Iob 12
12
Răspunsul lui Iob către Țofár
Resentiment
1Iob a luat cuvântul și a zis#12,1 În discursul din Iob 12–14, autorul tratează trei argumente: problema referitoare la înțelepciunea infailibilă a lui Dumnezeu; motivul pentru care Dumnezeu i se demonstrează dușman; sensul vieții în această situație. Sunt abundente și sugestive imaginile luate din natura vegetală și cosmică, puse în contrast cu viața umană. Contrar așteptărilor lui Satàna, Iob nu l-a blestemat pe Dumnezeu, ci a lăudat înțelepciunea și puterea lui, chiar dacă se îndoiește de dreptatea sa. În efortul său de a-l înțelege pe Dumnezeu, pune întrebări pasionale, până la provocare. Nu cere nici iertare, nici har, ci, pur și simplu, să fie ascultat și să i se dea dreptate.:
2„Într-adevăr, voi sunteți poporul
și cu voi moare înțelepciunea!#12,2 Afirmație sarcastică referitoare la monopolul înțelepciunii, care va fi mai apoi negat. În realitate, înțelepciunea nu este monopolul câtorva; ea transcende generațiile.
3Sunt și eu inteligent ca voi,
nu am decăzut mai mult decât voi!
Cine nu știe astfel de lucruri?#12,3 Lit.: „la cine nu sunt astfel de [lucruri]?”.
4Sunt luat în râs de prietenul meu,
eu, care îl chem pe Dumnezeu,
și el îmi va răspunde.
Cel drept, cel integru este luat în râs.
5«Derâdere pentru nenorocire! –
sunt gândurile celui liniștit –
îmbrânceli
pentru cel al cărui picior se clatină».
6Corturile celor care prădează
sunt în liniște;
sunt în locuri sigure
cei care-l provoacă pe Dumnezeu
și-l fac pe Dumnezeu să vină în mâna lor#12,6 Sensul acestei expresii este discutat. Este vorba de manipularea lui Dumnezeu, însă nu se referă în mod necesar la o manipulare prin rituri și practici magice; cei nelegiuiți îl manipulează pe Dumnezeu și prin adevărurile lor religioase (cf. Mih 2,6-7; 3,9-12). Unii interpreți fac referință la divinizarea puterii: „cei care consideră că forța lor este dumnezeul lor”. O altă parte a interpreților crede că referința este la idolatrii care poartă în mână chipul zeului lor. Un alt grup de comentatori, plecând de la Ex 4,6; 25,14; 37,5; 38,7; Ier 13,1, crede că ar trebui tradus: „cei pe care Dumnezeu îi ia în mâna sa”, adică cei pe care îi protejează. Această ironie și acuză nu iese din tonalitatea generală a cărții: prădătorii și nelegiuiții sunt cei pe care Dumnezeu îi protejează..
7Totuși, întreabă animalele
și te vor învăța,
păsările cerului
și-ți vor face cunoscut!
8Sau plânge-te pământului
și el te va învăța,
și-ți vor povesti peștii mării!
9Cine între toate acestea nu știe
că mâna Domnului a făcut aceasta?
10El are în mână sufletul a tot ce este viu
și duhul oricărei fapturi#12,10 Lit.: „oricărei cărni de om”. umane#12,10 Dacă Dumnezeu, după mărturia tuturor ființelor, este cauza universală (Iob 12,7-10), ar trebui ca responsabilitatea pentru prevalența nedreptății în lume să-i fie atribuită lui (v. 4-6)..
Distrugătorul divin
11Oare nu deosebește urechea cuvintele
și cerul gurii nu gustă mâncarea?
12La cei bătrâni este înțelepciune
și la cel cu multe zile#12,12 Lit.: „la cel cu lungime a zilelor”., înțelegere.
13La el este înțelepciunea și puterea,
ale sale sunt sfatul și înțelegerea#12,13 Înțelepciunea umană, cu maximele care o caracterizează, nu valorează nimic înaintea înțelepciunii lui Dumnezeu care s-a manifestat prin acțiuni puternice (Iob 12,14-16) și care pune în încurcătură orice autoritate umană (v. 16-25)..
14Iată, el dărâmă
și nimeni nu poate construi,
închide pentru om
și nimeni nu poate deschide.
15Iată, el oprește apele și ele se usucă,
le dă drumul și ele schimbă pământul!
16Cu el sunt puterea și planul;
ai lui sunt cel care se înșală
și cel care înșală.
17Îi face să meargă cu picioarele goale#12,17 Picioarele goale erau semnul unei necesități extreme (2Sam 15,30; Is 20,2-4; Mih 1,1): sensul imaginii este că sunt decăzuți din rolul lor și sunt nefericiți.
pe sfetnici
și pe judecători, îi face să înnebunească.
18Desface legăturile regilor
și leagă o cingătoare la coapsele lor#12,18 „A dezlega centura” înseamnă a reduce pe cineva la neputință. A încinge coapsele cu o cingătoare este semnul deportării. Probabil este o referință la prima deportare a iudeilor în Babilòn (2Rg 24)..
19El îi face pe preoți să meargă
cu picioarele goale
și îi răstoarnă
pe cei [care se cred] veșnici#12,19 Prin această expresie sunt desemnați uneori preoții, care, întrucât constituiau o castă separată în popor, transmiteau demnitatea sacerdotală din tată-n fiu..
20Leagă buzele celor siguri
și ia simțul#12,20 Lit.: „gustul”. celor bătrâni.
21Revarsă derâdere asupra celor generoși, slăbește centura celor puternici.
22Dezvăluie adâncimile din întuneric
și face să iasă la lumină umbra morții.
23Face mari neamurile și le nimicește,
le răspândește și le călăuzește [înapoi].
24Leagă inima conducătorilor
poporului pământului
și-i face să rătăcească
în pustiul fără drum.
25Bâjbâie în întuneric, fără lumină,
rătăcesc ca bețivii. #13,2 #21,7 #38,39–39,30 #Mt 6,26 #34,14; Num 16,22; 27,16; Dt 5,23 #34,3 #8,8; 32,7 #Is 11,2; Prov 8,14 #Ps 127,1 #Is 22,22; Ap 3,7 #1Rg 22,23 #Dan 2,21 #5,11; 34,19-20; Lc 1,52 #Ps 107,40
Selectat acum:
Iob 12: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Iob 12
12
Răspunsul lui Iob către Țofár
Resentiment
1Iob a luat cuvântul și a zis#12,1 În discursul din Iob 12–14, autorul tratează trei argumente: problema referitoare la înțelepciunea infailibilă a lui Dumnezeu; motivul pentru care Dumnezeu i se demonstrează dușman; sensul vieții în această situație. Sunt abundente și sugestive imaginile luate din natura vegetală și cosmică, puse în contrast cu viața umană. Contrar așteptărilor lui Satàna, Iob nu l-a blestemat pe Dumnezeu, ci a lăudat înțelepciunea și puterea lui, chiar dacă se îndoiește de dreptatea sa. În efortul său de a-l înțelege pe Dumnezeu, pune întrebări pasionale, până la provocare. Nu cere nici iertare, nici har, ci, pur și simplu, să fie ascultat și să i se dea dreptate.:
2„Într-adevăr, voi sunteți poporul
și cu voi moare înțelepciunea!#12,2 Afirmație sarcastică referitoare la monopolul înțelepciunii, care va fi mai apoi negat. În realitate, înțelepciunea nu este monopolul câtorva; ea transcende generațiile.
3Sunt și eu inteligent ca voi,
nu am decăzut mai mult decât voi!
Cine nu știe astfel de lucruri?#12,3 Lit.: „la cine nu sunt astfel de [lucruri]?”.
4Sunt luat în râs de prietenul meu,
eu, care îl chem pe Dumnezeu,
și el îmi va răspunde.
Cel drept, cel integru este luat în râs.
5«Derâdere pentru nenorocire! –
sunt gândurile celui liniștit –
îmbrânceli
pentru cel al cărui picior se clatină».
6Corturile celor care prădează
sunt în liniște;
sunt în locuri sigure
cei care-l provoacă pe Dumnezeu
și-l fac pe Dumnezeu să vină în mâna lor#12,6 Sensul acestei expresii este discutat. Este vorba de manipularea lui Dumnezeu, însă nu se referă în mod necesar la o manipulare prin rituri și practici magice; cei nelegiuiți îl manipulează pe Dumnezeu și prin adevărurile lor religioase (cf. Mih 2,6-7; 3,9-12). Unii interpreți fac referință la divinizarea puterii: „cei care consideră că forța lor este dumnezeul lor”. O altă parte a interpreților crede că referința este la idolatrii care poartă în mână chipul zeului lor. Un alt grup de comentatori, plecând de la Ex 4,6; 25,14; 37,5; 38,7; Ier 13,1, crede că ar trebui tradus: „cei pe care Dumnezeu îi ia în mâna sa”, adică cei pe care îi protejează. Această ironie și acuză nu iese din tonalitatea generală a cărții: prădătorii și nelegiuiții sunt cei pe care Dumnezeu îi protejează..
7Totuși, întreabă animalele
și te vor învăța,
păsările cerului
și-ți vor face cunoscut!
8Sau plânge-te pământului
și el te va învăța,
și-ți vor povesti peștii mării!
9Cine între toate acestea nu știe
că mâna Domnului a făcut aceasta?
10El are în mână sufletul a tot ce este viu
și duhul oricărei fapturi#12,10 Lit.: „oricărei cărni de om”. umane#12,10 Dacă Dumnezeu, după mărturia tuturor ființelor, este cauza universală (Iob 12,7-10), ar trebui ca responsabilitatea pentru prevalența nedreptății în lume să-i fie atribuită lui (v. 4-6)..
Distrugătorul divin
11Oare nu deosebește urechea cuvintele
și cerul gurii nu gustă mâncarea?
12La cei bătrâni este înțelepciune
și la cel cu multe zile#12,12 Lit.: „la cel cu lungime a zilelor”., înțelegere.
13La el este înțelepciunea și puterea,
ale sale sunt sfatul și înțelegerea#12,13 Înțelepciunea umană, cu maximele care o caracterizează, nu valorează nimic înaintea înțelepciunii lui Dumnezeu care s-a manifestat prin acțiuni puternice (Iob 12,14-16) și care pune în încurcătură orice autoritate umană (v. 16-25)..
14Iată, el dărâmă
și nimeni nu poate construi,
închide pentru om
și nimeni nu poate deschide.
15Iată, el oprește apele și ele se usucă,
le dă drumul și ele schimbă pământul!
16Cu el sunt puterea și planul;
ai lui sunt cel care se înșală
și cel care înșală.
17Îi face să meargă cu picioarele goale#12,17 Picioarele goale erau semnul unei necesități extreme (2Sam 15,30; Is 20,2-4; Mih 1,1): sensul imaginii este că sunt decăzuți din rolul lor și sunt nefericiți.
pe sfetnici
și pe judecători, îi face să înnebunească.
18Desface legăturile regilor
și leagă o cingătoare la coapsele lor#12,18 „A dezlega centura” înseamnă a reduce pe cineva la neputință. A încinge coapsele cu o cingătoare este semnul deportării. Probabil este o referință la prima deportare a iudeilor în Babilòn (2Rg 24)..
19El îi face pe preoți să meargă
cu picioarele goale
și îi răstoarnă
pe cei [care se cred] veșnici#12,19 Prin această expresie sunt desemnați uneori preoții, care, întrucât constituiau o castă separată în popor, transmiteau demnitatea sacerdotală din tată-n fiu..
20Leagă buzele celor siguri
și ia simțul#12,20 Lit.: „gustul”. celor bătrâni.
21Revarsă derâdere asupra celor generoși, slăbește centura celor puternici.
22Dezvăluie adâncimile din întuneric
și face să iasă la lumină umbra morții.
23Face mari neamurile și le nimicește,
le răspândește și le călăuzește [înapoi].
24Leagă inima conducătorilor
poporului pământului
și-i face să rătăcească
în pustiul fără drum.
25Bâjbâie în întuneric, fără lumină,
rătăcesc ca bețivii. #13,2 #21,7 #38,39–39,30 #Mt 6,26 #34,14; Num 16,22; 27,16; Dt 5,23 #34,3 #8,8; 32,7 #Is 11,2; Prov 8,14 #Ps 127,1 #Is 22,22; Ap 3,7 #1Rg 22,23 #Dan 2,21 #5,11; 34,19-20; Lc 1,52 #Ps 107,40
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași