Iob 16
16
Răspunsul lui Iob către Elifáz
Chinuit de oameni și de Dumnezeu
1Iob a luat cuvântul și a zis:
2„Am auzit multe ca acestea.
Voi toți sunteți mângâietori de chin.
3Oare este vreun sfârșit
pentru cuvintele în vânt?
Ce te constrânge să răspunzi?
4Și eu aș vorbi ca voi
dacă sufletul vostru ar fi
în locul sufletului meu.
Aș putea lega cuvinte împotriva voastră
și, în aceasta, aș clătina din cap#16,4 În semn de dispreț sau de compătimire. Făcând apel la o doctrină tradițională fără să pătrundă în existența concretă a unui om, prietenii nu pot înțelege durerea lui Iob. Consolarea lor se reduce la o simplă mișcare de buze. Numai cine face experiența durerii poate să-l mângâie pe cel care este în durere.
împotriva voastră.
5V-aș întări cu gura mea,
mișcarea buzelor mele v-ar alina.
6Dacă vorbesc,
durerea mea nu se alină,
iar dacă tac#16,6 Lit.: „încetez”., de ce nu pleacă de la mine?
7Dar acum, vai de mine!
Tu ai devastat compania mea#16,7 Iob 16,7-10 constituie o acuză pasională împotriva lui Dumnezeu, originea suferinței fizice, autorul violenței procesuale și al unui sadism necontrolat. Modul precipitat de a vorbi, frazele scurte, succesiunea rapidă a imaginilor și răsturnările discursului sunt proba luptei pe care Iob o duce, pornind din adâncul suferinței experimentate. Este intentat un proces ironic, parodie a unei judecăți drepte, în care cel nevinovat este eliberat. Arestat și condus în tribunal, Iob este acuzat și insultat de martori falși și potrivnici. În cele din urmă, Dumnezeu pronunță sentința împotriva celui rău, predându-l acuzatorilor săi..
8M-ai zbârcit: este o mărturie.
Slăbiciunea mea se ridică împotriva mea și mărturisește în fața mea.
9Mânia lui sfâșie și mă urmărește,
scrâșnește din dinți împotriva mea,
cel care mă oprimă
mă străfulgeră cu ochii.
10Își deschid larg gurile împotriva mea,
îmi lovesc obrajii cu ocară
și se îngrămădesc împreună
împotriva mea#16,10 Dușmanii lui Iob sunt experți în arta calomniei și a batjocurii. Sunt referințe aici la Lam 2,16; 3,46; Ps 22,14..
11Dumnezeu mă dă în mâna
celui nedrept,
mă predă în mâinile celor nelegiuiți.
12Eram liniștit și m-a frânt,
m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit;
m-a ridicat ca să-i fiu țintă.
13Săgețile lui m-au înconjurat,
mi-a străpuns rărunchii
și mi-a vărsat fierea pe pământ.
14M-a rupt bucăți peste bucăți#16,14 Printr-o expresie îndrăzneață, Iob descrie frângerea trupului său ca dezmembrarea zidului unei cetăți asediate. Este o descriere înspăimântătoare a îndârjirii cu care Dumnezeu se aruncă asupra victimei: îl trântește la pământ, îl lovește în organele vitale, îi zdrobește capul.
și se aruncă asupra mea ca un războinic.
15Mi-am cusut un sac pe piele
și mi-am plecat fruntea#16,15 Lit.: „cornul”. în țărână.
16Fața mi s-a înroșit#16,16 Lit.: „mi-a fiert”. de plâns,
umbra morții este pe pleoapele mele,
17deși nu a fost violență pe palmele mele
și rugăciunea mea a fost curată.
Apel insistent
18Pământule, nu-mi acoperi sângele#16,18 Sângele strigă răzbunare către Dumnezeu atât timp cât nu este acoperit de țărână (cf. Gen 4,10; 37,26; Is 26,21; Ez 24,8). Rănit mortal, Iob vrea să rămână un apel veșnic de răzbunare a cauzei sale (cf. Ps 5,11): pe pământ, sângele său este înaintea lui Dumnezeu strigătul rugăciunii sale. Ea devine personificată și cu acest titlu poate să devină „martorul pe lângă Dumnezeu” și „garantul” lui Iob (Iob 16,19). Însă acești termeni pot fi aplicați și lui Dumnezeu însuși, Dumnezeul fidelității și al milostivirii, la care Iob face un apel plin de speranță. Unii comentatori consideră totuși că, întrucât Dumnezeu este parte chemată în proces, este necesară o a treia persoană care să devină judecător drept între cei doi contendenți.
și să nu mai fie loc pentru strigătul meu!
19Chiar acum, martorul meu este în cer, garantul meu este în înălțimi.
20Prietenii mei sunt cei care mă batjocoresc;
spre Dumnezeu ochii mei varsă lacrimi.
21El să fie arbitru între om și Dumnezeu,
la fel ca între om și prietenul lui.
22Căci numărul anilor trece
și eu mă duc pe cărare fără să mă mai întorc#16,22 Semnificația versetului nu este clară: probabil, Iob speră să fie îndreptățit înainte de moarte și își dorește ca Dumnezeu să-i asculte strigătul; sau ar putea respinge această posibilitate ca iluzorie și nu așteaptă decât sfârșitul care îi este aproape.. #15,11 #19,20; 33,21 #10,16 #30,1 #30,12-14 #6,4; 7,20 #34,6 #30,16 #10,17 #16,20 #31,1-34 #Gen 4,10; 37,26; Is 26,21; Ez 24,7.8; Ps 9,13; Mt 23,35; Ap 18,24 #Ex 3,7; Ps 79,11; 88,3; 102,2; Lam 3,44; Ap 8,3-4 #7,9; 10,21; 14,12
Selectat acum:
Iob 16: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Iob 16
16
Răspunsul lui Iob către Elifáz
Chinuit de oameni și de Dumnezeu
1Iob a luat cuvântul și a zis:
2„Am auzit multe ca acestea.
Voi toți sunteți mângâietori de chin.
3Oare este vreun sfârșit
pentru cuvintele în vânt?
Ce te constrânge să răspunzi?
4Și eu aș vorbi ca voi
dacă sufletul vostru ar fi
în locul sufletului meu.
Aș putea lega cuvinte împotriva voastră
și, în aceasta, aș clătina din cap#16,4 În semn de dispreț sau de compătimire. Făcând apel la o doctrină tradițională fără să pătrundă în existența concretă a unui om, prietenii nu pot înțelege durerea lui Iob. Consolarea lor se reduce la o simplă mișcare de buze. Numai cine face experiența durerii poate să-l mângâie pe cel care este în durere.
împotriva voastră.
5V-aș întări cu gura mea,
mișcarea buzelor mele v-ar alina.
6Dacă vorbesc,
durerea mea nu se alină,
iar dacă tac#16,6 Lit.: „încetez”., de ce nu pleacă de la mine?
7Dar acum, vai de mine!
Tu ai devastat compania mea#16,7 Iob 16,7-10 constituie o acuză pasională împotriva lui Dumnezeu, originea suferinței fizice, autorul violenței procesuale și al unui sadism necontrolat. Modul precipitat de a vorbi, frazele scurte, succesiunea rapidă a imaginilor și răsturnările discursului sunt proba luptei pe care Iob o duce, pornind din adâncul suferinței experimentate. Este intentat un proces ironic, parodie a unei judecăți drepte, în care cel nevinovat este eliberat. Arestat și condus în tribunal, Iob este acuzat și insultat de martori falși și potrivnici. În cele din urmă, Dumnezeu pronunță sentința împotriva celui rău, predându-l acuzatorilor săi..
8M-ai zbârcit: este o mărturie.
Slăbiciunea mea se ridică împotriva mea și mărturisește în fața mea.
9Mânia lui sfâșie și mă urmărește,
scrâșnește din dinți împotriva mea,
cel care mă oprimă
mă străfulgeră cu ochii.
10Își deschid larg gurile împotriva mea,
îmi lovesc obrajii cu ocară
și se îngrămădesc împreună
împotriva mea#16,10 Dușmanii lui Iob sunt experți în arta calomniei și a batjocurii. Sunt referințe aici la Lam 2,16; 3,46; Ps 22,14..
11Dumnezeu mă dă în mâna
celui nedrept,
mă predă în mâinile celor nelegiuiți.
12Eram liniștit și m-a frânt,
m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit;
m-a ridicat ca să-i fiu țintă.
13Săgețile lui m-au înconjurat,
mi-a străpuns rărunchii
și mi-a vărsat fierea pe pământ.
14M-a rupt bucăți peste bucăți#16,14 Printr-o expresie îndrăzneață, Iob descrie frângerea trupului său ca dezmembrarea zidului unei cetăți asediate. Este o descriere înspăimântătoare a îndârjirii cu care Dumnezeu se aruncă asupra victimei: îl trântește la pământ, îl lovește în organele vitale, îi zdrobește capul.
și se aruncă asupra mea ca un războinic.
15Mi-am cusut un sac pe piele
și mi-am plecat fruntea#16,15 Lit.: „cornul”. în țărână.
16Fața mi s-a înroșit#16,16 Lit.: „mi-a fiert”. de plâns,
umbra morții este pe pleoapele mele,
17deși nu a fost violență pe palmele mele
și rugăciunea mea a fost curată.
Apel insistent
18Pământule, nu-mi acoperi sângele#16,18 Sângele strigă răzbunare către Dumnezeu atât timp cât nu este acoperit de țărână (cf. Gen 4,10; 37,26; Is 26,21; Ez 24,8). Rănit mortal, Iob vrea să rămână un apel veșnic de răzbunare a cauzei sale (cf. Ps 5,11): pe pământ, sângele său este înaintea lui Dumnezeu strigătul rugăciunii sale. Ea devine personificată și cu acest titlu poate să devină „martorul pe lângă Dumnezeu” și „garantul” lui Iob (Iob 16,19). Însă acești termeni pot fi aplicați și lui Dumnezeu însuși, Dumnezeul fidelității și al milostivirii, la care Iob face un apel plin de speranță. Unii comentatori consideră totuși că, întrucât Dumnezeu este parte chemată în proces, este necesară o a treia persoană care să devină judecător drept între cei doi contendenți.
și să nu mai fie loc pentru strigătul meu!
19Chiar acum, martorul meu este în cer, garantul meu este în înălțimi.
20Prietenii mei sunt cei care mă batjocoresc;
spre Dumnezeu ochii mei varsă lacrimi.
21El să fie arbitru între om și Dumnezeu,
la fel ca între om și prietenul lui.
22Căci numărul anilor trece
și eu mă duc pe cărare fără să mă mai întorc#16,22 Semnificația versetului nu este clară: probabil, Iob speră să fie îndreptățit înainte de moarte și își dorește ca Dumnezeu să-i asculte strigătul; sau ar putea respinge această posibilitate ca iluzorie și nu așteaptă decât sfârșitul care îi este aproape.. #15,11 #19,20; 33,21 #10,16 #30,1 #30,12-14 #6,4; 7,20 #34,6 #30,16 #10,17 #16,20 #31,1-34 #Gen 4,10; 37,26; Is 26,21; Ez 24,7.8; Ps 9,13; Mt 23,35; Ap 18,24 #Ex 3,7; Ps 79,11; 88,3; 102,2; Lam 3,44; Ap 8,3-4 #7,9; 10,21; 14,12
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași