Judecători 20
20
Adunarea israelíților la Míțpa
1Toți copiii lui Israél au ieșit și s-au adunat#20,1 Redactorul post-exilic, al cărui stil este evident în v. 1-2, concepe Israelul ca o comunitate religioasă. Termenul propriu-zis nu apare decât după exil: cf. Ex 12,3; 16,1; 34,31; Lev 4,13; 8,3-5; 16,5; 19,2; Num 1,18; 16,9; 27,17; 31,16; 32,4; Ios 9,18; 22,18. De fapt, campania împotriva lui Beniamín a fost dusă de un grup restrâns de triburi, poate chiar numai de tribul lui Efraím. ca un singur om – de la Dan până la Béer-Șéba#20,1 Este o frază stereotipă folosită în afara Pentateuhului pentru a indica granițele de nord și de sud ale țării ocupate de Israèl (cf. 1Sam 3,20; 2Sam 3,10; 1Rg 5,5 etc.). În mod excepțional este adăugat aici și ținutul Galaàd, din cauza istoriei din Jud 21,8-12. Alte expresii care indică teritoriul de la nord la sud sunt: „de la intrarea din Hamàt până la torentul Egiptului (sau Arabàh: 1Rg 8,65; 2Rg 14,25)” sau „de la sud la nord”: de la torentul Egiptului și până la Fluviul cel Mare (Eufràt), (Gen 15,18; 2Rg 24,7; cf. Num 34,1 șu). și țara Galaád – înaintea Domnului, la Míțpa#20,1 Expresia indică existența unui sanctuar al Domnului la Míțpa. Míțpa (în traducere: „pândă”) din Beniamín (cf. Jud 20,3; 21,1.5; 1Sam 7,5-7; 10,17; 1Mac 3,46), astăzi este Tell En-Nasbeh, la 13 km nord de Ierusalím și nu trebuie confundată cu Míțpa din Galaàd (Jud 10,17; 11,11.34; Gen 31,49).. 2Căpeteniile#20,2 Lit.: „unghiuri”, cu referință la pietrele din capul unghiului: cf. 1Sam 14,38; Is 19,13. întregului popor, toate triburile lui Israél au venit în adunarea poporului lui Dumnezeu: erau patru sute de mii de oameni pedeștri care mânuiau #20,2 Lit.: „care scoteau”.sabia. 3Fiii lui Beniamín au auzit că fiii lui Israél au urcat la Míțpa și au zis: „Spuneți: «Cum s-a întâmplat răul acesta?»!”. 4Atunci levítul, soțul femeii care fusese ucisă, a zis: „Ajunsesem cu concubina mea la Ghibéea din Beniamín ca să înnoptăm. 5Locuitorii#20,5 Lit.: „stăpânii”. din Ghibéea s-au ridicat împotriva mea și au înconjurat noaptea casa din cauza mea. Se gândeau să mă omoare, și-au bătut joc de concubina mea și ea a murit. 6Mi-am luat concubina și am tăiat-o în bucăți pe care le-am trimis în tot ținutul moștenirii lui Israél. Căci au săvârșit o mișelie și o nelegiuire în Israél. 7Iată, voi toți sunteți fii ai lui Israél: cercetați acest lucru și hotărâți aici!”. 8Tot poporul s-a ridicat ca un singur om și a zis: „Niciunul dintre noi nu va merge la cortul lui și nimeni nu se va întoarce acasă. 9Acum, iată ce vom face [cetății] Ghibéea: vom trage la sorți [cine să meargă] împotriva ei. 10Vom lua zece oameni din o sută din toate triburile lui Israél, o sută dintr-o mie și o mie din zece mii; ei să ia provizii pentru popor ca, atunci când vor ajunge la Ghibéea din Beniamín, să-i facă după nelegiuirea pe care au făcut-o în Israél”. 11Toți bărbații lui Israél s-au adunat împotriva cetății, uniți ca un singur om.
Încăpățânarea fiilor lui Beniamín
12Triburile lui Israél au trimis oameni în tot tribul lui Beniamín ca să-i spună: „Ce este răul acesta pe care l-ați făcut între voi?#20,12 Se pare că adunarea de la Míțpa (v. 1-11) nu a avut drept scop găsirea unei soluții negociate.. 13Acum, scoateți-i pe oamenii [aceia] – fii ai lui Beliál – ca să-i omorâm și să înlăturăm răul din Israél!”. Dar fiii lui Beniamín nu au vrut să asculte glasul fraților lor, fiii lui Israél#20,13 Atitudinea fiilor lui Beniamín corespunde și astăzi codului de onoare al beduinilor arabi. Șeicul nu are dreptul să-l consemneze pe vreunul dintre membrii clanului său nici măcar atunci când s-a făcut vinovat de o crimă. Solidaritatea sângelui este mai puternică decât exigența dreptății..
14Fiii lui Beniamín s-au adunat din cetățile lor la Ghibéea ca să lupte împotriva fiilor lui Israél.
Lupta împotriva lui Beniamín
15În ziua aceea, fiii lui Beniamín au numărat din cetăți douăzeci și șase de mii#20,15 Cifrele diferă în funcție de manuscrise. Unele manuscrise grecești, siriace și latine au aici „douăzeci și cinci de mii”, alte manuscrise grecești, la fel ca și Iosif Flaviu, indică „douăzeci și trei de mii”. V. 35 fixează numărul la 25.100, iar Jud 20,46 la 25.000. După v. 47, ar mai fi rămas șase sute de supraviețuitori. de oameni care mânuiau#20,15 Lit.: „scoteau”. sabia; numai dintre locuitorii din Ghibéea au numărat șapte sute de bărbați viteji#20,15 Lit.: „aleși”.. 16În tot poporul acesta erau șapte sute de oameni aleși, care erau stângaci. Toți aceștia trăgeau cu praștia într-un [fir] de păr și nu dădeau greș. 17Fiii lui Israél – în afară de Beniamín – s-au numărat: erau patru sute de mii de oameni care mânuiau sabia – toți aceștia erau bărbați [buni] de luptă. 18Fiii lui Israél s-au ridicat, au urcat la Bétel#20,18 Bètel (cf. v. 26-28; 21,2-4), astăzi este Beitín, la 17 km nord de Ierusalím, pe drumul care duce la Síhem. Vechiul Testament leagă de sanctuarul de la Bètel amintirea patriarhului Iacòb (Gen 28,10-22; 31,13; 35,1-15). Ieroboàm va ridica aici unul dintre vițeii de aur (1Rg 12,28-33). Àmos și Osèa condamnă cultul de la Bètel (Am 3,14; 4,4; 5,5-6; Os 10,15). Sanctuarul va fi în cele din urmă distrus de Iosía în anul 622 î.C. (2Rg 23,15-18). și l-au întrebat pe Dumnezeu: „Cine dintre noi să urce primul ca să lupte împotriva fiilor lui Beniamín?”. Domnul a răspuns: „Iúda să urce primul!”#20,18 În Israel, era normală consultarea oracolului divin înainte de angajarea într-o bătălie (cf. Jud 1,2; 20,23.28; 1Sam 7,5-12; 14,37; 23,2.4.9-12; 30,7-8; 2Sam 2,1; 1Rg 22,6.15). Problema pusă de israeliți nu are niciun sens în acest context și răspunsul pe care îl obțin rămâne fără consecințe pentru urmarea operațiunilor.. 19Fiii lui Israél s-au ridicat dimineața și și-au fixat tabăra lângă Ghibéea. 20Bărbații lui Israél au ieșit ca să lupte împotriva lui Beniamín și s-au așezat în linie de luptă lângă Ghibéea. 21Fiii lui Beniamín au ieșit din Ghibéea și în ziua aceea au culcat la pământ douăzeci și două de mii de oameni din Israél. 22Poporul, bărbații lui Israél, s-au întărit și s-au așezat din nou în linie de bătaie în locul unde se așezaseră în ziua dintâi. 23Fiii lui Israél au urcat și au plâns înaintea Domnului până seara. L-au întrebat pe Domnul: „Să mai urcăm la luptă împotriva fiilor lui Beniamín, fratele meu?”. Domnul a răspuns: „Urcați împotriva lui!”. 24Fiii lui Israél au mers împotriva fiilor lui Beniamín în ziua a doua. 25În ziua a doua, fiii lui Beniamín le-au ieșit în întâmpinare din Ghibéea și au culcat la pământ încă optsprezece mii de oameni dintre fiii lui Israél: toți aceștia mânuiau#20,25 Lit.: „scoteau”. sabia. 26Toți fiii lui Israél și tot poporul au urcat și au venit la Bétel; au plâns și au rămas acolo înaintea Domnului, au postit în ziua aceea până seara#20,26 A se așeza pe pământ pentru a plânge (cf. Esd 9,3; Is 3,26; 47,1; Iob 2,13; Ps 137,1) și a posti (cf. 1Sam 7,6; 2Sam 12,16) sunt semne de doliu și de umilință. și au adus arderi de tot și jertfe de împăcare înaintea Domnului. 27Fiii lui Israél l-au întrebat pe Domnul – acolo se găsea atunci arca alianței lui Dumnezeu 28și Pinhás, fiul lui Eleazár, fiul lui Áaron, stătea pe vremea aceea înaintea [arcei]#20,28 Introducerea v. 27b-28a, menționând prezența arcei alianței la Bètel și a preotului Pínhas, este probabil un adaos. În ochii redactorului post-exilic, sacrificiile, înainte de construirea templului de la Ierusalím, nu puteau fi oferite decât înaintea arcei alianței. Adaosul a fost introdus pentru a legitima sacrificiile menționate în v. 26. De fapt, arca alianței era depozitată în timpul judecătorilor la sanctuarul din Șílo (cf. Ios 18,1; 1Sam 1; 4,4). Píhnas, fiul lui Eleazàr (cf. Ex 6,25; Num 25,7-11; 31,6; Ios 22,13.30-32; 24,33), ar fi putut să aparțină el însuși sanctuarului de la Șílo, întrucât numele său va fi purtat și de unul dintre fiii lui Eli (cf. 1Sam 1,3; 2,34; 4,4.11). –: „Să ies iarăși la luptă împotriva fiilor lui Beniamín, fratele meu, sau să încetez?”. Domnul a răspuns: „Urcați, căci mâine îi voi da în mâinile tale!”.
Înfrângerea și ruinarea lui Beniamín
29Israél a pus pânditori împotriva Ghibéii de jur împrejur. 30Fiii lui Israél au urcat împotriva fiilor lui Beniamín a treia zi și s-au așezat în linie de luptă împotriva Ghibéii, ca și în celelalte dăți. 31Fiii lui Beniamín au ieșit înaintea poporului și au fost trași departe de cetate. Au început să lovească poporul ucigând, ca și în celelalte dăți, cam treizeci de oameni din Israél pe drumurile care unul urcă la Bétel, iar celălalt [duce] la Ghibéea, prin câmpie. 32Fiii lui Beniamín au zis: „Iată-i bătuți înaintea noastră ca și mai înainte!”. Fiii lui Israél au zis: „Să fugim și să-i atragem departe de cetate, la drumul mare!”. 33Toți bărbații lui Israél s-au ridicat din locurile lor și s-au așezat în linie de luptă la Báal-Tamár#20,33 Este o colină mică, la nord-est de Ghibèea. Numele este cu siguranță canaanean și amintește de prezența unui copac sacru: Bàal-Tamàr înseamnă „Domnul Palmierului”.; și oamenii lui Israél care stăteau la pândă s-au năpustit din locul în care erau, din Maare-Ghéba. 34Au venit în fața Ghibéii zece mii de oameni aleși din tot Israélul. Lupta a fost aprigă#20,34 Lit.: „grea”., iar fiii lui Beniamín nu știau că răul venea peste ei. 35Domnul l-a bătut pe Beniamín înaintea lui Israél și fiii lui Israél au ucis în ziua aceea douăzeci și cinci de mii o sută de oameni din Beniamín. Toți aceștia erau în stare să mânuiască#20,35 Lit.: „să scoată”. sabia.
36Fiii lui Beniamín au văzut că bărbații lui Israél erau bătuți; aceștia făceau loc fiilor lui Beniamín pentru că aveau încredere în cei pe care-i puseseră la pândă lângă Ghibéea. 37Pânditorii s-au grăbit să se năpustească asupra Ghibéii, au mers și au trecut toată cetatea prin ascuțișul sabiei. 38Era un semnal între bărbații lui Israél și cei de la pândă: să facă să se înalțe din cetate un nor gros de fum. 39Bărbații lui Israél s-au întors în luptă. Fiii lui Beniamín au început să-i bată omorând cam treizeci de oameni și ziceau: „Fără îndoială, sunt bătuți înaintea noastră ca în prima luptă”. 40Dar un nor începea să se înalțe din cetate ca un stâlp de fum. [Fiii] lui Beniamín s-au uitat înapoi și, iată, toată cetatea urca [în fum] spre cer. 41Bărbații lui Israél s-au întors. Bărbații lui Beniamín s-au înspăimântat, pentru că au văzut că răul venea asupra lor.
42S-au întors din fața bărbaților lui Israél pe drumul care duce spre pustiu și i-a ajuns lupta. Cei care ieșeau din cetăți i-au omorât#20,42 Lit.: „culcat”. în mijlocul lor. 43L-au înconjurat pe Beniamín, l-au gonit și l-au zdrobit la locul lor de odihnă, până spre Ghibéea, înspre răsăritul soarelui. 44Au căzut din Beniamín optsprezece mii de oameni, toți aceștia bărbați viteji. 45S-au întors și au fugit spre pustiu, spre stânca Rimón#20,45 Astăzi poartă numele de Rammoùn, la 9 km nord-est de Ghibèea.. [Bărbații lui Israél] au ucis#20,45 Lit.: „au strivit”. cinci mii pe drum. I-au urmărit până la Ghideom#20,45 Este o localitate necunoscută, iar unii traducători propun „Ghèba” sau „Gabaòn”. și au lovit dintre ei două mii. 46Toți cei care au căzut dintre [fiii lui] Beniamín în ziua aceea au fost douăzeci și cinci de mii de oameni care mânuiau sabia, toți aceștia bărbați viteji. 47S-au întors și au fugit spre pustiu, la stânca Rimón, șase sute de bărbați și au rămas acolo timp de patru luni. 48Bărbații lui Israél s-au întors la fiii lui Beniamín și i-au trecut prin ascuțișul sabiei – de la oamenii din cetăți până la animale și tot ce au găsit. Au dat foc tuturor cetăților pe care le-au găsit. #20,17 #20,27 #1,2 #21,4 #Ios 8,4 #Ios 8,6.16 #Ios 8,20
Selectat acum:
Judecători 20: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași