Iob 4
4
Primul discurs al lui Elifáz#4,0 Elifàz vorbește cu demnitate, elocvență și politețe. Discursul său, o capodoperă a cărții, are o structură bine definită. Diferite imagini sunt luate din natură și din viața unei cetăți prospere. În cuvintele înțeleptului se vede o convingere profund religioasă, care apără doctrina tradițională a retribuției, așa cum este demonstrată de experiență, de revelație și de reflecția personală.
Oare dispar cei nevinovați?
1Elifáz din Temán a luat cuvântul și a zis:
2„Dacă s-ar încerca un cuvânt către tine,
te-ai supăra?
Dar cine poate să-și țină cuvântul?
3Iată, tu i-ai instruit pe mulți
și ai întărit brațele slăbite.
4Cuvintele tale i-au ridicat
pe cei care se poticneau
și tu ai întărit genunchii îndoiți.
5Iar acum,
când [aceasta] vine peste tine, te superi,
când te atinge, te înspăimânți?#4,5 Cuvintele ironice ale lui Elifàz exprimă una dintre tensiunile fundamentale ale cărții: contrastul dintre teoria abstractă și existența concretă.
6Oare nu erau teama ta [de Domnul]
încrederea ta,
speranța ta și integritatea, căile tale?
7Amintește-ți:
cine a fost nevinovat și a pierit
sau când cei drepți au fost nimiciți?
8După cum am văzut eu,
cei care ară nelegiuire și seamănă durere
le și culeg#4,8 Lit.: „seceră”..
9De respirația lui Dumnezeu ei pier
și de suflarea nărilor lui sfârșesc.
10Răgetul leului, glasul leului tânăr
și dinții puilor de leu sunt abătute.
11Leul bătrân piere din lipsă de pradă
și puii leoaicei se împrăștie#4,11 Sunt folosiți cinci termeni diferiți pentru a desemna leul și animalele din aceeași familie. Leul care piere îi simbolizează pe cei răi care îi devorează pe cei drepți (cf. Ps 17,12; Prov 28,15)..
Corupția muritorilor#4,12 Printr-un procedeu literar abil, Elifàz face apel la o revelație care amintește viziunile nocturne experimentate de patriarhi și de profeți, pentru a crea o atmosferă de mister și de teamă înaintea sacrului, la fel ca în situația viziunilor apocaliptice (cf. Dan 4,2; 5,5-6).
12Până la mine s-a furișat un cuvânt#4,12 În sensul unui oracol divin. Cuvintele și viziunile din timpul somnului erau considerate în Israèl comunicări autentice ale voinței divine.
și urechea mea a prins o șoaptă din el.
13În coșmarurile din viziunile de noapte,
când cade somnul adânc#4,13 Deseori, este vorba de un somn supranatural (cf. Gen 2,21; 15,12). Revelația nu corespunde exact experienței obișnuite a profeților, care primeau comunicarea divină, în mod obișnuit, în starea de veghe, nici inspirației pe care o va revendica autorul lui Ben Siràh (Sir 24,31-33; 39,6). peste oameni,
14m-au cuprins teroarea și tremurul
și mulțimea oaselor mele
a fost făcută să tremure.
15Un duh#4,15 Se referă la trecerea unei ființe cerești, Dumnezeu sau îngerul său. a trecut prin fața mea
și s-a zbârlit părul pe trupul meu.
16Stătea și nu i-am recunoscut înfățișarea;
un chip era înaintea ochilor mei.
Tăcere. Și un glas am auzit:
17«Oare este omul mai drept#4,17 Verbul folosit aici aparține limbajului procesual și înseamnă „a avea dreptate”. Aici are semnificația de „a fi drept în propriul comportament”.
decât Dumnezeu
sau bărbatul mai curat#4,17 Termenul este folosit, în mod obișnuit, pentru puritatea legală și rituală, dar aici indică nevinovăția morală.
decât cel care l-a făcut?».
18Iată, nu are încredere în slujitorii săi
și în îngerii săi se află defecte#4,18 Cuvântul „Tohólâ” apare numai aici și interpretarea lui este dificilă. Ar putea fi tradus și prin: „eroare, deviere, nebunie, acte de vinovăție”. După credințele populare vechi provenite din mitologie, creaturile cerești sunt imperfecte din cauza cunoașterii limitate și a posibilității de a săvârși răul (cf. Gen 6,2-4).!
19Cu atât mai mult,
cei care locuiesc în case de lut
și au temelia în praf
și sunt roși de gura moliei.
20De dimineață până seara sunt striviți
și [nimeni] nu pune [la inimă]:
ei pier pentru totdeauna.
21Oare nu este smulsă funia [cortului]#4,21 Expresie metaforică ce desemnează viața umană, asemănată cu locuința efemeră a beduinului în pustiul lumii. lor?
Ei mor, dar nu cu înțelepciune. #32,18-20 #Prov 24,10; Rom 2,19-21 #Ps 22,5-6; 34,20-21; 37,25; Prov 12,21; Sir 2,10; 2Pt 2,9 #Prov 22,8; Os 8,7; 10,13; Sir 7,3; Gal 6,7 #38,39-40; Sof 3,3; Ps 10,9; 17,12; 22,14.22; 57,5; Prov 28,15 #33,15 #Gen 15,12 #1Rg 19,13 #9,2; 14,4; 15,14; 25,4; Ps 143,2; Prov 20,9 #15,15 #25,6 #8,22
Selectat acum:
Iob 4: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Iob 4
4
Primul discurs al lui Elifáz#4,0 Elifàz vorbește cu demnitate, elocvență și politețe. Discursul său, o capodoperă a cărții, are o structură bine definită. Diferite imagini sunt luate din natură și din viața unei cetăți prospere. În cuvintele înțeleptului se vede o convingere profund religioasă, care apără doctrina tradițională a retribuției, așa cum este demonstrată de experiență, de revelație și de reflecția personală.
Oare dispar cei nevinovați?
1Elifáz din Temán a luat cuvântul și a zis:
2„Dacă s-ar încerca un cuvânt către tine,
te-ai supăra?
Dar cine poate să-și țină cuvântul?
3Iată, tu i-ai instruit pe mulți
și ai întărit brațele slăbite.
4Cuvintele tale i-au ridicat
pe cei care se poticneau
și tu ai întărit genunchii îndoiți.
5Iar acum,
când [aceasta] vine peste tine, te superi,
când te atinge, te înspăimânți?#4,5 Cuvintele ironice ale lui Elifàz exprimă una dintre tensiunile fundamentale ale cărții: contrastul dintre teoria abstractă și existența concretă.
6Oare nu erau teama ta [de Domnul]
încrederea ta,
speranța ta și integritatea, căile tale?
7Amintește-ți:
cine a fost nevinovat și a pierit
sau când cei drepți au fost nimiciți?
8După cum am văzut eu,
cei care ară nelegiuire și seamănă durere
le și culeg#4,8 Lit.: „seceră”..
9De respirația lui Dumnezeu ei pier
și de suflarea nărilor lui sfârșesc.
10Răgetul leului, glasul leului tânăr
și dinții puilor de leu sunt abătute.
11Leul bătrân piere din lipsă de pradă
și puii leoaicei se împrăștie#4,11 Sunt folosiți cinci termeni diferiți pentru a desemna leul și animalele din aceeași familie. Leul care piere îi simbolizează pe cei răi care îi devorează pe cei drepți (cf. Ps 17,12; Prov 28,15)..
Corupția muritorilor#4,12 Printr-un procedeu literar abil, Elifàz face apel la o revelație care amintește viziunile nocturne experimentate de patriarhi și de profeți, pentru a crea o atmosferă de mister și de teamă înaintea sacrului, la fel ca în situația viziunilor apocaliptice (cf. Dan 4,2; 5,5-6).
12Până la mine s-a furișat un cuvânt#4,12 În sensul unui oracol divin. Cuvintele și viziunile din timpul somnului erau considerate în Israèl comunicări autentice ale voinței divine.
și urechea mea a prins o șoaptă din el.
13În coșmarurile din viziunile de noapte,
când cade somnul adânc#4,13 Deseori, este vorba de un somn supranatural (cf. Gen 2,21; 15,12). Revelația nu corespunde exact experienței obișnuite a profeților, care primeau comunicarea divină, în mod obișnuit, în starea de veghe, nici inspirației pe care o va revendica autorul lui Ben Siràh (Sir 24,31-33; 39,6). peste oameni,
14m-au cuprins teroarea și tremurul
și mulțimea oaselor mele
a fost făcută să tremure.
15Un duh#4,15 Se referă la trecerea unei ființe cerești, Dumnezeu sau îngerul său. a trecut prin fața mea
și s-a zbârlit părul pe trupul meu.
16Stătea și nu i-am recunoscut înfățișarea;
un chip era înaintea ochilor mei.
Tăcere. Și un glas am auzit:
17«Oare este omul mai drept#4,17 Verbul folosit aici aparține limbajului procesual și înseamnă „a avea dreptate”. Aici are semnificația de „a fi drept în propriul comportament”.
decât Dumnezeu
sau bărbatul mai curat#4,17 Termenul este folosit, în mod obișnuit, pentru puritatea legală și rituală, dar aici indică nevinovăția morală.
decât cel care l-a făcut?».
18Iată, nu are încredere în slujitorii săi
și în îngerii săi se află defecte#4,18 Cuvântul „Tohólâ” apare numai aici și interpretarea lui este dificilă. Ar putea fi tradus și prin: „eroare, deviere, nebunie, acte de vinovăție”. După credințele populare vechi provenite din mitologie, creaturile cerești sunt imperfecte din cauza cunoașterii limitate și a posibilității de a săvârși răul (cf. Gen 6,2-4).!
19Cu atât mai mult,
cei care locuiesc în case de lut
și au temelia în praf
și sunt roși de gura moliei.
20De dimineață până seara sunt striviți
și [nimeni] nu pune [la inimă]:
ei pier pentru totdeauna.
21Oare nu este smulsă funia [cortului]#4,21 Expresie metaforică ce desemnează viața umană, asemănată cu locuința efemeră a beduinului în pustiul lumii. lor?
Ei mor, dar nu cu înțelepciune. #32,18-20 #Prov 24,10; Rom 2,19-21 #Ps 22,5-6; 34,20-21; 37,25; Prov 12,21; Sir 2,10; 2Pt 2,9 #Prov 22,8; Os 8,7; 10,13; Sir 7,3; Gal 6,7 #38,39-40; Sof 3,3; Ps 10,9; 17,12; 22,14.22; 57,5; Prov 28,15 #33,15 #Gen 15,12 #1Rg 19,13 #9,2; 14,4; 15,14; 25,4; Ps 143,2; Prov 20,9 #15,15 #25,6 #8,22
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași