Iob 36
36
Al patrulea discurs al lui Elíhu
Semnificația suferinței
1Elíhu a continuat și a zis:
2„Ai răbdare puțin cu mine
și te voi instrui,
căci încă mai am cuvinte pentru Dumnezeu!
3Voi lua știința mea de departe#36,3 Adică din izvorul însuși al înțelepciunii, care este Dumnezeu.
și voi da dreptate celui care m-a făcut.
4Cu siguranță,
cuvintele mele nu sunt minciună,
un desăvârșit în știință este cu tine.
5Iată, Dumnezeu este puternic și nu refuză;
este puternic în forța inimii!#36,5 Principiul general este că Dumnezeu este atotputernic prin forța inteligenței sale; de aceea, nu poate să comită nedreptate.
6Nu-l lasă să trăiască pe cel vinovat
și face#36,6 Lit.: „dă”. judecată celor umili.
7Nu-și abate ochii de la cel drept,
îi [pune] cu regii pe tron,
îi face să șadă și-i înalță pentru totdeauna#36,7 Ar putea fi o aluzie la istoria lui Manàse, relatată în 2Cr 33,10-13.19; cf. Dan 4, cu privire la orgoliul, căderea și restabilirea lui Nabucodonosor..
8Dacă sunt legați în lanțuri
și sunt capturați în frânghiile mizeriei,
9le face cunoscute faptele lor și vinovățiile lor,
pentru că au fost mândri#36,9 Suferința are scopul purificării: îl ține pe om departe de păcatul orgoliului..
10Le dezvăluie la ureche mustrarea
și le spune să se întoarcă de la nelegiuire#36,10 În ebraică, este verbul care arată convertirea. Este subliniat caracterul pedagogic al durerii; Dumnezeu este prezentat ca un educator al păcătoșilor, care devin conștienți de starea lor prin suferință. Încercările dureroase ce se abat asupra oamenilor trebuie judecate în lumina revelației care-l prezintă pe Dumnezeu ca pe un apărător al celor necăjiți. În ea însăși, suferința nu este indiciu nici de pedeapsă, nici de nevinovăție, ci o situație umană pe care toți trebuie să o înfrunte..
11Dacă vor asculta și-i vor sluji,
vor termina zilele lor în bunăstare
și anii lor, în desfătare.
12Dar dacă nu ascultă, vor trece în canal
și-și vor da duhul fără să știe.
13Cei fățarnici cu inima adună#36,13 Lit.: „pun, stabilesc”, în sensul că inima lor se învârtoșează la fel ca și cea a Faraònului din Egipt. mânie,
nu strigă după ajutor, pentru că îi leagă.
14Sufletul lor moare în tinerețe
și viața lor este printre cei desfrânați#36,14 Lit.: „sfinți”, consacrați cultului canaanean al fertilității. Adepți ai prostituției sacre, aveau parte de o moarte precoce din cauza modului lor de viață. Torà interzice această practică idolatrică (Dt 23,18) asupra căreia apasă un blestem grav. De aceea, viața lor era disprețuită în Israèl..
15[Dumnezeu] îl salvează pe cel umil
prin umilința lui
și îi dezvăluie la ureche#36,15 Adică face urechea să înțeleagă (Ps 40,7; 50,5). Dumnezeu îndreaptă suferințele în avantajul celui care le suportă cu resemnare. În felul acesta, omul este educat în virtute și înțelepciune. prin întristare.
Aplicație la Iob
16Și pe tine vrea să te atragă
din gura strâmtorării la loc larg,
unde nu este strâmtoare,
și ceea ce va fi pe masa ta va fi plin de grăsimi.
17Tu te-ai umplut cu cauza celui vinovat,
iar cauza și judecata se sprijină una pe alta.
18Mânia să nu te atragă
la plinătatea abundenței,
iar mărimea răscumpărării
să nu te facă să te înclini!
19Oare va avea valoare strigătul tău la el
în strâmtorare
sau toate resursele puterii?
20Nu tânji după noaptea
în care popoarele urcă la locul lor#36,20 Iob 36,19-20 este obscur. Traducerea de față este o interpretare a unui text ebraic foarte dificil cât privește semnificația. În sens figurat, noaptea înseamnă moartea sau judecata lui Dumnezeu care lovește popoarele..
21Ai grijă să nu te îndrepți spre nelegiuire,
căci pe aceasta ai ales-o, nu umilința.
Imn închinat Stăpânului naturii#36,22 Acest imn închinat gloriei lui Dumnezeu nu este original (cf. Iob 5; 9; 11; 12; 25; 26). Stilul este confuz; scopul este acela de a demonstra puterea, înțelepciunea și dreptatea lui Dumnezeu. În felul acesta, este scoasă în evidență imposibilitatea accesului la Dumnezeu, la înțelepciunea lui insondabilă și la dreptatea lui în afara oricărei discuții.
22Dumnezeu este mare în puterea lui:
cine este maestru ca el?
23Cine i-a vizitat calea
și cine îi poate zice:
«Ai săvârșit nedreptate»?
24Amintește-ți să preamărești lucrarea lui,
pe care o cântă#36,24 Aluzie la poeți și la autorii imnurilor (Sir 44,5), în special la cei care au compus psalmii. Atitudinea umană autentică este și aceea a lui Iob, care unește propria voce cu aceea a corului credincioșilor ce-l preamăresc pe Domnul. Operele lui Dumnezeu, care revelează prezența și transcendența lui, îl conduc pe om la contemplarea și la glorificarea Creatorului. oamenii.
25Orice om o privește,
omul o zărește de departe.
26Iată, Dumnezeu este mare
și noi nu-l cunoaștem#36,26 Iob 36,26-33 arată cum un evreu pios și învățat din epoca post-exilică își imagina formarea norilor, a tunetelor, a fulgerelor, a originii zăpezii, a ploii și a furtunii. Fenomenele naturii sunt acțiuni realizate de Dumnezeu: tunetul este glasul lui Dumnezeu, fulgerul este arma mâinii sale. Toate fenomenele naturale sunt folosite, după teologia antropocentrică a gândirii, ca să pedepsească sau să-i binecuvânteze pe oameni și să manifeste guvernarea lui Dumnezeu peste creație.;
numărul anilor lui nu poate fi cercetat!#36,26 Vârsta lui Dumnezeu se suprapune cu transcendența lui.
27El atrage picăturile de apă
și transformă#36,27 Lit.: „topește”. ploaia în vapori
28pe care norii îi revarsă
și-i picură peste oameni din belșug.
29Oare se poate pricepe răspândirea norilor#36,29 Sunt imaginați ca burdufuri sau saci care acoperă diferite zone ale cerului și sunt o minune a puterii lui Dumnezeu. Este vorba de furtuna care se dezlănțuie în mijlocul bubuitului tunetelor – vocea lui Dumnezeu. Norul se lasă în jos și Dumnezeu aruncă fulgerul ca pe o săgeată.
și răsunetul colibei#36,29 Înseamnă cerul, de unde vin tunetele și norii. Este locul unde se află Dumnezeul furtunii (Ps 18,12). lor?
30Iată, el răspândește lumina asupra lui
și acoperă adâncurile#36,30 Lit.: „rădăcinile”. mării!
31Căci prin ele judecă popoarele
și dă hrană în abundență#36,31 Dumnezeu menține popoarele poruncind norilor să rețină sau să lase ploaia, semn evident al binecuvântării sale. Este o altă taină a guvernării divine a lumii..
32În palme ascunde lumina
și-i poruncește unde să lovească.
33Tunetul său îl face cunoscut
și turma [face cunoscută]
mânia care vine cu el. #21,3 #35,2.10 #34,17 #2Cr 33,11-13 #33,16-17; 36,15 #27,22; 33,18 #5,18 #33,16; 36,10 #Ps 18,20 #Lc 12,15-20 #Am 5,18 #32,13 #Is 40,13-14 #35,10 #Ps 145,3 #Dan 7,9 #38,28 #Ps 18,10-15 #37,3.11.15 #1Rg 17,1 #Ps 104,13-15 #Sir 43,13 #6,5
Selectat acum:
Iob 36: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Iob 36
36
Al patrulea discurs al lui Elíhu
Semnificația suferinței
1Elíhu a continuat și a zis:
2„Ai răbdare puțin cu mine
și te voi instrui,
căci încă mai am cuvinte pentru Dumnezeu!
3Voi lua știința mea de departe#36,3 Adică din izvorul însuși al înțelepciunii, care este Dumnezeu.
și voi da dreptate celui care m-a făcut.
4Cu siguranță,
cuvintele mele nu sunt minciună,
un desăvârșit în știință este cu tine.
5Iată, Dumnezeu este puternic și nu refuză;
este puternic în forța inimii!#36,5 Principiul general este că Dumnezeu este atotputernic prin forța inteligenței sale; de aceea, nu poate să comită nedreptate.
6Nu-l lasă să trăiască pe cel vinovat
și face#36,6 Lit.: „dă”. judecată celor umili.
7Nu-și abate ochii de la cel drept,
îi [pune] cu regii pe tron,
îi face să șadă și-i înalță pentru totdeauna#36,7 Ar putea fi o aluzie la istoria lui Manàse, relatată în 2Cr 33,10-13.19; cf. Dan 4, cu privire la orgoliul, căderea și restabilirea lui Nabucodonosor..
8Dacă sunt legați în lanțuri
și sunt capturați în frânghiile mizeriei,
9le face cunoscute faptele lor și vinovățiile lor,
pentru că au fost mândri#36,9 Suferința are scopul purificării: îl ține pe om departe de păcatul orgoliului..
10Le dezvăluie la ureche mustrarea
și le spune să se întoarcă de la nelegiuire#36,10 În ebraică, este verbul care arată convertirea. Este subliniat caracterul pedagogic al durerii; Dumnezeu este prezentat ca un educator al păcătoșilor, care devin conștienți de starea lor prin suferință. Încercările dureroase ce se abat asupra oamenilor trebuie judecate în lumina revelației care-l prezintă pe Dumnezeu ca pe un apărător al celor necăjiți. În ea însăși, suferința nu este indiciu nici de pedeapsă, nici de nevinovăție, ci o situație umană pe care toți trebuie să o înfrunte..
11Dacă vor asculta și-i vor sluji,
vor termina zilele lor în bunăstare
și anii lor, în desfătare.
12Dar dacă nu ascultă, vor trece în canal
și-și vor da duhul fără să știe.
13Cei fățarnici cu inima adună#36,13 Lit.: „pun, stabilesc”, în sensul că inima lor se învârtoșează la fel ca și cea a Faraònului din Egipt. mânie,
nu strigă după ajutor, pentru că îi leagă.
14Sufletul lor moare în tinerețe
și viața lor este printre cei desfrânați#36,14 Lit.: „sfinți”, consacrați cultului canaanean al fertilității. Adepți ai prostituției sacre, aveau parte de o moarte precoce din cauza modului lor de viață. Torà interzice această practică idolatrică (Dt 23,18) asupra căreia apasă un blestem grav. De aceea, viața lor era disprețuită în Israèl..
15[Dumnezeu] îl salvează pe cel umil
prin umilința lui
și îi dezvăluie la ureche#36,15 Adică face urechea să înțeleagă (Ps 40,7; 50,5). Dumnezeu îndreaptă suferințele în avantajul celui care le suportă cu resemnare. În felul acesta, omul este educat în virtute și înțelepciune. prin întristare.
Aplicație la Iob
16Și pe tine vrea să te atragă
din gura strâmtorării la loc larg,
unde nu este strâmtoare,
și ceea ce va fi pe masa ta va fi plin de grăsimi.
17Tu te-ai umplut cu cauza celui vinovat,
iar cauza și judecata se sprijină una pe alta.
18Mânia să nu te atragă
la plinătatea abundenței,
iar mărimea răscumpărării
să nu te facă să te înclini!
19Oare va avea valoare strigătul tău la el
în strâmtorare
sau toate resursele puterii?
20Nu tânji după noaptea
în care popoarele urcă la locul lor#36,20 Iob 36,19-20 este obscur. Traducerea de față este o interpretare a unui text ebraic foarte dificil cât privește semnificația. În sens figurat, noaptea înseamnă moartea sau judecata lui Dumnezeu care lovește popoarele..
21Ai grijă să nu te îndrepți spre nelegiuire,
căci pe aceasta ai ales-o, nu umilința.
Imn închinat Stăpânului naturii#36,22 Acest imn închinat gloriei lui Dumnezeu nu este original (cf. Iob 5; 9; 11; 12; 25; 26). Stilul este confuz; scopul este acela de a demonstra puterea, înțelepciunea și dreptatea lui Dumnezeu. În felul acesta, este scoasă în evidență imposibilitatea accesului la Dumnezeu, la înțelepciunea lui insondabilă și la dreptatea lui în afara oricărei discuții.
22Dumnezeu este mare în puterea lui:
cine este maestru ca el?
23Cine i-a vizitat calea
și cine îi poate zice:
«Ai săvârșit nedreptate»?
24Amintește-ți să preamărești lucrarea lui,
pe care o cântă#36,24 Aluzie la poeți și la autorii imnurilor (Sir 44,5), în special la cei care au compus psalmii. Atitudinea umană autentică este și aceea a lui Iob, care unește propria voce cu aceea a corului credincioșilor ce-l preamăresc pe Domnul. Operele lui Dumnezeu, care revelează prezența și transcendența lui, îl conduc pe om la contemplarea și la glorificarea Creatorului. oamenii.
25Orice om o privește,
omul o zărește de departe.
26Iată, Dumnezeu este mare
și noi nu-l cunoaștem#36,26 Iob 36,26-33 arată cum un evreu pios și învățat din epoca post-exilică își imagina formarea norilor, a tunetelor, a fulgerelor, a originii zăpezii, a ploii și a furtunii. Fenomenele naturii sunt acțiuni realizate de Dumnezeu: tunetul este glasul lui Dumnezeu, fulgerul este arma mâinii sale. Toate fenomenele naturale sunt folosite, după teologia antropocentrică a gândirii, ca să pedepsească sau să-i binecuvânteze pe oameni și să manifeste guvernarea lui Dumnezeu peste creație.;
numărul anilor lui nu poate fi cercetat!#36,26 Vârsta lui Dumnezeu se suprapune cu transcendența lui.
27El atrage picăturile de apă
și transformă#36,27 Lit.: „topește”. ploaia în vapori
28pe care norii îi revarsă
și-i picură peste oameni din belșug.
29Oare se poate pricepe răspândirea norilor#36,29 Sunt imaginați ca burdufuri sau saci care acoperă diferite zone ale cerului și sunt o minune a puterii lui Dumnezeu. Este vorba de furtuna care se dezlănțuie în mijlocul bubuitului tunetelor – vocea lui Dumnezeu. Norul se lasă în jos și Dumnezeu aruncă fulgerul ca pe o săgeată.
și răsunetul colibei#36,29 Înseamnă cerul, de unde vin tunetele și norii. Este locul unde se află Dumnezeul furtunii (Ps 18,12). lor?
30Iată, el răspândește lumina asupra lui
și acoperă adâncurile#36,30 Lit.: „rădăcinile”. mării!
31Căci prin ele judecă popoarele
și dă hrană în abundență#36,31 Dumnezeu menține popoarele poruncind norilor să rețină sau să lase ploaia, semn evident al binecuvântării sale. Este o altă taină a guvernării divine a lumii..
32În palme ascunde lumina
și-i poruncește unde să lovească.
33Tunetul său îl face cunoscut
și turma [face cunoscută]
mânia care vine cu el. #21,3 #35,2.10 #34,17 #2Cr 33,11-13 #33,16-17; 36,15 #27,22; 33,18 #5,18 #33,16; 36,10 #Ps 18,20 #Lc 12,15-20 #Am 5,18 #32,13 #Is 40,13-14 #35,10 #Ps 145,3 #Dan 7,9 #38,28 #Ps 18,10-15 #37,3.11.15 #1Rg 17,1 #Ps 104,13-15 #Sir 43,13 #6,5
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași