Iob 29
29
IV. MONOLOGUL LUI IOB
Plângerea după zilele fericite#29,0 Iob 29 este patetic și mișcător și conține o mărturie prețioasă cu privire la concepția israelită despre viața fericită, ale cărei valori fundamentale sunt unite de prietenia cu Dumnezeu: în cercul vieții familiale, în prestigiul din viața publică, în renume și celebritate, dincolo de hotarele ținutului propriu.
Fericirea din trecut
1Iob a continuat să-și pronunțe asemănarea, zicând:
2„Ce n-aș da să fiu ca în lunile dinainte#29,2 În mod obișnuit, expresia se referă la intervențiile trecute ale lui Dumnezeu în favoarea poporului său (cf. 2Rg 19,25; Is 37,26; 51,9; Ps 44,2).,
ca în zilele când Dumnezeu mă proteja!
3Atunci, candela lui strălucea
deasupra capului meu
și în lumina#29,3 Candela și lumina sunt simboluri ale unei vieți prospere și sigure, datorate protecției divine mântuitoare (Is 60,3; Ps 18,29; Prov 6,23). sa umblam pe întuneric.
4Așa era în zilele tinereții mele#29,4 Lit.: „zilele iernii mele”, care, pentru un evreu, este timpul semănatului.,
când favoarea#29,4 Lit.: „sfatul” sau „prietenia intimă”. lui Dumnezeu
era asupra cortului meu,
5când, încă, Cel Atotputernic era cu mine
și tinerii mei erau în jurul meu;
6când îmi spălam picioarele în smântână și stânca făcea să curgă#29,6 Lit.: „topea”. pentru mine
râuri de untdelemn#29,6 În Palestína, untdelemnul era stors în teascuri făcute din piatră.;
7când ieșeam la poarta cetății#29,7 Locul din fața porții constituia piața publică, unde se tratau afaceri și se administra dreptatea.
și în piață îmi fixam scaunul,
8tinerii mă vedeau și se ascundeau,
iar bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9Căpeteniile își rețineau cuvintele
și-și puneau mâna#29,9 Lit.: „palma”. la gură#29,9 În semn de respect (cf. Iob 24,5)..
10Glasul celor care stăteau în față înceta#29,10 Lit.: „se ascundea”.
și limba lor se lipea de cerul gurii.
Binefacerea și influența
11Urechea care mă auzea
mă numea fericit,
iar ochiul care mă vedea
dădea mărturie pentru mine#29,11 Aluzie la mărturia pozitivă dată în favoarea lui Iob de către necunoscuți, în contrast cu mărturia celor trei prieteni..
12Căci îi salvam pe nevoiașul
care striga după ajutor
și pe orfanul care nu era ajutat.
13Binecuvântarea celui care pierea#29,13 Muribundul își dădea duhul mângâiat de certitudinea că Iob va fi exercitat leviratul (cf. Iob 24,21).
venea asupra mea
și făceam să se bucure inima văduvei.
14Mă îmbrăcam cu dreptate
și ea mă înveșmânta
și judecata mea era ca o manta și un turban.
15Eram ochi pentru cel orb
și picioare pentru cel șchiop.
16Eu eram tată#29,16 În sensul că îi apăra pe cei săraci și pe persoanele oprimate. Acest termen este folosit și pentru Dumnezeu, cu același sens spiritual (Ps 68,6), și este aplicat și regelui drept (Is 22,21). pentru cei nevoiași
și cauza veneticului#29,16 Adică străinul neisraelit. Este semnul unei deschideri deosebite. Puțini sunt cei care ar fi apărat cauza unui sărac cunoscut; însă a lua apărarea pentru necunoscuți, care riscau să nu li se facă dreptate, înseamnă a-i trata ca niște drepți și acesta era un lucru neobișnuit. Iob se folosea de puterea și prestigiul său nu pentru scopuri interesate, ci pentru o dreptate fără discriminare. o cercetam.
17Zdrobeam măselele celui nedrept
și dintre dinții lui smulgeam prada#29,17 În Orientul Antic, reușita cea mai frumoasă a legislatorului era aceea de a dirija voința de putere a omului spre restabilirea dreptății în jurul lui. Un om influent își găsea mândria în denunțarea și repararea nedreptăților, devenind în felul acesta răscumpărător (cf. Iob 19,25)..
18Ziceam:
«În cuibul meu#29,18 Adică „în patul meu, la adânci bătrâneți”. îmi voi da duhul#29,18 Lit.: „voi expira”.
și zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19Rădăcina mea se deschidea spre ape
și roua se odihnea pe ramurile mele.
20Onoarea mea se va înnoi odată cu mine
și arcul meu se va transforma în mâna mea».
21Mă ascultau și așteptau,
tăceau înaintea sfatului meu.
22După cuvintele mele, nu mai repetau
și peste ei picura cuvântul meu.
23Mă așteptau ca pe ploaie
și-și deschideau larg gura,
ca pentru ploaia de primăvară#29,23 Imaginea ploii este aplicată, în mod obișnuit, cuvântului lui Dumnezeu (Dt 32,2; Is 55,10-11; Os 6,3; Prov 16,15). Ploaia de primăvară era ultima ploaie din Palestína care asigura creșterea vegetației și a cerealelor (Dt 11,14; Ier 3,3; Iac 5,7)..
24Dacă râdeam pe seama lor,
nu dădeau crezare
și nu puteau să facă să cadă lumina feței mele.
25Iubeam drumul lor și mă așezam în frunte; ședeam ca un rege în trupă
când îi mângâie pe cei care jelesc. #27,1 #Ps 25,14; Prov 3,32 #Ps 127,3-5; 128,3 #20,17 #5,4 #Lev 19,32 #21,5; 40,4; Înț 8,12 #6,14; 31,16.19-20; Ps 72,12 #22,9; 31,17-18 #24,21; 31,16 #Ps 132,9; Is 59,17 #19,9 #Prov 29,7 #22,8; Is 11,4; Prov 30,14 #Ps 103,5; Is 40,31 #Ps 1,3 #15,32 #30,11; Gen 49,24 #Înț 8,12 #Dt 32,2 #Prov 16,15
Selectat acum:
Iob 29: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Iob 29
29
IV. MONOLOGUL LUI IOB
Plângerea după zilele fericite#29,0 Iob 29 este patetic și mișcător și conține o mărturie prețioasă cu privire la concepția israelită despre viața fericită, ale cărei valori fundamentale sunt unite de prietenia cu Dumnezeu: în cercul vieții familiale, în prestigiul din viața publică, în renume și celebritate, dincolo de hotarele ținutului propriu.
Fericirea din trecut
1Iob a continuat să-și pronunțe asemănarea, zicând:
2„Ce n-aș da să fiu ca în lunile dinainte#29,2 În mod obișnuit, expresia se referă la intervențiile trecute ale lui Dumnezeu în favoarea poporului său (cf. 2Rg 19,25; Is 37,26; 51,9; Ps 44,2).,
ca în zilele când Dumnezeu mă proteja!
3Atunci, candela lui strălucea
deasupra capului meu
și în lumina#29,3 Candela și lumina sunt simboluri ale unei vieți prospere și sigure, datorate protecției divine mântuitoare (Is 60,3; Ps 18,29; Prov 6,23). sa umblam pe întuneric.
4Așa era în zilele tinereții mele#29,4 Lit.: „zilele iernii mele”, care, pentru un evreu, este timpul semănatului.,
când favoarea#29,4 Lit.: „sfatul” sau „prietenia intimă”. lui Dumnezeu
era asupra cortului meu,
5când, încă, Cel Atotputernic era cu mine
și tinerii mei erau în jurul meu;
6când îmi spălam picioarele în smântână și stânca făcea să curgă#29,6 Lit.: „topea”. pentru mine
râuri de untdelemn#29,6 În Palestína, untdelemnul era stors în teascuri făcute din piatră.;
7când ieșeam la poarta cetății#29,7 Locul din fața porții constituia piața publică, unde se tratau afaceri și se administra dreptatea.
și în piață îmi fixam scaunul,
8tinerii mă vedeau și se ascundeau,
iar bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9Căpeteniile își rețineau cuvintele
și-și puneau mâna#29,9 Lit.: „palma”. la gură#29,9 În semn de respect (cf. Iob 24,5)..
10Glasul celor care stăteau în față înceta#29,10 Lit.: „se ascundea”.
și limba lor se lipea de cerul gurii.
Binefacerea și influența
11Urechea care mă auzea
mă numea fericit,
iar ochiul care mă vedea
dădea mărturie pentru mine#29,11 Aluzie la mărturia pozitivă dată în favoarea lui Iob de către necunoscuți, în contrast cu mărturia celor trei prieteni..
12Căci îi salvam pe nevoiașul
care striga după ajutor
și pe orfanul care nu era ajutat.
13Binecuvântarea celui care pierea#29,13 Muribundul își dădea duhul mângâiat de certitudinea că Iob va fi exercitat leviratul (cf. Iob 24,21).
venea asupra mea
și făceam să se bucure inima văduvei.
14Mă îmbrăcam cu dreptate
și ea mă înveșmânta
și judecata mea era ca o manta și un turban.
15Eram ochi pentru cel orb
și picioare pentru cel șchiop.
16Eu eram tată#29,16 În sensul că îi apăra pe cei săraci și pe persoanele oprimate. Acest termen este folosit și pentru Dumnezeu, cu același sens spiritual (Ps 68,6), și este aplicat și regelui drept (Is 22,21). pentru cei nevoiași
și cauza veneticului#29,16 Adică străinul neisraelit. Este semnul unei deschideri deosebite. Puțini sunt cei care ar fi apărat cauza unui sărac cunoscut; însă a lua apărarea pentru necunoscuți, care riscau să nu li se facă dreptate, înseamnă a-i trata ca niște drepți și acesta era un lucru neobișnuit. Iob se folosea de puterea și prestigiul său nu pentru scopuri interesate, ci pentru o dreptate fără discriminare. o cercetam.
17Zdrobeam măselele celui nedrept
și dintre dinții lui smulgeam prada#29,17 În Orientul Antic, reușita cea mai frumoasă a legislatorului era aceea de a dirija voința de putere a omului spre restabilirea dreptății în jurul lui. Un om influent își găsea mândria în denunțarea și repararea nedreptăților, devenind în felul acesta răscumpărător (cf. Iob 19,25)..
18Ziceam:
«În cuibul meu#29,18 Adică „în patul meu, la adânci bătrâneți”. îmi voi da duhul#29,18 Lit.: „voi expira”.
și zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19Rădăcina mea se deschidea spre ape
și roua se odihnea pe ramurile mele.
20Onoarea mea se va înnoi odată cu mine
și arcul meu se va transforma în mâna mea».
21Mă ascultau și așteptau,
tăceau înaintea sfatului meu.
22După cuvintele mele, nu mai repetau
și peste ei picura cuvântul meu.
23Mă așteptau ca pe ploaie
și-și deschideau larg gura,
ca pentru ploaia de primăvară#29,23 Imaginea ploii este aplicată, în mod obișnuit, cuvântului lui Dumnezeu (Dt 32,2; Is 55,10-11; Os 6,3; Prov 16,15). Ploaia de primăvară era ultima ploaie din Palestína care asigura creșterea vegetației și a cerealelor (Dt 11,14; Ier 3,3; Iac 5,7)..
24Dacă râdeam pe seama lor,
nu dădeau crezare
și nu puteau să facă să cadă lumina feței mele.
25Iubeam drumul lor și mă așezam în frunte; ședeam ca un rege în trupă
când îi mângâie pe cei care jelesc. #27,1 #Ps 25,14; Prov 3,32 #Ps 127,3-5; 128,3 #20,17 #5,4 #Lev 19,32 #21,5; 40,4; Înț 8,12 #6,14; 31,16.19-20; Ps 72,12 #22,9; 31,17-18 #24,21; 31,16 #Ps 132,9; Is 59,17 #19,9 #Prov 29,7 #22,8; Is 11,4; Prov 30,14 #Ps 103,5; Is 40,31 #Ps 1,3 #15,32 #30,11; Gen 49,24 #Înț 8,12 #Dt 32,2 #Prov 16,15
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași