Iob 15
15
AL DOILEA CICLU DE DISCURSURI
Intervenția lui Elifáz
Prezumție nelegiuită #15,0 Iob 15,1-16 conțin un atac personal la adresa lui Iob, căruia nu-i este recunoscută încrederea în dreptatea divină (cf. Iob 13,7-16.20-21) și dorința iubirii divine (cf. Iob 14,13-15). Propunerile nocive ale lui Iob sunt inspirate dintr-o conduită păcătoasă, dintr-o pretenție inadmisibilă de a poseda înțelepciunea, din lipsa de respect față de Dumnezeu și din uitarea totală a corupției ființei umane. La impuritatea umană radicală, Iob a adăugat păcatul cuvintelor sale.
1Elifáz din Temán
a luat cuvântul și a zis:
2„Oare înțeleptul răspunde
cu o cunoaștere superficială#15,2 Lit.: „știință de vânt”.
și-și umple pântecele#15,2 Sediu al suflului interior, care se manifestă în cuvinte.
cu [vânt] din răsărit#15,2 Lit.: „qādîm”. Se referă la un vânt violent și cald numit Sciròcco.?
3Se apără prin cuvinte fără conținut
și prin vorbe fără folos?
4Tu desființezi teama [de Domnul]
și slăbești reflecția#15,4 Termenul ebraic, folosit în special în Psalmi, desemnează o atitudine complexă: concentrarea minții la realitatea religioasă, devoțiunea, teama reverențială. Elifàz îl acuză pe Iob că ar fi abandonat atitudinea umilă și respectuoasă a credinciosului adevărat, pretinzând să intenteze proces împotriva lui Dumnezeu.
înaintea lui Dumnezeu.
5Căci nelegiuirea ta îți învață gura
și alegi limba celor vicleni#15,5 Viclenie asemănătoare aceleia a șarpelui din Èden (Gen 3,1), care este o deformare a înțelepciunii pe care o dăruiește Dumnezeu..
6Gura ta te face vinovat, nu eu
și buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7Oare ești tu primul om care s-a născut?
Sau ai fost conceput înaintea colinelor?#15,7 Prima întrebare îl pune pe Iob în fața primului om, identificat cu fiii lui Dumnezeu, care au acces direct la înțelepciunea divină, reflectată în Ez 28,11-29; Prov 8,22-26. A doua întrebare îl plasează pe Iob în fața înțelepciunii personificate, generate înainte de coline (Prov 8,25) și prezentă de atunci mereu în sfatul lui Dumnezeu (Prov 8,22-31; cf. Iob 28,23-27; Înț 8,3-4). Ar putea fi și o aluzie la anumite sanctuare (înălțimi) considerate a avea originea în timpurile primordiale (cf. Prov 8,25).
8Ai auzit tu taina#15,8 Ar putea fi o aluzie la adunarea ființelor divine prezente la creație (cf. Iob 38,7). Totuși, aici, expresia se referă la planurile lui Dumnezeu cunoscute de îngeri (cf. 1Rg 22,19-20; Ps 89,7-8) și de profeții adevărați (cf. Ier 23,32). lui Dumnezeu
și ai luat pentru tine înțelepciune?
9Ce știi tu și nu știm noi?
Ce înțelegere ai tu și nu este cu noi?
10Chiar și cel cărunt#15,10 Lit.: „bătrânul”. și cel bătrân, între noi, sunt mai în vârstă#15,10 Lit.: „mai puternici în zile”. decât tatăl tău.
11Oare sunt puțin lucru pentru tine
mângâierile lui Dumnezeu
și cuvântul blând [adresat] ție?
12Unde te duce inima
și de ce clipesc ochii tăi,
13că-ți întorci duhul
împotriva lui Dumnezeu
și faci să iasă din gura ta
[astfel de] cuvinte?
14Ce este omul ca să fie curat
sau drept cel născut din femeie?#15,14 Impuritatea radicală a omului nu este văzută aici ca motivație a instabilității lui (Iob 4,17-19), nici ca scuză a vinovăției inevitabile (Iob 14,1-4), ci ca rădăcină a păcatelor grave care se transformă în nedreptate.
15Iată, el nu se încrede în sfinții săi
și cerurile nu sunt curate în ochii lui.
16Cu atât mai mult
cel abominábil și corupt,
omul care bea nedreptatea ca pe apă#15,16 Afirmația este generală și Iob este inclus aici. Termenii sunt folosiți pentru a determina anumite practici idolatrice (cf. Dt 7,26). Pentru Elifàz, se pare că Iob „bea” în mod liber această idolatrie..
Pedeapsa cuvenită
17Te voi instrui: ascultă-mă
și-ți voi povesti ceea ce am văzut!
18Ceea ce au făcut cunoscut înțelepții
și nu le-a fost ascuns de către părinții lor#15,18 Tradiția sapiențială îi considera maeștrii adevărați ai înțelepciunii..
19Doar lor le-a fost dată țara
și niciun străin nu a trecut
prin mijlocul lor#15,19 După context, țara la care se referă este Temàn, însă poate fi vorba de primii ocupanți ai Canaanului, păstrători ai tradiției pure. Punctul de vedere este strict israelit: puritatea credinței putea fi menținută numai prin evitarea contactului cu popoarele străine..
20În toate zilele sale, cel nelegiuit se chinuie și numărul anilor este ascuns
pentru cel violent.
21Glas de spaimă este în urechile lui;
când este în pace,
cel care prădează vine peste el.
22El nu crede că se va întoarce
din întuneric,
este destinat sabiei.
23Rătăcește după pâine, dar unde este?
Știe că este fixată pentru el#15,23 Lit.: „în mâna lui”.
ziua întunericului.
24Îl înspăimântă strâmtorarea
și necazul îl copleșește
ca un rege pregătit de bătălie.
25Căci și-a întins mâna
împotriva lui Dumnezeu
și s-a dat viteaz
împotriva Celui Atotputernic#15,25 Figura unei bătălii monstruoase între un zeu și un luptător mitic este asociată deseori cu omul primordial. Autorul sugerează că Iob însuși este vinovat de o astfel de megalomanie blasfemă..
26Aleargă împotriva lui cu îngâmfare#15,26 Lit.: „cu grumazul țeapăn”.,
în spatele scuturilor sale groase.
27Avea fața acoperită de grăsime
și și-a făcut osânză pe șolduri#15,27 Grăsimea este simbolul forței. Obezitatea este o metaforă ce indică prosperitatea acelora care posedă un spirit rebel (Dt 32,15). Aici îl indică probabil pe eroul care se unge înainte de luptă..
28Locuia în cetăți dezolate,
în case nelocuite
care erau sortite să devină grămezi.
29Nu se va îmbogăți
și bogăția lui nu va dura#15,29 Lit.: „nu se va ridica”.,
iar prosperitatea lui
nu se va întinde pe pământ.
30Nu se va putea îndepărta din întuneric,
flacăra va usca lăstarul său
și va fi îndepărtată suflarea gurii sale.
31Să nu se încreadă în vanitatea lui
care înșală,
căci deșertăciune va fi răsplata lui!
32Se va împlini, dar nu în ziua lui,
și ramura lui nu va înverzi!
33Va fi tratat cu violență,
ca vița-de-vie fără rod,
ca măslinul care își leapădă floarea.
34Căci adunarea celor fățarnici
va fi fără rod
și focul va devora corturile
celor care mituiesc.
35El zămislește chin și naște nelegiuire,
iar pântecele lor pregătește#15,35 Același principiu este formulat în mod identic în Is 59,4 și, aproape la fel, în Ps 7,15. Este enunțat, dar printr-o imagine diferită și în Iob 4,8; 5,6; Prov 22,8. înșelăciune”. #3,18 #Lc 6,45 #38,4; Sir 49,16 #Prov 8,25 #Ier 23,18; Rom 11,34 #16,2 #14,4 #25,4 #4,18 #25,5 #34,7 #8,8-10 #18,11-14; Înț 17,3-14 #10,21 #9,34 #10,17 #21,24 #Ps 73,4 #3,14 #20,18-20 #8,12 #Is 28,15; 15,18; 59,4 #29,19 #8,12; 14,2 #20,6 #Ps 7,15; Is 59,4
Selectat acum:
Iob 15: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Iob 15
15
AL DOILEA CICLU DE DISCURSURI
Intervenția lui Elifáz
Prezumție nelegiuită #15,0 Iob 15,1-16 conțin un atac personal la adresa lui Iob, căruia nu-i este recunoscută încrederea în dreptatea divină (cf. Iob 13,7-16.20-21) și dorința iubirii divine (cf. Iob 14,13-15). Propunerile nocive ale lui Iob sunt inspirate dintr-o conduită păcătoasă, dintr-o pretenție inadmisibilă de a poseda înțelepciunea, din lipsa de respect față de Dumnezeu și din uitarea totală a corupției ființei umane. La impuritatea umană radicală, Iob a adăugat păcatul cuvintelor sale.
1Elifáz din Temán
a luat cuvântul și a zis:
2„Oare înțeleptul răspunde
cu o cunoaștere superficială#15,2 Lit.: „știință de vânt”.
și-și umple pântecele#15,2 Sediu al suflului interior, care se manifestă în cuvinte.
cu [vânt] din răsărit#15,2 Lit.: „qādîm”. Se referă la un vânt violent și cald numit Sciròcco.?
3Se apără prin cuvinte fără conținut
și prin vorbe fără folos?
4Tu desființezi teama [de Domnul]
și slăbești reflecția#15,4 Termenul ebraic, folosit în special în Psalmi, desemnează o atitudine complexă: concentrarea minții la realitatea religioasă, devoțiunea, teama reverențială. Elifàz îl acuză pe Iob că ar fi abandonat atitudinea umilă și respectuoasă a credinciosului adevărat, pretinzând să intenteze proces împotriva lui Dumnezeu.
înaintea lui Dumnezeu.
5Căci nelegiuirea ta îți învață gura
și alegi limba celor vicleni#15,5 Viclenie asemănătoare aceleia a șarpelui din Èden (Gen 3,1), care este o deformare a înțelepciunii pe care o dăruiește Dumnezeu..
6Gura ta te face vinovat, nu eu
și buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7Oare ești tu primul om care s-a născut?
Sau ai fost conceput înaintea colinelor?#15,7 Prima întrebare îl pune pe Iob în fața primului om, identificat cu fiii lui Dumnezeu, care au acces direct la înțelepciunea divină, reflectată în Ez 28,11-29; Prov 8,22-26. A doua întrebare îl plasează pe Iob în fața înțelepciunii personificate, generate înainte de coline (Prov 8,25) și prezentă de atunci mereu în sfatul lui Dumnezeu (Prov 8,22-31; cf. Iob 28,23-27; Înț 8,3-4). Ar putea fi și o aluzie la anumite sanctuare (înălțimi) considerate a avea originea în timpurile primordiale (cf. Prov 8,25).
8Ai auzit tu taina#15,8 Ar putea fi o aluzie la adunarea ființelor divine prezente la creație (cf. Iob 38,7). Totuși, aici, expresia se referă la planurile lui Dumnezeu cunoscute de îngeri (cf. 1Rg 22,19-20; Ps 89,7-8) și de profeții adevărați (cf. Ier 23,32). lui Dumnezeu
și ai luat pentru tine înțelepciune?
9Ce știi tu și nu știm noi?
Ce înțelegere ai tu și nu este cu noi?
10Chiar și cel cărunt#15,10 Lit.: „bătrânul”. și cel bătrân, între noi, sunt mai în vârstă#15,10 Lit.: „mai puternici în zile”. decât tatăl tău.
11Oare sunt puțin lucru pentru tine
mângâierile lui Dumnezeu
și cuvântul blând [adresat] ție?
12Unde te duce inima
și de ce clipesc ochii tăi,
13că-ți întorci duhul
împotriva lui Dumnezeu
și faci să iasă din gura ta
[astfel de] cuvinte?
14Ce este omul ca să fie curat
sau drept cel născut din femeie?#15,14 Impuritatea radicală a omului nu este văzută aici ca motivație a instabilității lui (Iob 4,17-19), nici ca scuză a vinovăției inevitabile (Iob 14,1-4), ci ca rădăcină a păcatelor grave care se transformă în nedreptate.
15Iată, el nu se încrede în sfinții săi
și cerurile nu sunt curate în ochii lui.
16Cu atât mai mult
cel abominábil și corupt,
omul care bea nedreptatea ca pe apă#15,16 Afirmația este generală și Iob este inclus aici. Termenii sunt folosiți pentru a determina anumite practici idolatrice (cf. Dt 7,26). Pentru Elifàz, se pare că Iob „bea” în mod liber această idolatrie..
Pedeapsa cuvenită
17Te voi instrui: ascultă-mă
și-ți voi povesti ceea ce am văzut!
18Ceea ce au făcut cunoscut înțelepții
și nu le-a fost ascuns de către părinții lor#15,18 Tradiția sapiențială îi considera maeștrii adevărați ai înțelepciunii..
19Doar lor le-a fost dată țara
și niciun străin nu a trecut
prin mijlocul lor#15,19 După context, țara la care se referă este Temàn, însă poate fi vorba de primii ocupanți ai Canaanului, păstrători ai tradiției pure. Punctul de vedere este strict israelit: puritatea credinței putea fi menținută numai prin evitarea contactului cu popoarele străine..
20În toate zilele sale, cel nelegiuit se chinuie și numărul anilor este ascuns
pentru cel violent.
21Glas de spaimă este în urechile lui;
când este în pace,
cel care prădează vine peste el.
22El nu crede că se va întoarce
din întuneric,
este destinat sabiei.
23Rătăcește după pâine, dar unde este?
Știe că este fixată pentru el#15,23 Lit.: „în mâna lui”.
ziua întunericului.
24Îl înspăimântă strâmtorarea
și necazul îl copleșește
ca un rege pregătit de bătălie.
25Căci și-a întins mâna
împotriva lui Dumnezeu
și s-a dat viteaz
împotriva Celui Atotputernic#15,25 Figura unei bătălii monstruoase între un zeu și un luptător mitic este asociată deseori cu omul primordial. Autorul sugerează că Iob însuși este vinovat de o astfel de megalomanie blasfemă..
26Aleargă împotriva lui cu îngâmfare#15,26 Lit.: „cu grumazul țeapăn”.,
în spatele scuturilor sale groase.
27Avea fața acoperită de grăsime
și și-a făcut osânză pe șolduri#15,27 Grăsimea este simbolul forței. Obezitatea este o metaforă ce indică prosperitatea acelora care posedă un spirit rebel (Dt 32,15). Aici îl indică probabil pe eroul care se unge înainte de luptă..
28Locuia în cetăți dezolate,
în case nelocuite
care erau sortite să devină grămezi.
29Nu se va îmbogăți
și bogăția lui nu va dura#15,29 Lit.: „nu se va ridica”.,
iar prosperitatea lui
nu se va întinde pe pământ.
30Nu se va putea îndepărta din întuneric,
flacăra va usca lăstarul său
și va fi îndepărtată suflarea gurii sale.
31Să nu se încreadă în vanitatea lui
care înșală,
căci deșertăciune va fi răsplata lui!
32Se va împlini, dar nu în ziua lui,
și ramura lui nu va înverzi!
33Va fi tratat cu violență,
ca vița-de-vie fără rod,
ca măslinul care își leapădă floarea.
34Căci adunarea celor fățarnici
va fi fără rod
și focul va devora corturile
celor care mituiesc.
35El zămislește chin și naște nelegiuire,
iar pântecele lor pregătește#15,35 Același principiu este formulat în mod identic în Is 59,4 și, aproape la fel, în Ps 7,15. Este enunțat, dar printr-o imagine diferită și în Iob 4,8; 5,6; Prov 22,8. înșelăciune”. #3,18 #Lc 6,45 #38,4; Sir 49,16 #Prov 8,25 #Ier 23,18; Rom 11,34 #16,2 #14,4 #25,4 #4,18 #25,5 #34,7 #8,8-10 #18,11-14; Înț 17,3-14 #10,21 #9,34 #10,17 #21,24 #Ps 73,4 #3,14 #20,18-20 #8,12 #Is 28,15; 15,18; 59,4 #29,19 #8,12; 14,2 #20,6 #Ps 7,15; Is 59,4
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași