Ioan 19
19
1Atunci Pilát l-a luat pe Isus și l-a dat să fie biciuit#19,1 Decizia lui Pilàt de a-l da pe Isus să fie biciuit nu poate fi interpretată ca o încercare de a-i abate pe iudei de la planul lor ucigaș, în speranța că prezentarea lui Isus în starea jalnică de după biciuire ar putea trezi compasiune. Nici nu se poate susține că Pilàt ar demonstra clemență față de Isus. În contextul lui Ioan, Pilàt este reprezentantul acelei lumi necredincioase care nu-l recunoaște, ci îl respinge pe Isus. De altfel, biciuirea făcea parte, în mod obișnuit, din sentința capitală.. 2Soldații au împletit o coroană din spini, i-au pus-o pe cap și l-au îmbrăcat cu o haină de purpură; 3apoi veneau la el și spuneau: „Bucură‑te, regele iudeilor!”. Și-i dădeau palme#19,3 Spre deosebire de ceilalți evangheliști, unde batjocorirea și chinuirea lui Isus din partea soldaților este descrisă pe larg, Ioan reține doar cele trei elemente: încoronarea cu spini, haina de purpură și salutul ironic, însemnele regalității sale. Iar pălmuirea este prezentată ca un gest violent de refuz din partea oamenilor..
4Pilát a ieșit din nou și le-a zis: „Iată, vi-l aduc afară ca să știți că nu găsesc în el nicio vină#19,4 Lit.: „niciun motiv”.!”. 5Așadar, Isus a ieșit afară purtând coroana de spini și haina de purpură. Iar Pilát#19,5 În textele originale lipsește: „Pilàt”. Pentru a evita confuzia, cele mai multe traduceri specifică subiectul. le-a zis: „Iată omul!”. 6Când l-au văzut, arhiereii și servitorii au strigat: „Răstignește-l! Răstignește-l!”. Pilát le-a zis: „Luați-l voi și răstigniți-l, pentru că eu nu găsesc în el nicio vină#19,6 Lit.: „nicio cauză”.!”. 7Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege și după această Lege trebuie#19,7 Lit.: „este dator”. să moară, pentru că s-a făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu”.
8Când a auzit Pilát cuvintele acestea, s-a înspăimântat și mai mult. 9A intrat iarăși în pretoriu și i-a zis: „De unde ești tu?”. Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns. 10Atunci Pilát i-a zis: „Mie nu-mi vorbești? Nu știi că eu am putere să te eliberez și am putere să te răstignesc?”. 11Isus i-a răspuns: „Nu ai avea nicio putere asupra mea dacă nu ți-ar fi fost dată de sus. De aceea, cel care m-a dat în [mâinile] tale are un păcat mai mare”.
12De aceea, Pilát căuta să-l elibereze, dar iudeii strigau, zicând: „Dacă-l eliberezi pe acesta, nu ești prietenul Cezárului#19,12 „Prietenul Cezàrului” este un titlu onorific acordat ca o recompensă pentru loialitate sau servicii deosebite făcute împăratului și imperiului. Aluzie ironică la acuzele formulate deja împotriva lui Pilàt, care era suspectat de lezmajestate față de Tibèriu.. Oricine se face pe sine rege se împotrivește Cezárului”.
13Când a auzit Pilát cuvintele acestea, l-a dus pe Isus afară și s‑a așezat#19,13 Verbul grec „kathízein” poate fi tranzitiv sau intranzitiv. În cazul în care este luat ca intranzitiv, se referă la Pilàt, care, fiind judecător în procesul lui Isus, „se așază pe tronul de judecată”. Dacă verbul este considerat tranzitiv, descrie atitudinea batjocoritoare a lui Pilàt care-l așază pe Isus pe scaunul de judecată. În acest caz, scena ironică are următoarea semnificație: Isus, recunoscut rege, este invitat să ia loc pe tron pentru a judeca lumea. Mulți exegeți preferă a doua interpretare. pe un tron în locul numit „Lithostrotos”#19,13 Termenul grec „lithòstrotos” înseamnă: „pavaj cu piatră”., iar în ebraică, „Gabbata”#19,13 Termenul aramaic „Gabbāṯāʰ” înseamnă „loc înalt”, „colină”, iar după Talmùd, „colina templului”.. 14Era ziua Pregătirii Paștelui, pe la ceasul al șaselea. Și le-a spus iudeilor: „Iată-l pe regele vostru!”. 15Atunci ei au strigat: „Ia-l, ia-l, răstignește-l!”. Pilát le-a spus: „Să-l răstignesc pe regele vostru?”. Arhiereii au răspuns: „Nu avem alt rege decât pe Cézar”. 16Atunci l-a predat lor ca să fie răstignit.
Răstignirea lui Isus
(Mt 27,32-44; Mc 15,21-32; Lc 23,26-43)
Așadar, l-au luat pe Isus. 17Purtându-și singur crucea, a ieșit spre locul numit „al Craniului”#19,17 După tradiția iudaică menționată de Origene și preluată de Bisericile Orientale, Adàm a fost înmormântat pe această colină, de unde și numele: „Locul Cràniului”., care, în ebraică, este numit „Gólgota”, 18unde l-au răstignit pe el și împreună cu el alți doi, de o parte și de alta, iar Isus în mijloc. 19Pilát a scris și o inscripție#19,19 Lit.: „titlu”. Este un termen tehnic roman pentru tăblița purtată la gât de cel condamnat și pe care era scris numele, uneori și motivul condamnării. și a pus-o pe cruce. Era scris: „Isus Nazarinéanul, regele iudeilor”. 20Mulți dintre iudei au citit această inscripție#19,20 Lit.: „titlu”., pentru că locul unde a fost răstignit Isus era aproape de cetate și era scris în ebraică, latină și greacă#19,20 Faptul că inscripția este redactată în ebraică-aramaică (limba națională care este și limba Legii, a templului), în latină (limba administrației romane asociată cu puterea politică) și în greacă (limba comunicațiilor internaționale și a schimburilor) are o valoare definitivă și imutabilă: Isus răstignit este regele iudeilor pe scena lumii întregi, adică în perspectiva universalității culturale și religioase.. 21Arhiereii iudeilor i-au spus lui Pilát: „Nu scrie: «Regele iudeilor»#19,21 În Evanghelia după sfântul Ioan, regalitatea lui Isus este tema centrală în confruntarea lui cu reprezentanții iudaismului. Isus este Mesia care duce la împlinire speranța biblică, dar într-o formă ce pare negarea ei: regele-Mesia răstignit. Astfel, pentru Ioan, declarația finală a lui Pilát („Ce-am scris…”) nu este doar ecoul obișnuitei birocrații imperiale, ci mai degrabă o proclamație a regalității lui Isus ca un fapt de neschimbat: Isus este regele iudeilor și rămâne în ciuda refuzului sau contestației lor., ci acela a zis: «Eu sunt regele iudeilor»”. 22Pilát a răspuns: „Ce-am scris, am scris”.
23După ce soldații l-au răstignit pe Isus, au luat hainele lui și au făcut patru părți, fiecărui soldat o parte, și tunica#19,23 Vezi nota la Mt 5,40.. Însă tunica era fără cusătură, țesută dintr-o bucată, de sus [până jos]; 24așadar, au zis unii către alții: „Să nu o rupem#19,24 În simbolismul biblic, haina sau tunica sfâșiată reprezintă diviziunea celor două regate ale evreilor (1Sam 15,27; 1Rg 11,29.32). „Tunica fără cusătură”, la fel ca și năvodul care nu se rupe de mulțimea peștilor (In 21,11), simbolizează unitatea Bisericii, realizată prin moartea lui Isus. Faptul că este țesută dintr-o bucată și că soldații nu o rup indică pentru evanghelist faptul că cei care fac parte din Biserică nu sunt divizați cu privire la Isus, așa cum erau iudeii (In 7,43; 19,16; 10,19)., ci să tragem la sorți pentru ea, a cui să fie!”. Aceasta ca să se împlinească Scriptura:
„Au împărțit între ei hainele mele
și pentru tunica mea
au aruncat zaruri”.
Soldații au făcut acestea.
25Lângă crucea lui Isus stăteau mama lui Isus și sora mamei lui, Maria a lui Cleópa, și Maria Magdaléna. 26Așadar, văzând Isus că stăteau acolo mama lui și discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: „Femeie, iată-l pe fiul tău!”. 27Apoi, i-a spus discipolului: „Iat-o pe mama ta!”. Și, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el#19,27 Lit.: „în cele proprii”..
Moartea lui Isus
(Mt 27,45-56; Mc 15,33-41; Lc 23,44-49)
28După aceasta, văzând Isus că toate s-au împlinit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete”. 29Era acolo un vas plin cu oțet. Atunci, ei au pus în isop#19,29 În cele mai multe manuscrise se găsește termenul „isop”. Mulți exegeți preferă termenul „hýsso” = „suliță”, care apare doar în puține manuscrise târzii, sub pretextul că tulpina de isop este prea scurtă și fragilă. Totuși, Ioan alege acest termen pentru valoarea lui simbolică. Isopul era prescris în ritul de stropire cu sângele mielului pascal (Ex 12,22) și în riturile de purificare și consacrare (Lev 14,4-6; Num 19,6). În acest caz, Isus ar fi arătat, în mod indirect, ca fiind mielul pascal, indicație clarificată în continuare, în v. 36. un burete îmbibat cu oțet și i l-au apropiat de gură. 30După ce a luat oțetul, Isus a spus: „S-a împlinit”. Și, plecându-și capul, și-a dat duhul.
Coasta străpunsă a lui Isus
31Întrucât era Ziua Pregătirii, ca să nu rămână trupurile pe cruce sâmbăta – pentru că acea sâmbătă era zi mare –, [iudeii] i-au cerut lui Pilát să le zdrobească fluierele picioarelor#19,31 Mărturiile istorice atestă o astfel de practică pentru grăbirea morții celor răstigniți. Este relevantă descoperirea cadavrului unui răstignit din sec. I (la nord de Muntele Măslinilor) care prezenta urmele cuielor și avea femurul drept zdrobit. Însă Ioan este interesat mai mult de aspectul teologic: asemenea mielului pascal, lui Isus nu-i sunt zdrobite oasele. și să-i ia [de acolo]. 32Atunci, au venit soldații, au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi și ale celuilalt care era răstignit cu el. 33Dar când au venit la Isus și au văzut că deja murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor, 34ci unul dintre soldați i-a străpuns coasta cu o suliță și îndată a ieșit sânge și apă#19,34 În această expresie (unică în Noul Testament), Ioan reunește două simboluri: „apa vie” (In 7,38-39; cf. Zah 13,1; 12,10, simbolizând Duhul lui Dumnezeu), și „sângele” (In 6,51-56, simbolul jertfirii totale de sine). S-au încercat unele interpretări care pun pe prim plan „sângele” (sacramentul Euharistiei) sau „apa” (sacramentul Botezului). În jurul acestui text s-au formulat o mulțime de speculații teologice care riscă uneori să devină arbitrare. Această varietate de orientări exegetice este și semnul bogăției de sens a textului sfântului Ioan.. 35Cel care a văzut a dat mărturie și mărturia lui este adevărată; el știe că spune adevărul ca să credeți și voi. 36Acestea s-au făcut ca să se împlinească Scriptura: „Nu i se va zdrobi niciun os”. 37Iar în altă parte, Scriptura mai spune: „Vor privi la cel pe care l-au străpuns”.
Înmormântarea lui Isus
(Mt 27,57-61; Mc 15,42-47; Lc 23,50-56)
38După acestea, Iosíf din Arimatéea, care era discipol al lui Isus, dar în ascuns, de frica iudeilor, i-a cerut lui Pilát să ia trupul lui Isus. Pilát i-a permis. Atunci, a venit și a luat trupul lui Isus. 39A venit și Nicodím, cel care fusese mai înainte la el noaptea, și a adus un amestec de smirnă și aloe#19,39 Este o esență puternic parfumată, extrasă din lemnul plantei de aloe („Aquilțria Agallșcha”) care crește în partea de nord-est a Asiei Mici. De obicei se pulverizează pe pat și pe haine (Prov 7,17; Ps 45,8), dar se folosește, în mod normal, la înmormântări. În acest caz, are rolul de a neutraliza mirosul greu și de a împiedica descompunerea., cam de o sută de lítre#19,39 „Lítra” (unitate de capacitate) = 327 ml. Cantitatea incredibil de mare are rol simbolic, probabil legată de ideea regalității lui Isus, ca și accentul pus pe mormântul nou, situat într-o grădină (cf. In 19,41).. 40Ei au luat trupul lui Isus, l-au înfășurat în giulgiuri, cu [uleiuri] aromate, după cum este [obiceiul de înmormântare] la evrei. 41În locul unde fusese răstignit [Isus] era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu fusese pus nimeni niciodată. 42Așadar, pentru că era Ziua Pregătirii iudeilor, iar mormântul era aproape, l-au pus pe Isus acolo. #Mt 27,26-31 #Mc 15,15-20 #1,29.36 #Lev 24,16 #In 10,33-36 #10,18; 3,27 #Înț 6,3 #8,21.44 #Mt 26,17 #Gen 22,6 #Is 53,12 #3,35 #Mt 27,35 #Mc 15,24 #Lc 23,34 #Ps 22,19 #2,4 #In 5,39 #Ps 69,22; 22,16 #17,4; 4,34 #10,18 #Mt 8,20 par. #19,14 #Dt 21,23 #Gal 3,13 #1,33 #Ez 47,1 #In 7,37-39 #1In 5,6-8 #Ex 12,46 #Ps 34,21 #Zah 12,10 #7,13 #3,1; 7,50 #11,44
Selectat acum:
Ioan 19: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași