Ieremia 23
23
Oracole mesianice; regele care trebuie să vină#23,0 În acest text cu caracter mesianic, se încheie procesul început în Ier 21,11 împotriva ultimilor regi ai lui Iùda, păstori infideli. Aceeași temă, cu aceiași subiecți, va fi reluată pe larg în Ez 34, unde fiecare expresie din Ieremía va fi dezvoltată.
1Vai de păstorii#23,1 Termenul se referă, în general, la clasele conducătoare și, în special, la ultimii regi ai lui Iùda. care fac să piară și să se împrăștie turma pășunii mele – oracolul Domnului! 2De aceea, așa spune Domnul Dumnezeul lui Israél împotriva păstorilor care păstoresc poporul meu: „Voi împrăștiați turma mea, o alungați și nu vă îngrijiți#23,2 Lit.: „nu o vizitați”. de ea. Iată, eu vă voi pedepsi pentru răutatea faptelor voastre – oracolul Domnului! 3Eu însumi voi aduna restul turmei mele din toate țările#23,3 Expresia pare că depășește contextul istoric imediat, adică exilul babilonian despre care vorbesc izvoarele istorice (Ier 52; 2Rg 25), și prevede deportări și în alte țări. unde le-am alungat, le voi face să se întoarcă la staulul lor, vor fi rodnice și se vor înmulți. 4Voi stabili peste ele păstori care să le păstorească: nu se vor mai teme, nu se vor înspăimânta și nu se vor rătăci” – oracolul Domnului#23,4 În promisiunea păstorilor care se vor îngriji cu adevărat de binele social și religios al poporului este posibil să se vadă personajele restaurării: Șeșbațàr, Zorobabèl, Iòsue (cf. Esd 1,11; 2,2; 3,2; 7,25) și, în special, Èsdra și Nehemía, așa cum arată cărțile care le poartă numele..
5Iată, vin zile – oracolul Domnului –
când îi voi ridica lui Davíd
o ordaslă dreaptă#23,5 Termenul „odraslă” (în ebr.: „ṣemaḥ”), folosit în sens mesianic, este tipic literaturii profetice. Îl folosesc Is 4,2 și, după Ier 23,5; 33,15; Zah 3,8; 6,12, întotdeauna în sens mesianic. Promisiunile mesianice care încep de la 2Sam 7 sunt în favoarea lui Davíd, adică a casei sau a descendenței lui, pe care Domnul o va construi regelui după inima sa (cf. 1Sam 13,14). În cursul istoriei și al revelației, promisiunea capătă consistență și personalitate clară. Apar termenii „nēṣer” și „ḥōṭer” („vlăstar”), practic sinonime cu termenul de față. Atributul „drept” este polemic față de contextul imediat, dar, îndeosebi, este un calificativ al lui Mesia asupra căruia insistă Is 7,15; 9,6; 11,1-9.10.12. Restaurarea nu va fi înainte de toate etnică (reconstituirea comunității în patrie), ci mai ales religioasă și socială, pe baza dreptății: înțelepciunea, judecata și dreptatea vor fi notele distinctive ale împărăției Odraslei.
care va domni ca rege
și va avea succes;
va face judecată și dreptate în țară!
6În zilele lui, Iúda va fi mântuit
și Israélul va locui în siguranță#23,6 Mântuirea și siguranța sunt consecințele statului de drept pe care îl va instaura noul Păstor: dreptatea, în raporturile poporului cu Dumnezeul său și a membrilor poporului între ei. Aceasta este situația ideală asupra căreia insistă profeții (cf. Ier 30,10; 42,11; Is 41,13-14; 43,5-7; 44,2-5; Dan 9,24)..
Acesta este numele
cu care va fi chemat:
„Domnul este dreptatea noastră”#23,6 Nume simbolic, pe care Ieremía îl atribuie regelui Mesia pentru a scoate în evidență caracteristica fundamentală a regatului său: triumful dreptății Domnului în mijlocul poporului..
7Iată, vin zile – oracolul Domnului – când nu vor mai spune: „Viu este Domnul, care i-a scos#23,7 Lit.: „i-a făcut să urce”. pe fiii lui Israél din țara Egiptului”, 8ci „Viu este Domnul, care a scos și a adus descendența casei lui Israél din țara de nord și din toate țările unde-i alungase” și ei se vor întoarce la pământul lor.
Împotriva profeților falși#23,9 Este un proces îndelungat împotriva profeților falși, chiar dacă acest calificativ nu se întâlnește.
9Despre profeți:
„Inima mea este zdrobită în mine
și-mi tremură toate oasele;
am devenit ca un om beat
și ca un bărbat doborât de vin#23,9 Starea psihologică a lui Ieremía, asemănătoarea unui bețiv care se clatină, este cauzată de Domnul și de cuvintele sfinte de denunțare și pedepsire a profeților falși (cf. Num 25,13; 1Rg 19,10.14; 1Mac 2,49-61). Imaginea omului doborât de băutură este folosită în special pentru a indica efectul pedepsei divine în cel care a provocat mânia lui Dumnezeu, reprezentată de „cupa” pe care este constrâns să o bea (cf. 25,16-17; Iob 21,19-20; Ps 60,5; Ez 23,32-34).,
din cauza Domnului
și din cauza cuvintelor sale sfinte.
10Căci țara este plină de adulteri#23,10 Mai înainte de păcatul codificat în Decalog, profetul se referă la adulterul fundamental, care este infidelitatea față de alianță și care se manifesta în cultele idolatrice, însoțite de prostituția sacră (cf. 2,20-24; Os 4,13; Ez 23,37; Is 57,3).;
țara plânge din cauza blestemului,
pășunile din pustiu s-au uscat.
Fuga lor este spre rău
și puterea lor nu este dreaptă.
11Și profetul, și preotul#23,11 Este singura menționare a preoților în acest proces îndreptat împotriva profeților; probabil este motivată de faptul că până și în interiorul templului se săvârșeau acte de cult idolatric. sunt rătăciți;
chiar și în casa mea am găsit
răutatea lor – oracolul Domnului.
12De aceea, calea lor va fi
ca locurile alunecoase în întuneric:
vor fi împinși și vor cădea în el;
voi face să vină asupra lor răul
în anul pedepsirii#23,12 Expresie opusă „anului mântuirii” despre care vorbește Legea (cf. Ex 21,2-11; Is 61,2; Ier 34,8-22). lor
– oracolul Domnului.
13În profeții din Samaría
am văzut ceva dezgustător:
profețesc pentru Báal și îl duc
în eroare pe poporul meu, Israél.
14În profeții din Ierusalím#23,14 În Ier 23,13-15, Ieremía insistă asupra gravității greșelii profeților de la Ierusalím: devierilor religioase ale profeților din Samaría, ei le adaugă imoralitatea (cf. Ier 3,11).
am văzut ceva oribil:
comit adulter, umblă în miniciună
și întăresc mâinile răufăcătorilor,
pentru ca nimeni
să nu se întoarcă de la răutatea sa:
toți sunt pentru mine ca Sodóma,
iar locuitorii lui, ca Gomóra”.
15De aceea, așa vorbește Domnul Sabaót:
„Iată, eu îi voi face să mănânce pelin
și să bea apă otrăvită,
pentru că de la profeții din Ierusalím
a ieșit necuviința în toată țara#23,15 Cea mai mare responsabilitate a trădării se află în profeți, care se prezentau ca depozitari ai cuvântului viu al Domnului și, în consecință, ar fi trebuit să denunțe devierile poporului și ale instituțiilor (preoția, monarhia); în schimb, le-au urmat cu plăcere în aspirațiile lor perverse și în înclinările lor rele (cf. Ier 5,30-31).!”.
16Așa vorbește Domnul Sabaót:
„Nu ascultați cuvintele profeților
care vă profețesc
pentru că ei vă fac să rătăciți!
Vorbesc conform cu viziunile inimii lor,
nu conform cu gura Domnului.
17Ei spun celor care mă disprețuiesc:
«Domnul a zis: ‹Veți avea pace› »
și, tuturor celor care umblă
în împietrirea inimii:
«Nu va veni răul asupra voastră»”.
18Căci cine a stat în sfatul Domnului
și a văzut și a auzit cuvântul lui?
Cine a fost atent la cuvintele sale
și le-a auzit?#23,18 Profeții falși se complac în visele lor, satisfăcând așteptările iluzorii ale poporului și închizând ochii asupra situației reale. Profeții înșiși sunt o pedeapsă a lui Dumnezeu, așa cum apare din episodul emblematic din 1Rg 22,19-28 (Duhul de minciună, care îi înșală pe profeții adulatori ai lui Ahàb; cf. și Am 3,7).
19Iată, furtuna Domnului și furia năvălesc,
o furtună amețitoare năvălește
asupra capetelor celor răi#23,19 Pedeapsa care îi lovește pe cei vinovați nu este o izbucnire necontrolată a mâniei divine și nici efectul unei dreptăți imanente, ci îndeplinirea unui program bine stabilit, a cărui înțelegere nu va fi deplină decât mai târziu (Os 3,5; In 13,7.36), când va ajunge la împlinire..
20Mânia Domnului nu se va întoarce
până nu va face
și nu va împlini planul inimii sale.
În zilele de pe urmă, o veți înțelege.
21Eu nu am trimis profeți, dar ei aleargă;
nu le-am vorbit, dar ei profețesc,
22Dacă ar fi stat în sfatul meu
și l-ar fi făcut pe poporul meu
să asculte cuvintele mele,
atunci l-ar fi făcut să se întoarcă
de la calea lor cea rea
și de la răutatea faptelor lor.
23Căci eu sunt un Dumnezeu apropiat
– oracolul Domnului –,
nu sunt un Dumnezeu îndepărtat#23,23 Sensul este acesta: „oare sunt eu o divinitate domestică, și nu Dumnezeul universului?”. Domnul nu este Dumnezeul pe care cineva ar putea să-l închidă într-un spațiu și într-un timp limitat. El este Dumnezeul atotputernic și veșnic..
24Se poate ascunde oare cineva
în vreo ascunzătoare
și eu să nu-l văd?
– oracolul Domnului.
Oare nu umplu eu cerurile
și pământul?#23,24 Tema prezenței lui Dumnezeu în lume este specială pentru Israèl și domină Biblia, la fel ca și tema transcendenței și a inaccesibilității lui Dumnezeu. Rugăciunea lui Solomòn (1Rg 8) este un exemplu clasic, dar sunt multe alte texte semnificative (cf. Am 9,2-4; Dan 2,22; Iob 12,22; 34,21-22; Ps 139,7-18; Sir 16,16-23; Înț 1,7-11). – oracolul Domnului.
25Am auzit ceea ce spun profeții
care profețesc minciuni
în numele meu, zicând:
„Am avut un vis! Am avut un vis!#23,25 Profeții falși căutau să-și susțină oracolele (Ier 23,17), spunând că au avut vise de revelație. Fiind întrerupt contactul familiar între Dumnezeu și om la început (Gen 3), visul devine una dintre căile de comunicare cu Dumnezeu, în ciuda tuturor deformărilor la care se poate presta acest mijloc (cf. Gen 28,10-17; 37,1-11; Num 12,6; Dt 13,1-4; Il 2,28; Dan 2; 4). Dumnezeu nu pare să excludă aici visul ca mijloc de revelație; cere numai seriozitate extremă și dreptate în cei care se prezintă ca depozitari ai cuvântului său (Ier 23,28).”.
26Până când va fi la inima profeților
să profețească minciună
și să profețească înșelătorie?
27Cred ei oare că îl pot face pe poporul meu
să uite numele meu prin visele lor
pe care le povestesc unul altuia
așa cum au uitat părinții lor
numele meu pentru Báal?
28Profetul care a avut un vis
să povestească visul
și cel care a avut un cuvânt [de la mine]
să spună cuvântul meu adevărat!
Ce au de-a face paiele cu grâul?#23,28 Cele două realități indică minciuna și adevărul, nu atât opoziția dintre vis și cuvânt (cf. Ier 13,24; 15,7, unde aceeași metaforă este folosită cu altă semnificație).
– oracolul Domnului.
29Oare nu așa este cuvântul meu,
ca un foc – oracolul Domnului –
sau ca un ciocan#23,29 Metaforele „focul și ciocanul”, care pot să indice, în general, puterea și eficacitatea cuvântului lui Dumnezeu (cf. Evr 4,12), aici sunt introducere pentru v. 30-32.
care sfărâmă stânca?
30De aceea, iată, eu sunt împotriva
profeților – oracolul Domnului –
care fură#23,30 Expresie puțin clară, probabil arată că acești profeți se întreceau în a-și expune teoriile drept cuvânt al Domnului, plagiindu-se unul pe altul. cuvintele mele unul de la altul!
31Iată, eu sunt împotriva profeților
care trăncănesc#23,31 Lit.: „își întind limba”. și spun: „Oracol”!
32Iată, eu sunt împotriva
celor care profețesc visuri înșelătoare
– oracolul Domnului –,
le povestesc și fac poporul meu
să rătăcească
cu minciunile și lăudăroșenia lor,
deși eu nu i-am trimis,
nici nu le-am poruncit
și nu sunt de ajutor acestui popor
– oracolul Domnului.
33Când te va întreba poporul acesta
sau profetul sau preotul:
„Care este profeția#23,33 Lit.: „maśśāʾ”, substantiv derivat de la verbul „nāśāʾ” („a ridica, a înălța”), înseamnă „greutate, încărcătură”, adică „ceva care se ridică”. În literatura profetică, acest substantiv este folosit cu semnificația de „profeție, misiune de a vorbi”, în general, spre amenințare și pedeapsă. Domnului?”,
tu să le spui: „Care profeție?”;
eu vă voi părăsi –
oracolul Domnului.
34Profetul sau preotul sau poporul
care va zice: „Profeția Domnului”,
îi voi pedepsi pe omul acela
și pe casa lui.
35Așa să spuneți fiecare către aproapele lui
și fiecare către fratele lui:
„Ce a răspuns Domnul?
Ce a spus Domnul?”.
36Profeția Domnului să nu o mai amintiți,
căci profeție va fi
pentru fiecare cuvântul său,
căci voi ați transformat
cuvintele Dumnezeului celui viu,
ale Domnului Sabaót,
Dumnezeul nostru.
37Așa să-i spui profetului:
„Ce a răspuns Domnul?
Ce a spus Domnul?”.
38Și dacă spuneți: „Profeția Domnului”,
de aceea, așa spune Domnul:
„Întrucât ați spus acestui cuvânt:
«Profeția Domnului»,
deși eu am trimis la voi
să nu spuneți: «Profeția Domnului»,
39de aceea voi uita de voi
și vă voi îndepărta de la fața mea,
pe voi și cetatea pe care
v-am dat-o vouă și părinților voștri.
40Voi aduce asupra voastră rușine
și ocară veșnice,
care nu vor fi uitate”. #10,21; 50,6 #23,22 #24,6 #30,19 #3,15 #2Sam 7,12 #Mih 5,3 #Is 9,6 #32,37 #Mih 3,20; Rom 10,4 #3,18; Is 43,6 #20,8 #4,28 #12,4 #Lam 4,13 #Ps 35,6 #13,16 #5,30-31; 18,13 #23,22 #Dt 32,32 #9,14 #8,14 #2,7; 3,2 #14,14; Lam 2,14 #6,14 #3,17 #4,11; 22,22; Is 29,6: #Nah 1,3 #14,14; 23,32 #23,18 #25,5 #Ps 139,7-12 #Fap 7,49 #14,14 #14,14-15 #7,8 #Mt 15,6 #10,10
Selectat acum:
Ieremia 23: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași