Iob 30
30
Nefericirea prezentă#30,0 Cadrul trasat aici de nenorocirea lui Iob – abandon, ostilitate, dispreț, durere trupească și neliniște interioară – apare ca negativul situației din capitolul precedent. Dar dincolo de bunurile și necazurile singulare care se contrapun, apare izvorul prim și al unora, și al altora, izvor care frământă inima protagonistului. În Iob 29,2, Iob îl amintise pe Dumnezeu vorbind despre el ca despre prezența binefăcătoare a vieții sale; acum nu mai îndrăznește să-l pomenească, deși știe că nu poate căuta un altul ca să-l acuze. Expresiile de durere și ostilitate folosite aici se întâlnesc și în psalmii de lamentațiune: totuși, aici Dumnezeu apare ca dușman al omului.
Disprețul public
1Iar acum râd de mine
cei mai tineri#30,1 Lit.: „cu mai puține zile”. decât mine,
pe ai căror părinți am refuzat să-i pun
împreună cu câinii#30,1 Este o comparație disprețuitoare (cf. 1Sam 17,43). Iob devine dur și disprețuitor. Existența acestei clase de necăjiți proiectează o lumină sinistră asupra condiției sociale care o favoriza și o accepta. Acum, Iob este repudiat mai mult decât această clasă. turmei mele.
2Și puterea mâinilor lor ce este pentru mine?
Lor le-a pierit vigoarea.
3Sfârșit de lipsă și de foame,
se îndreaptă spre ținutul uscat
în noaptea dezolării și devastării.
4Culeg iarbă sălbatică#30,4 Se găsește în formă de smocuri pe malurile Mării Moarte și se mânca împreună cu spanac. După Talmùd, era hrana din timpuri de foamete. de printre tufișuri și rădăcină de ienupăr pentru hrana lor.
5Din comunitate sunt izgoniți,
se strigă după ei ca după hoț.
6Locuiesc în crăpăturile torentelor,
în găurile pământului și ale stâncilor.
7Urlă printre tufișuri
și se adună pe sub urzici.
8Fii de nebun și fii de fără-nume,
sunt alungați din țară.
Persecuții
9Acum, însă, am devenit cântecul lor,
sunt pentru ei [motiv] de vorbă.
10Mă urăsc, se îndepărtează de mine
și de fața mea nu și-au reținut scuipatul.
11El a dezlegat corzile mele și m-a umilit și au slobozit frâiele din fața mea.
12La dreapta mea se ridică cei netrebnici#30,12 Termenul ebraic folosit aici se referă la un cuib de vipere.,
întind [curse] picioarelor mele
și sapă împotriva mea cărări ale pieirii#30,12 Versetul este tradus în mod variat, în funcție de corecturile care se fac unui text ebraic foarte dificil..
13Strică potecile#30,13 Cuvântul se referă la planurile, afacerile și proiectul întregii vieți. mele,
dorind distrugerea mea,
fără ca să-i ajute cineva.
14Intră ca printr-o spărtură largă,
se avântă ca pe sub dărâmături.
15Se întorc asupra mea spaimele,
onoarea mea este urmărită ca vântul
și ca un nor trece scăparea mea.
Cruzime
16Acum mi se topește sufletul în mine
și mă apucă zilele necazului.
17Noaptea mi se smulg oasele din mine,
cei care mă chinuie nu mă lasă să dorm#30,17 Obscuritatea și tăcerea nu fac decât să agraveze sensul pedepsei. Noaptea simbolizează moartea, căreia Iob pare să i se abandoneze..
18Cu multă putere se prind de haina mea și mă leagă ca pe gura tunicii#30,18 Subiectul frazei nu este specificat, dar acțiunea poate fi atribuită lui Dumnezeu, comparat cu un luptător care prinde adversarul și vrea să-l ștranguleze. Haina reprezintă demnitatea personală..
19M-a azvârlit în noroi,
mă asemăn cu praful și cu cenușa.
20Strig către tine, și tu nu-mi răspunzi,
stau în picioare, și tu nu mă iei în seamă.
21Te-ai întors ca să fii crud#30,21 Adjectivul „crud” este folosit în mod obișnuit pentru o mamă care pierde simțul natural, refuză să-și alăpteze fiul și-l lasă să moară (cf. Dt 32,33; Lam 4,3). cu mine,
mă persecuți cu puterea mâinii tale.
22Mă ridici și mă faci să călăresc vântul#30,22 Imagine pitorească ce insinuează că Iob și-a pierdut controlul de sine și a devenit o jucărie în mâinile lui Dumnezeu. „A călări vântul și furtuna” era o imagine aplicată lui Dumnezeu, stăpânul forțelor naturii (Abd v. 3; Ps 18,10-11), atribut de care putea să dispună pentru a mântui sau pentru a devasta. Iob, în puterea acestor forțe, simte nu numai teroarea, ci și ironia aceluia care l-a pus în această situație.,
mă faci să fiu izbit de furtună.
23Căci știu că mă faci să mă întorc spre moarte,
spre casa adunării tuturor celor vii.
Contrast
24Totuși, nu-și întinde cineva mâna
când e în ruină
și nu strigă după ajutor când e distrus?
25Oare nu am plâns eu pentru cel amărât#30,25 Lit.: „care avea o zi grea”. și nu mi s-a mâhnit sufletul pentru cel nevoiaș?
26Am sperat binele, dar a venit răul;
am așteptat lumina, și a venit bezna.
27Îmi fierb măruntaiele și nu se potolesc, îmi vin în întâmpinare zile de necaz.
28Umblu înnegrit, dar nu de arșiță,
mă ridic în adunare ca să strig după ajutor.
29Am ajuns frate cu șacalii,
prieten cu puii de struț#30,29 Șacalul și struțul erau animale sălbatice, dușmane omului; locuiau în pustiu și printre ruine (Is 13,21-22; 34,13-15; Mih 1,8). Aceste animale emit sunete lugubre. Comparația indică abandonul și ruina..
30Pielea de pe mine se înnegrește,
iar oasele mi se încălzesc de uscăciune.
31Harpa mea este pentru jale,
flautul meu e glas al celor care plâng#30,31 Harpa și flautul sunt instrumente care acompaniau în mod obișnuit cântecele de bucurie și de dragoste.. #16,11 #24,5 #24,4 #Jud 6,2; 1Sam 13,6 #Jud 11,2 #Lam 3,14.63; Ps 69,13 #17,6 #29,20 #Ps 109,6; Zah 3,1 #16,11 #6,4 #16,13 #33,19 #9,31 #13,22; 19,7 #10,16-17; 16,14 #Gen 3,19; Qoh 12,5 #Ps 35,14; Rom 12,15 #29,12-17 #Ier 8,15 #Is 59,9 #Ps 38,8; Ier 4,19 #Lam 4,8 #Mih 1,8 #Ps 102,7-8 #Lam 3,4 #Am 8,10; Lam 5,15
Selectat acum:
Iob 30: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași