Iob 2
2
A doua provocare cerească
1Dar a fost o zi când au venit fiii lui Dumnezeu să stea înaintea Domnului. Și a venit și Satàna în mijlocul lor. 2Domnul i-a zis lui Satàna: „De unde vii?”. Satàna i-a răspuns Domnului și a zis: „Am străbătut pământul și m-am plimbat pe-acolo#2,2 Lit.: „de la străbătutul pământului și din plimbatul în el”.”. 3I-a zis Domnul lui Satàna: „Ai băgat de seamă#2,3 Lit.: „ai pus la inima ta”. că nu este nimeni ca slujitorul meu Iob: integru și drept, se teme de Dumnezeu și se ferește#2,3 Lit.: „este departe de rău”. de rău. El continuă să rămână tare în integritatea lui și tu m-ai întărâtat#2,3 Verbul folosit aici are și sensul peiorativ de „a seduce” și „a provoca la rău”. Este o expresie antropomorfică, întrucât nu distinge între voința divină pozitivă și permisivă și-i atribuie direct lui Dumnezeu tot ce se întâmplă în lume. împotriva lui ca să-l ruinez#2,3 Lit.: „să-l înghit”. degeaba. 4Satàna i-a răspuns Domnului și a zis: „Piele pentru piele!#2,4 Expresie proverbială, probabil vulgară, care capătă înțeles în funcție de ceea ce urmează. Jucând pe semnificația cuvântului „piele”, care poate să indice și hainele de piele (Gen 3,21; 27,16), cuvântul pare să sugereze faptul că omul acceptă să se lase dezbrăcat de ceea ce are pe el sau de ceea ce posedă, numai să nu-i fie atinsă pielea. Însă când este lovit în ființa sa individuală, își descoperă adevărata natură. Tot ce are omul dă pentru viața lui. 5Dar întinde-ți mâna și atinge oasele lui și carnea lui! Oare nu te va «binecuvânta» în față?”. 6Domnul i-a zis lui Satàna: „Iată, este în mâna ta! Numai cruță-i viața!#2,6 Lit.: sufletul”.”.
Boala lui Iob
7Satàna a ieșit dinaintea Domnului și l-a lovit pe Iob cu o bubă#2,7 Termenul ebraic este folosit, în general, pentru bolile de piele (cf. Ex 9; Lev 13) și indică un fel de lepră caracterizată prin manifestări purulente. Omul devenea impur din punct de vedere legal și, de aceea, trebuia să stea departe, pentru a nu-i contamina pe ceilalți. rea din talpa piciorului până în creștetul [capului] său. 8[Iob] a luat un ciob ca să se scarpine cu el și stătea pe#2,8 Lit.: „în mijlocul”. cenușă. 9Soția lui îi spunea: „Continui să rămâi tare în integritatea ta?#2,9 LXX are: „După multă vreme, nevasta lui i-a zis: «Până când vei mai răbda spunând: 9a ‹Iată, mai îndur puțin, așteptând nădejdea mântuirii mele?›. 9b Căci, iată, ți s-a șters amintirea de pe pământ – fiii și fiicele, chinurile și durerile pântecelui meu, pentru care în zadar am trudit în dureri. 9c Iar tu însuți șezi în colcăiala viermilor și-ți petreci nopțile afară. 9d Și eu, slugă fără căpătâi, din loc în loc umblu și din casă în casă, așteptând să apună soarele, ca să-mi alin durerile și chinurile care mă năpădesc acum. 9e Ci spune o vorbă Domnului și mori»!” «Binecuvântează-l» pe Dumnezeu și mori!#2,9 Poate să însemne: „Blestemă-l pe Dumnezeu și ucide-te!” sau „Blestemă-l pe Dumnezeu ca să te ucidă!”. În mod evident, soția lui Iob îl înțelege pe Dumnezeu ca pe o ființă căreia i se poate adresa în mod interesat.”. 10Dar [Iob] i-a zis: „Vorbești cum vorbește una dintre nebune. Dacă binele îl primim de la Dumnezeu, răul să nu-l primim?”. Și în toate acestea, Iob nu a păcătuit cu buzele sale.
Sosirea celor trei prieteni
11Și au auzit trei prieteni de-ai lui Iob de tot răul acesta care a venit asupra lui și a venit fiecare din locul său: Elifáz din Temán, Bildád din Șúah și Țofár din Naamáh#2,11 Numele celor trei prieteni ai lui Iob menționați în acest verset pot să semnifice: Elifàz, un nume din Edòm (cf. Gen 36,4), din Temàn, nume etnic și geografic (cf. Gen 36,11.15; 1Cr 1,45); numele lui Bildàd nu se mai găsește în Biblie, dar se află pe tăblițele de la Nùzi; Șùah este numele unui trib nomad între Eufràt și Transiordània; numele lui Țofàr nu se mai întâlnește în Biblie, iar regiunea Naamàh nu este posibil de localizat cu precizie. Toate localitățile menționate s-ar afla în Idumèea și Aràbia. Edòmul și Orientul erau considerate, în Israèl, drept patria înțelepciunii (1Rg 5,10-11; 10,1-3; Ier 49,7; Bar 3,22-23; Abd v. 8; Prov 30,1)., ca să-l compătimească și să-l mângâie. 12Și-au ridicat ochii de departe și nu l-au recunoscut; și-au ridicat glasul și au plâns; și-a sfâșiat fiecare mantaua și au aruncat praf#2,12 Rit de penitență și mai ales de doliu (cf. Ios 7,6; 2Sam 13,19; Ez 27,30). Cei trei prieteni îl consideră pe Iob deja mort. deasupra capetelor spre ceruri. 13Au șezut cu el pe pământ șapte zile și șapte nopți#2,13 Este timpul obișnuit pentru doliu (cf. Gen 50,10; 1Sam 31,13; Sir 22,12). și nimeni nu i-a spus niciun cuvânt, căci vedeau că durerea lui era foarte mare. #1,6-8 #2,9; Ps 26,1 #10,8 #38,11; Lc 22,31 #Dt 28,35 #Est 4,3; Is 58,5; Dan 9,3 #Tob 2,14 #1Rg 21,13 #1,22 #Is 52,14 #Ez 27,30
Selectat acum:
Iob 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași