Iob 11
11
Primul discurs al lui Țofár#11,0 Țofàr subliniază înțelepciunea de nepătruns a lui Dumnezeu (v. 7-12) după ce i-a făcut lui Iob un reproș vehement (v. 1-6) și îl invită la pocăință, singurul mijloc pentru a fi reabilitat înaintea Domnului (v. 13-20). Discursul este violent, totuși nu este original și este tipic dogmatismului ortodox care nu face apel nici la tradiție, nici la experiență, ci numai la doctrina cunoscută și posedată, aplicată în mod riguros lui Dumnezeu și vieții umane.
Nebunia lui Iob
1Țofár din Naamáh
a luat cuvântul și a zis:
2„Oare să nu se răspundă
la multele cuvinte?
Oare poate fi drept un vorbăreț#11,2 Lit.: „un om al buzelor”.?
3Vorbăria ta va face oamenii să tacă?
Vei lua în râs
și nu va fi cine să se rușineze?#11,3 Atitudinea lui Iob, după Țofàr, pune în pericol pietatea și moralitatea oamenilor, întrucât Iob refuză să accepte faptul că păcatul și suferința sunt strâns legate.
4Tu ai zis: «Învățătura mea este curată
și sunt fără pată în ochii tăi».
5O, de-ar scoate#11,5 Lit.: „ar da să vorbească”. Dumnezeu o vorbă
și de și-ar deschide buzele față de tine!
6De ți-ar face cunoscute
tainele înțelepciunii
– căci de nepătruns sunt spre înțelegere – ai ști că Dumnezeu uită de nelegiuirea ta!
7Poți tu, cercetând,
să-l găsești pe Dumnezeu
sau să-l afli în mod desăvârșit
pe Cel Atotputernic?#11,7 Este vorba de intuirea intimității lui Dumnezeu, inima însăși a realității divine, obiectul căutării minuțioase. Iob vrea să trateze cauza lui direct cu Dumnezeu, însă este imposibil să ajungă la infinitul profunzimii Celui Atotputernic.
8El este ca înălțimile cerurilor:
ce poți face tu?
Este ca adâncurile Șeólului: ce poți ști?
9Măsura lui este mai întinsă
decât pământul
și lățimea, [mai mare] decât marea#11,9 V. 8-9 constituie expresia poetică a transcendenței divine, care depășește orice înțelegere umană. Cerurile, Șeòlul, pământul și marea sunt amintite ca simboluri ale înălțimii, profunzimii, lungimii și lărgimii cosmice, depășite de imensitatea divină (cf.Dt 30,12-13; Bar 3,29-32; Am 9,1-4; Ps 139; Sir 1)..
10Dacă trece, dacă închide, dacă convoacă,
cine poate face să se întoarcă?
11Căci el îi cunoaște pe oamenii vanității,
vede nelegiuirea, chiar dacă nu se observă.
12Omul nebun devine inteligent
când puiul de măgar va da naștere unui om!
Viața cea nouă
13Dar tu, întărește-ți inima
și întinde-ți palmele spre el!#11,13 Este gestul rugăciunii de cerere (cf. Ex 9,29-33; 1Rg 8,38). Țofàr îi aplică lui Iob doctrina profeților: pentru a-și câștiga milostivirea divină, este necesară convertirea și îndepărtarea de rău. Țofàr îl consideră pe Iob vinovat.
14Dacă îndepărtezi nedreptatea
din mâinile tale
și nu lași să locuiască nelegiuirea
în cortul tău,
15atunci îți vei ridica fața din infirmitate, vei fi stabil și nu te vei teme;
16atunci tu vei uita chinul,
îți vei aminti ca de apele care au trecut.
17Viața ta se va ridica precum amiaza,
întunericul tău va deveni ca aurora#11,17 Lit.: „ca dimineața”..
18Vei avea încredere,
pentru că este speranță,
și, întorcându-te, vei locui în siguranță.
19Te vei culca
și nu va fi cine să te înspăimânte
și mulți se vor îndrepta spre fața ta.
20Dar ochii celor nelegiuiți
se vor consuma;
locul de scăpare va pieri de la ei
și speranța lor va fi să-și dea duhul#11,20 Lit.: „expirarea sufletului”. Aceasta este situația lui Iob, care nu așteaptă decât moartea (cf. Iob 3,21; 6,9; 10,21).”. #32,15 #34,1 #38,1 #28,28; Rom 11,33; 1Cor 2,9.11.16 #Ef 3,18 #9,12 #39,5-8; Gen 16,12 #Ex 9,29; Ps 88,10; Is 1,15; 1Rg 8,38; Lam 3,41 #22,26 #2Sam 14,14; 17,12; Is 9,1; 58,8-10 #3,21; 6,9; 7,15
Selectat acum:
Iob 11: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Iob 11
11
Primul discurs al lui Țofár#11,0 Țofàr subliniază înțelepciunea de nepătruns a lui Dumnezeu (v. 7-12) după ce i-a făcut lui Iob un reproș vehement (v. 1-6) și îl invită la pocăință, singurul mijloc pentru a fi reabilitat înaintea Domnului (v. 13-20). Discursul este violent, totuși nu este original și este tipic dogmatismului ortodox care nu face apel nici la tradiție, nici la experiență, ci numai la doctrina cunoscută și posedată, aplicată în mod riguros lui Dumnezeu și vieții umane.
Nebunia lui Iob
1Țofár din Naamáh
a luat cuvântul și a zis:
2„Oare să nu se răspundă
la multele cuvinte?
Oare poate fi drept un vorbăreț#11,2 Lit.: „un om al buzelor”.?
3Vorbăria ta va face oamenii să tacă?
Vei lua în râs
și nu va fi cine să se rușineze?#11,3 Atitudinea lui Iob, după Țofàr, pune în pericol pietatea și moralitatea oamenilor, întrucât Iob refuză să accepte faptul că păcatul și suferința sunt strâns legate.
4Tu ai zis: «Învățătura mea este curată
și sunt fără pată în ochii tăi».
5O, de-ar scoate#11,5 Lit.: „ar da să vorbească”. Dumnezeu o vorbă
și de și-ar deschide buzele față de tine!
6De ți-ar face cunoscute
tainele înțelepciunii
– căci de nepătruns sunt spre înțelegere – ai ști că Dumnezeu uită de nelegiuirea ta!
7Poți tu, cercetând,
să-l găsești pe Dumnezeu
sau să-l afli în mod desăvârșit
pe Cel Atotputernic?#11,7 Este vorba de intuirea intimității lui Dumnezeu, inima însăși a realității divine, obiectul căutării minuțioase. Iob vrea să trateze cauza lui direct cu Dumnezeu, însă este imposibil să ajungă la infinitul profunzimii Celui Atotputernic.
8El este ca înălțimile cerurilor:
ce poți face tu?
Este ca adâncurile Șeólului: ce poți ști?
9Măsura lui este mai întinsă
decât pământul
și lățimea, [mai mare] decât marea#11,9 V. 8-9 constituie expresia poetică a transcendenței divine, care depășește orice înțelegere umană. Cerurile, Șeòlul, pământul și marea sunt amintite ca simboluri ale înălțimii, profunzimii, lungimii și lărgimii cosmice, depășite de imensitatea divină (cf.Dt 30,12-13; Bar 3,29-32; Am 9,1-4; Ps 139; Sir 1)..
10Dacă trece, dacă închide, dacă convoacă,
cine poate face să se întoarcă?
11Căci el îi cunoaște pe oamenii vanității,
vede nelegiuirea, chiar dacă nu se observă.
12Omul nebun devine inteligent
când puiul de măgar va da naștere unui om!
Viața cea nouă
13Dar tu, întărește-ți inima
și întinde-ți palmele spre el!#11,13 Este gestul rugăciunii de cerere (cf. Ex 9,29-33; 1Rg 8,38). Țofàr îi aplică lui Iob doctrina profeților: pentru a-și câștiga milostivirea divină, este necesară convertirea și îndepărtarea de rău. Țofàr îl consideră pe Iob vinovat.
14Dacă îndepărtezi nedreptatea
din mâinile tale
și nu lași să locuiască nelegiuirea
în cortul tău,
15atunci îți vei ridica fața din infirmitate, vei fi stabil și nu te vei teme;
16atunci tu vei uita chinul,
îți vei aminti ca de apele care au trecut.
17Viața ta se va ridica precum amiaza,
întunericul tău va deveni ca aurora#11,17 Lit.: „ca dimineața”..
18Vei avea încredere,
pentru că este speranță,
și, întorcându-te, vei locui în siguranță.
19Te vei culca
și nu va fi cine să te înspăimânte
și mulți se vor îndrepta spre fața ta.
20Dar ochii celor nelegiuiți
se vor consuma;
locul de scăpare va pieri de la ei
și speranța lor va fi să-și dea duhul#11,20 Lit.: „expirarea sufletului”. Aceasta este situația lui Iob, care nu așteaptă decât moartea (cf. Iob 3,21; 6,9; 10,21).”. #32,15 #34,1 #38,1 #28,28; Rom 11,33; 1Cor 2,9.11.16 #Ef 3,18 #9,12 #39,5-8; Gen 16,12 #Ex 9,29; Ps 88,10; Is 1,15; 1Rg 8,38; Lam 3,41 #22,26 #2Sam 14,14; 17,12; Is 9,1; 58,8-10 #3,21; 6,9; 7,15
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași