Iob 5
5
Originea răului#5,0 Este o aplicare la cazul lui Iob a analizei condiției umane din capitolul precÈdent. Pe un ton aparent obiectiv, Elifàz lansează un atac: omul își făurește singur destinul, chiar și atunci când este vorba de nenorocire.
1Strigă, te rog!
Este cine să-ți răspundă?
Către care dintre sfinți#5,1 Verbele folosite implică reclamația în cadrul unui proces. Sfinții sunt îngerii, considerați ca avocați sau arbitri (cf. Iob 15,15; Dan 4,10.14.20; 8,13; Zah 14,5). Mijlocirea lor este amintită și în Iob 33,23-24 (cf. Tob 12,12; Zah 1,12). Cerința lui Elifàz este formulată pe un ton ironic: dacă îngerii înșiși sunt judecați de Dumnezeu, sprijinul lor nu are valoare împotriva lui Dumnezeu. Dar formularea însăși presupune obiceiul de a face apel la mijlocitori de felul acesta, obicei care ar putea să aibă rădăcini îndepărtate politeiste: zeul unui individ intervenea în adunarea zeilor pentru a-și apăra clientul. te vei îndrepta?
2Mânia îl ucide pe cel nebun
și gelozia îl omoară pe cel naiv.
3Eu l-am văzut pe cel nebun
prinzând rădăcini
și am blestemat locuința#5,3 Se referă la refugiul pentru păstori sau pentru turme, dar, în poezie, are sensul general de locuință. lui îndată.
4Fiii lui sunt departe de ajutor#5,4 Lit.: „salvare, mântuire”.,
sunt oprimați la poartă
și nu este cine să-i salveze.
5Secerișul lui este mâncat
de cei flămânzi
și îl iau chiar și dintre spini.
Bogățiile lor sunt înghițite de cei însetați.
6Căci nelegiuirea nu iese din țărână
și suferința nu răsare din pământ#5,6 Este principiul fundamental al discursului lui Elifàz: calamitatea nu vine din afară, ci din cauze inerente naturii umane..
7Omul este născut pentru suferință
și fiii flăcării#5,7 Lit.: „ḇᵊnê-rešep”. Expresia ebraică este discutată. Interpretarea „fiii flăcării” își are rădăcini vechi. În Evul Mediu, Ràshi o interpretează sub forma „fiii demonului”, iar Rabí Mardochæus, ca „pruna, carboaccensus, lampas”. Textele biblice sunt împărțite subliniind pe de o parte febra sau ciuma (Dt 32,24; Hab 3,5), pe de altă parte „scânteie” și „flacără” (Ps 76,4; 78,48; Ct 8,6). Este vorba de imaginea scânteii care se înalță, strălucește și se consumă. „rešep” era zeul fulgerului și al trăsnetului. De aici a apărut și interpretarea după care „ḇᵊnê-rešep” ar reprezenta vulturii, simbol al acestui zeu, sau păsări care, prin zborul lor curajos, puteau să înfrunte fulgerul. se înalță în zbor.
Imn închinat Dumnezeului celui drept
8Cât despre mine,
îl voi căuta pe Dumnezeu
și în fața lui Dumnezeu
voi pune situația mea.
9El face lucruri mari,
și nu este cine să le cerceteze,
fapte minunate, fără număr.
10El dă ploaie pe fața pământului
și trimite apă deasupra câmpiilor deschise.
11Pe cei înjosiți îi pune pe înălțimi,
iar pe cei întristați îi ridică spre mântuire.
12El distruge gândurile oamenilor vicleni
și mâinile lor nu vor împlini planurile.
13El îi prinde pe cei înțelepți
în viclenia lor
și sfatul celor isteți este răsturnat.
14Ziua vor cădea în întuneric
și la amiază vor bâjbâi ca noaptea.
15El îl salvează pe cel nevoiaș
de sabia gurii lor,
de mâna celui puternic.
16Este speranță pentru cel sărac
și fărădelegea își închide gura.
17Fericit este omul
pe care Dumnezeu îl corectează.
Nu refuza mustrarea Celui Atotputernic!#5,17 Fericirea în suferință, înțeleasă drept corecție, lecție dureroasă, dar mântuitoare, este frecventă în literatura sapiențială. Oamenii care fac experiența brațului lui Dumnezeu care pedepsește sunt fericiți, întrucât au posibilitatea să se corecteze.
Fericirea supunerii#5,18 Urmează în aceste versete o enumerare elocventă a binecuvântărilor pe care Iob le-ar putea aștepta. Imaginile nenorocirilor de care ar putea fi eliberat se succed progresiv și sunt patru: foamea, războiul, calomnia și devastarea. V. 22 adaugă alte trei. Șapte sunt binecuvântările promise în v. 23-26.
18El face rana și el o leagă;
el frânge mâinile și el le vindecă.
19În șase strâmtorări te va elibera
și, în a șaptea, nu te va atinge răul.
20În timp de foamete,
te va elibera de moarte
și, în timp de război, de sabie#5,20 Lit.: „din mâinile sabiei”..
21De biciul limbii#5,21 Se referă la calomnie și la acuzele false, deosebit de temute, întrucât presupuneau blesteme și acțiuni magice. vei fi ascuns,
nu te vei teme de devastare când va veni.
22De devastare și de foamete vei râde
și nu te vei teme
de animalele pământului.
23Vei avea alianță cu pietrele#5,23 Pietrele erau unul dintre principalele obstacole pentru cultivarea terenului (cf. 2Rg 3,19.25; Is 5,2). Alianța încheiată cu ele este o figură poetică prin care se înțelege că pietrele sunt împiedicate să invadeze terenul cultivat. câmpiei
și vei face pace cu animalele câmpului.
24Vei ști că este pace în cortul tău.
Vei inspecta locul tău
și nu va lipsi [nimic].
25Vei cunoaște că mare
va fi descendența ta și ceea ce va ieși din tine va fi ca iarba de pe pământ.
26Vei ajunge la maturitate#5,26 Adică în plinătatea forțelor. Este imaginea unei morți senine (cf. Prov 3,2.16; 4,10; 9,11; 10,27; 16,31). în mormânt,
cum se înalță snopii la timpul lor.
27Iată,
pe acestea le-am cercetat și așa este!
Ascultă și cunoaște-le pentru tine!”. #15,15; Zah 14,5; Dan 4,14 #29,7; Ps 127,5; Zah 8,16 #Gen 3,17-19 #9,10; Ps 40,6 #1Sam 2,7-8; Is 57,15; Ps 75,8; Lc 1,52 #1Cor 3,19 #Prov 4,19; In 12,35 #Dt 8,5; Prov 3,11-12; Evr 12,5; Ap 3,19 #33,19; 36,15; Dt 32,39; Os 6,1 #Ps 33,19 #Ier 39,18 #Ps 12,3-5; 31,21 #Is 5,2; 2Rg 3,19.25 #Os 2,20; Is 11,6-8; Ez 34,25 #Dt 28,4.11; Ps 128,3; 144,12 #42,17
Selectat acum:
Iob 5: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Iob 5
5
Originea răului#5,0 Este o aplicare la cazul lui Iob a analizei condiției umane din capitolul precÈdent. Pe un ton aparent obiectiv, Elifàz lansează un atac: omul își făurește singur destinul, chiar și atunci când este vorba de nenorocire.
1Strigă, te rog!
Este cine să-ți răspundă?
Către care dintre sfinți#5,1 Verbele folosite implică reclamația în cadrul unui proces. Sfinții sunt îngerii, considerați ca avocați sau arbitri (cf. Iob 15,15; Dan 4,10.14.20; 8,13; Zah 14,5). Mijlocirea lor este amintită și în Iob 33,23-24 (cf. Tob 12,12; Zah 1,12). Cerința lui Elifàz este formulată pe un ton ironic: dacă îngerii înșiși sunt judecați de Dumnezeu, sprijinul lor nu are valoare împotriva lui Dumnezeu. Dar formularea însăși presupune obiceiul de a face apel la mijlocitori de felul acesta, obicei care ar putea să aibă rădăcini îndepărtate politeiste: zeul unui individ intervenea în adunarea zeilor pentru a-și apăra clientul. te vei îndrepta?
2Mânia îl ucide pe cel nebun
și gelozia îl omoară pe cel naiv.
3Eu l-am văzut pe cel nebun
prinzând rădăcini
și am blestemat locuința#5,3 Se referă la refugiul pentru păstori sau pentru turme, dar, în poezie, are sensul general de locuință. lui îndată.
4Fiii lui sunt departe de ajutor#5,4 Lit.: „salvare, mântuire”.,
sunt oprimați la poartă
și nu este cine să-i salveze.
5Secerișul lui este mâncat
de cei flămânzi
și îl iau chiar și dintre spini.
Bogățiile lor sunt înghițite de cei însetați.
6Căci nelegiuirea nu iese din țărână
și suferința nu răsare din pământ#5,6 Este principiul fundamental al discursului lui Elifàz: calamitatea nu vine din afară, ci din cauze inerente naturii umane..
7Omul este născut pentru suferință
și fiii flăcării#5,7 Lit.: „ḇᵊnê-rešep”. Expresia ebraică este discutată. Interpretarea „fiii flăcării” își are rădăcini vechi. În Evul Mediu, Ràshi o interpretează sub forma „fiii demonului”, iar Rabí Mardochæus, ca „pruna, carboaccensus, lampas”. Textele biblice sunt împărțite subliniind pe de o parte febra sau ciuma (Dt 32,24; Hab 3,5), pe de altă parte „scânteie” și „flacără” (Ps 76,4; 78,48; Ct 8,6). Este vorba de imaginea scânteii care se înalță, strălucește și se consumă. „rešep” era zeul fulgerului și al trăsnetului. De aici a apărut și interpretarea după care „ḇᵊnê-rešep” ar reprezenta vulturii, simbol al acestui zeu, sau păsări care, prin zborul lor curajos, puteau să înfrunte fulgerul. se înalță în zbor.
Imn închinat Dumnezeului celui drept
8Cât despre mine,
îl voi căuta pe Dumnezeu
și în fața lui Dumnezeu
voi pune situația mea.
9El face lucruri mari,
și nu este cine să le cerceteze,
fapte minunate, fără număr.
10El dă ploaie pe fața pământului
și trimite apă deasupra câmpiilor deschise.
11Pe cei înjosiți îi pune pe înălțimi,
iar pe cei întristați îi ridică spre mântuire.
12El distruge gândurile oamenilor vicleni
și mâinile lor nu vor împlini planurile.
13El îi prinde pe cei înțelepți
în viclenia lor
și sfatul celor isteți este răsturnat.
14Ziua vor cădea în întuneric
și la amiază vor bâjbâi ca noaptea.
15El îl salvează pe cel nevoiaș
de sabia gurii lor,
de mâna celui puternic.
16Este speranță pentru cel sărac
și fărădelegea își închide gura.
17Fericit este omul
pe care Dumnezeu îl corectează.
Nu refuza mustrarea Celui Atotputernic!#5,17 Fericirea în suferință, înțeleasă drept corecție, lecție dureroasă, dar mântuitoare, este frecventă în literatura sapiențială. Oamenii care fac experiența brațului lui Dumnezeu care pedepsește sunt fericiți, întrucât au posibilitatea să se corecteze.
Fericirea supunerii#5,18 Urmează în aceste versete o enumerare elocventă a binecuvântărilor pe care Iob le-ar putea aștepta. Imaginile nenorocirilor de care ar putea fi eliberat se succed progresiv și sunt patru: foamea, războiul, calomnia și devastarea. V. 22 adaugă alte trei. Șapte sunt binecuvântările promise în v. 23-26.
18El face rana și el o leagă;
el frânge mâinile și el le vindecă.
19În șase strâmtorări te va elibera
și, în a șaptea, nu te va atinge răul.
20În timp de foamete,
te va elibera de moarte
și, în timp de război, de sabie#5,20 Lit.: „din mâinile sabiei”..
21De biciul limbii#5,21 Se referă la calomnie și la acuzele false, deosebit de temute, întrucât presupuneau blesteme și acțiuni magice. vei fi ascuns,
nu te vei teme de devastare când va veni.
22De devastare și de foamete vei râde
și nu te vei teme
de animalele pământului.
23Vei avea alianță cu pietrele#5,23 Pietrele erau unul dintre principalele obstacole pentru cultivarea terenului (cf. 2Rg 3,19.25; Is 5,2). Alianța încheiată cu ele este o figură poetică prin care se înțelege că pietrele sunt împiedicate să invadeze terenul cultivat. câmpiei
și vei face pace cu animalele câmpului.
24Vei ști că este pace în cortul tău.
Vei inspecta locul tău
și nu va lipsi [nimic].
25Vei cunoaște că mare
va fi descendența ta și ceea ce va ieși din tine va fi ca iarba de pe pământ.
26Vei ajunge la maturitate#5,26 Adică în plinătatea forțelor. Este imaginea unei morți senine (cf. Prov 3,2.16; 4,10; 9,11; 10,27; 16,31). în mormânt,
cum se înalță snopii la timpul lor.
27Iată,
pe acestea le-am cercetat și așa este!
Ascultă și cunoaște-le pentru tine!”. #15,15; Zah 14,5; Dan 4,14 #29,7; Ps 127,5; Zah 8,16 #Gen 3,17-19 #9,10; Ps 40,6 #1Sam 2,7-8; Is 57,15; Ps 75,8; Lc 1,52 #1Cor 3,19 #Prov 4,19; In 12,35 #Dt 8,5; Prov 3,11-12; Evr 12,5; Ap 3,19 #33,19; 36,15; Dt 32,39; Os 6,1 #Ps 33,19 #Ier 39,18 #Ps 12,3-5; 31,21 #Is 5,2; 2Rg 3,19.25 #Os 2,20; Is 11,6-8; Ez 34,25 #Dt 28,4.11; Ps 128,3; 144,12 #42,17
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași