depășește cadrul aceleia de pe Sinài și pe cel al poporului lui Israèl..
6De aceea, blestemul va devora țara
și locuitorii ei vor avea de ispășit.
Pentru aceasta, locuitorii țării vor fi arși
și vor mai rămâne puțini oameni.
Cântare asupra țării devastate
7Mustul stagnează#24,7 Lit.: „jelește”., via este veștejită;
toți cei veseli cu inima suspină.
8A încetat bucuria tamburinelor,
s-a sfârșit vuietul celor care se veselesc,
s-a oprit bucuria harpei.
9Când se cântă, nu se mai bea vin,
băutura tare e amară pentru cei ce o beau.
10Cetatea haosului a fost distrusă:
toate casele au fost închise de la intrare.
11Se strigă după vin în piețe,
orice veselie a dispărut,
bucuria țării a fost alungată.
12În cetate a rămas devastare,
poarta este sfărâmată: o ruină!
13Căci astfel va fi în țară, între popoare,
ca atunci când se scutură măslinul,
când se bate la sfârșitul culesului.
14Dar își vor înălța#24,14 Este vorba probabil de iudeii răscumpărați (cf. imaginea a ceea ce rămâne după recoltare). Faptul că ei intonează această aclamație de la mare, adică dinspre vest, face aluzie la evreii împrăștiați în Orient. glasul,
vor aclama măreția Domnului,
vor striga de bucurie de la mare.
15De aceea, preamăriți-l
pe Domnul de la răsărit,
numele Domnului,
de pe coastele mării!
16De la marginile pământului am auzit:
„Mărire Celui Drept!”#24,16 Această exclamație corespunde unei formule liturgice (cf. Is 41,26). Cel drept este probabil Dumnezeu însuși (cf. 45,21; Ps 7,10.12; 11,7; 116,5; 119,137; 129,4; 145,17). Ar putea fi și Israèlul (cf. Is 26,2; 60,21; Ps 14,5; 97,11; 112,6) sau reprezentantul său, regele (cf. 2Sam 1,19), sau Mesia (cf. Is 4,2)..
Ultimele bătălii
Dar eu am zis: „Sunt pierdut!
Sunt pierdut! Vai de mine!
Înșelătorii înșală,
înșelătorii se poartă cu înșelăciune.
17Groază, groapă și cursă sunt
asupra ta, locuitor al țării!
18Cel care fuge dinaintea strigătelor
de groază cade în groapă
și cel ce se ridică din groapă
va cădea în cursă;
căci se deschid stăvilarele de sus#24,18 Lit.: „ferestrele”. Cataclismul este asemenea potopului descris în Gen 6–9, care a șters toată răutatea oamenilor de pe fața pământului.
și se cutremură temeliile pământului.
19Pământul se rupe, pământul se crapă,
pământul se mișcă!
20Pământul se clatină ca un om beat,
tremură ca o colibă de noapte;
nelegiuirea lui îl apasă,
cade și nu se mai ridică.
21În ziua aceea, Domnul va pedepsi#24,21 Lit.: „va vizita”.
oștirea de sus#24,21 Sunt aștrii adorați de către idolatri, incluși în pedepsirea generală., din înălțimi,
și pe regii pământului, de pe pământ.
22Aceștia vor fi strâns legați în groapă#24,22 Sunt indicate chinurile temporare suportate în locurile subterane ale Șeòlului.,
vor fi întemnițați în închisoare
și, după multe zile, vor fi pedepsiți.
23Luna va roși,
iar soarele se va rușina#24,23 În acest verset, luna și soarele sunt indicate prin cuvinte rar folosite (cf. Is 30,26; Iob 30,28; Ct 6,10) și corespund celor două mari divinități ale lumii semite. Aceste imagini vor fi mai dezvoltate în Cartea lui Danièl (Dan 10,13.20.21) și mai ales în apocrife.,
căci Domnul Sabaót va domni
pe muntele Sión#24,23 Singurul loc de pe pământ salvat de la distrugere este Ierusalímul, centrul împărăției lui Dumnezeu. Aici, Domnul și-a fixat tronul, înconjurat de bătrâni, așa cum făcuse deja Moise pe muntele Sinài (Ex 19,34). și în Ierusalím
și înaintea bătrânilor săi va fi preamărit. #2,3.11 #3,23; Os 4,9 #14,26 #33,9 #Os 4,3 #Num 35,33 #Lev 26,15-16 #32,12 #16,9-10 #Am 6,5-7 #Ier 51,58 #17,6 #12,6 #11,12 #Hab 2,4 #6,5 #v. 5,6; 26,21 #Am 5,19 #Gen 7,11 #Ps 18,8.16; 82,5 #Ps 38,5 #Am 5,2 #14,12-15; Ps 2,2 #2Pt 2,4; Iúda 6 #13,10 #4,5; Mih 4,7
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași