Iosue 6
6
Cucerirea Ierihónului#6,0 La origine, această relatare era o tradiție a sanctuarului de la Ghílgal care explica ruina zidurilor Ierihònului ca rezultat al primului act al războiului Domnului în Canaàn (v. 2-10.15-16.20-21). Arca este semnul prezenței Domnului, cel care acționează singur. Relatarea tipică pentru războiul sfânt de cucerire a fost transformată într-o relatare cultuală printr-o serie de adăugiri care subliniază rolul preoților. Textul ebraic este mai lung decât cel al LXX, care omite repetițiile.
1Ierihónul era închis și încuiat în fața fiilor lui Israél. Nimeni nu ieșea și nimeni nu intra. 2Domnul i-a zis lui Iósue: „Iată, am dat în mâinile tale Ierihónul, pe regele lui și pe cei viteji în luptă! 3Înconjurați cetatea, voi toți, bărbații de război! Încercuiți cetatea o dată! Așa să faceți timp de șase zile#6,3 LXX are: „iar tu împresoar-o cu războinici de jur împrejur”.! 4Șapte preoți să poarte șapte trâmbițe [din corn] de berbec înaintea arcei; în ziua a șaptea, să înconjurați cetatea de șapte ori și preoții să sune din trâmbițe#6,4 În LXX, acest verset lipsește. Sunetul cornului de berbec era folosit pentru a da alarma în cazul unui pericol grav (Ier 4,5-19; Ez 23,3), pentru a da semnalul de asalt într-o bătălie (Jud 7,8), pentru a vesti o solemnitate mare ( 1Rg 1,39), pentru a anunța luna nouă (Ps 81,3) și anii jubiliari. Sunetul cornului trebuia să pregătească și aclamația colectivă a poporului. Este un ritual de război care se găsește în ritul arcei (1Sam 4,5-6; 2Sam 6,15) și are ca scop recunoașterea Domnului drept cap suprem al armatei.! 5Când vor suna din cornul de berbec și când veți auzi sunetul trâmbiței, tot poporul să scoată strigăte puternice#6,5 Lit.: „Să strige strigăte mari!”.: va cădea zidul cetății și poporul să intre fiecare în dreptul său”.
6Iósue, fiul lui Nun, i-a chemat#6,6 LXX are: „a intrat la preoți”. pe preoți și le-a zis: „Luați arca alianței și șapte preoți să poarte șapte trâmbițe [din corn] de berbec înaintea arcei Domnului!”. 7A zis poporului#6,7 LXX are: „porunciți!”.: „Treceți și înconjurați cetatea! Cei înarmați să treacă înaintea arcei Domnului!”#6,7 LXX are: „înaintea Domnului”.. 8După ce Iósue a vorbit poporului, cei șapte preoți care purtau cele șapte trâmbițe [din corn] de berbec înaintea Domnului au trecut și au suflat în trâmbițe. Arca alianței Domnului mergea în urma lor. 9Cei înarmați mergeau înaintea preoților care sunau din trâmbițe. Restul mergea în urma arcei; se mergea sunându-se din trâmbițe.
10Iósue a poruncit poporului: „Voi să nu strigați; să nu se audă vocile voastre și să nu iasă niciun cuvânt din gura voastră până în ziua în care vă voi spune: «Strigați!». Atunci să strigați!”.
11Arca Domnului a înconjurat cetatea și a încercuit-o o dată. Au venit în tabără și au petrecut noaptea în tabără. 12Iósue s-a sculat de dimineață, iar preoții au luat arca Domnului#6,12 LXX are: „arca alianței Domnului”.. 13Cei șapte preoți care purtau cele șapte trâmbițe [din corn] de berbec înaintea arcei Domnului mergeau și sunau din trâmbițe. Cei înarmați mergeau înaintea lor, iar restul mergea în urma arcei Domnului; se mergea sunându-se din trâmbițe#6,13 LXX are: „restul gloatei a împresurat strâns cetatea”..
14Au înconjurat cetatea a doua zi o dată#6,14 LXX are: „și s-a dus înapoi în tabără; astfel a fost vreme de șase zile”.; apoi s-au întors în tabără. Așa au făcut timp de șase zile. 15În ziua a șaptea, s-au sculat la ivirea zorilor și au înconjurat în același fel#6,15 15. Lit.: „după aceeași lege, rânduială”. cetatea de șapte ori#6,15 LXX are: „de șase ori”.. Numai în ziua aceasta au înconjurat cetatea de șapte ori. 16A șaptea oară, preoții sunau din trâmbițe, iar Iósue a zis poporului: „Strigați, căci Domnul v-a dat cetatea!
Exterminarea Ierihónului
17Cetatea să fie dată nimicirii#6,17 Lit.: „ḥērem”, în gr.: „anàthema”. În cadrul războiului sacru, victoria îi aparține lui Dumnezeu și omul nu are dreptul să păstreze nimic pentru el, ci trebuie să consacre totul adevăratului învingător printr-o distrugere radicală: oamenii și animalele sunt date morții, obiectele prețioase sunt donate sanctuarului. Este un act religios, o regulă a războiului sfânt care respectă o poruncă a lui Dumnezeu (Dt 7,1-2; 20,13 șu; 1Sam 15,3) sau un vot pentru a-și asigura victoria (Num 21,2). Orice încălcare a acestei norme devine un sacrilegiu pedepsit cu severitate (Ios 7; cf. 1Sam 15,16-23). Regula absolută suferă totuși unele atenuări în Num 31,15-23; Dt 2,34-35; 3,6-7; 20,13-14; Ios 8,26-27. Această noțiune primitivă cu privire la stăpânirea absolută a lui Dumnezeu va fi corectată prin aceea a paternității lui milostive (cf. Înț 1,13; Mt 5,44-45)., ea și tot ceea ce este în ea, pentru Domnul! Numai Raháb, prostituata, și toți cei care sunt cu ea în casă să rămână în viață, deoarece i-a ascuns pe mesagerii pe care îi trimiseserăm noi#6,17 În LXX lipsește ultima parte din verset.! 18Păziți-vă de ceea ce este dat nimicirii, ca nu cumva să fiți voi dați nimicirii luând din ceea ce este dat nimicirii și să faceți din tabăra lui Israél un lucru dat nimicirii și s-o tulburați#6,18 LXX are: „și să ne ștergeți de pe fața pământului!”.! 19Tot argintul și aurul, toate lucrurile din bronz și din fier să fie consacrate Domnului și să intre în vistieria Domnului!”.
20Poporul a strigat și ei au suflat în trâmbițe. Când poporul a auzit sunetul trâmbiței, a scos un strigăt puternic, zidul s-a prăbușit, iar poporul a urcat în cetate, fiecare în dreptul lui. Și au cucerit cetatea 21și au nimicit tot ce era în cetate: bărbat și femeie, copil și bătrân, bou, oaie și măgar i-au trecut prin ascuțișul sabiei.
22Iósue le-a zis celor doi bărbați care exploraseră țara: „Mergeți la casa femeii prostituate și scoateți-i de acolo pe ea și tot ceea ce are ea, după cum i-ați jurat!”. 23Tinerii spioni au mers și i-au scos pe Raháb, pe tatăl ei, pe mama ei, pe frații ei și tot ce avea ea: au scos toată familia ei și i-au așezat în afara taberei lui Israél#6,23 După Dt 23,15, tabăra lui Israèl este un loc sacru, iar prezența clanului lui Rahàb, compus din străini, ar face-o impură..
24Cetatea au ars-o împreună cu tot ce era în ea; numai argintul, aurul și toate obiectele din bronz și din fier le-au pus în vistieria casei Domnului. 25Dar pe Raháb, prostituata, casa tatălui ei și tot ce avea ea, Iósue i-a lăsat în viață. Ea a locuit în mijlocul lui Israél până în ziua de azi, pentru că îi ascunsese pe solii pe care-i trimisese Iósue să cerceteze Ierihónul.
Blestemul celui care va rezidi Ierihónul
26Atunci a jurat Iósue și a zis:
„Blestemat să fie înaintea Domnului
omul care se va ridica
să zidească din nou
cetatea aceasta a Ierihónului!
Va pune fundamentul
pe întâiul său născut
și pe cel mai mic va stabili porțile ei”#6,26 Împlinirea acestui blestem al lui Iòsue se găsește în 1Rg 16,34..
27Domnul a fost cu Iósue și faima lui [s-a răspândit] în toată țara. #2,6 #Num 31,54 #Evr 11,30 #1,5
Selectat acum:
Iosue 6: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Iosue 6
6
Cucerirea Ierihónului#6,0 La origine, această relatare era o tradiție a sanctuarului de la Ghílgal care explica ruina zidurilor Ierihònului ca rezultat al primului act al războiului Domnului în Canaàn (v. 2-10.15-16.20-21). Arca este semnul prezenței Domnului, cel care acționează singur. Relatarea tipică pentru războiul sfânt de cucerire a fost transformată într-o relatare cultuală printr-o serie de adăugiri care subliniază rolul preoților. Textul ebraic este mai lung decât cel al LXX, care omite repetițiile.
1Ierihónul era închis și încuiat în fața fiilor lui Israél. Nimeni nu ieșea și nimeni nu intra. 2Domnul i-a zis lui Iósue: „Iată, am dat în mâinile tale Ierihónul, pe regele lui și pe cei viteji în luptă! 3Înconjurați cetatea, voi toți, bărbații de război! Încercuiți cetatea o dată! Așa să faceți timp de șase zile#6,3 LXX are: „iar tu împresoar-o cu războinici de jur împrejur”.! 4Șapte preoți să poarte șapte trâmbițe [din corn] de berbec înaintea arcei; în ziua a șaptea, să înconjurați cetatea de șapte ori și preoții să sune din trâmbițe#6,4 În LXX, acest verset lipsește. Sunetul cornului de berbec era folosit pentru a da alarma în cazul unui pericol grav (Ier 4,5-19; Ez 23,3), pentru a da semnalul de asalt într-o bătălie (Jud 7,8), pentru a vesti o solemnitate mare ( 1Rg 1,39), pentru a anunța luna nouă (Ps 81,3) și anii jubiliari. Sunetul cornului trebuia să pregătească și aclamația colectivă a poporului. Este un ritual de război care se găsește în ritul arcei (1Sam 4,5-6; 2Sam 6,15) și are ca scop recunoașterea Domnului drept cap suprem al armatei.! 5Când vor suna din cornul de berbec și când veți auzi sunetul trâmbiței, tot poporul să scoată strigăte puternice#6,5 Lit.: „Să strige strigăte mari!”.: va cădea zidul cetății și poporul să intre fiecare în dreptul său”.
6Iósue, fiul lui Nun, i-a chemat#6,6 LXX are: „a intrat la preoți”. pe preoți și le-a zis: „Luați arca alianței și șapte preoți să poarte șapte trâmbițe [din corn] de berbec înaintea arcei Domnului!”. 7A zis poporului#6,7 LXX are: „porunciți!”.: „Treceți și înconjurați cetatea! Cei înarmați să treacă înaintea arcei Domnului!”#6,7 LXX are: „înaintea Domnului”.. 8După ce Iósue a vorbit poporului, cei șapte preoți care purtau cele șapte trâmbițe [din corn] de berbec înaintea Domnului au trecut și au suflat în trâmbițe. Arca alianței Domnului mergea în urma lor. 9Cei înarmați mergeau înaintea preoților care sunau din trâmbițe. Restul mergea în urma arcei; se mergea sunându-se din trâmbițe.
10Iósue a poruncit poporului: „Voi să nu strigați; să nu se audă vocile voastre și să nu iasă niciun cuvânt din gura voastră până în ziua în care vă voi spune: «Strigați!». Atunci să strigați!”.
11Arca Domnului a înconjurat cetatea și a încercuit-o o dată. Au venit în tabără și au petrecut noaptea în tabără. 12Iósue s-a sculat de dimineață, iar preoții au luat arca Domnului#6,12 LXX are: „arca alianței Domnului”.. 13Cei șapte preoți care purtau cele șapte trâmbițe [din corn] de berbec înaintea arcei Domnului mergeau și sunau din trâmbițe. Cei înarmați mergeau înaintea lor, iar restul mergea în urma arcei Domnului; se mergea sunându-se din trâmbițe#6,13 LXX are: „restul gloatei a împresurat strâns cetatea”..
14Au înconjurat cetatea a doua zi o dată#6,14 LXX are: „și s-a dus înapoi în tabără; astfel a fost vreme de șase zile”.; apoi s-au întors în tabără. Așa au făcut timp de șase zile. 15În ziua a șaptea, s-au sculat la ivirea zorilor și au înconjurat în același fel#6,15 15. Lit.: „după aceeași lege, rânduială”. cetatea de șapte ori#6,15 LXX are: „de șase ori”.. Numai în ziua aceasta au înconjurat cetatea de șapte ori. 16A șaptea oară, preoții sunau din trâmbițe, iar Iósue a zis poporului: „Strigați, căci Domnul v-a dat cetatea!
Exterminarea Ierihónului
17Cetatea să fie dată nimicirii#6,17 Lit.: „ḥērem”, în gr.: „anàthema”. În cadrul războiului sacru, victoria îi aparține lui Dumnezeu și omul nu are dreptul să păstreze nimic pentru el, ci trebuie să consacre totul adevăratului învingător printr-o distrugere radicală: oamenii și animalele sunt date morții, obiectele prețioase sunt donate sanctuarului. Este un act religios, o regulă a războiului sfânt care respectă o poruncă a lui Dumnezeu (Dt 7,1-2; 20,13 șu; 1Sam 15,3) sau un vot pentru a-și asigura victoria (Num 21,2). Orice încălcare a acestei norme devine un sacrilegiu pedepsit cu severitate (Ios 7; cf. 1Sam 15,16-23). Regula absolută suferă totuși unele atenuări în Num 31,15-23; Dt 2,34-35; 3,6-7; 20,13-14; Ios 8,26-27. Această noțiune primitivă cu privire la stăpânirea absolută a lui Dumnezeu va fi corectată prin aceea a paternității lui milostive (cf. Înț 1,13; Mt 5,44-45)., ea și tot ceea ce este în ea, pentru Domnul! Numai Raháb, prostituata, și toți cei care sunt cu ea în casă să rămână în viață, deoarece i-a ascuns pe mesagerii pe care îi trimiseserăm noi#6,17 În LXX lipsește ultima parte din verset.! 18Păziți-vă de ceea ce este dat nimicirii, ca nu cumva să fiți voi dați nimicirii luând din ceea ce este dat nimicirii și să faceți din tabăra lui Israél un lucru dat nimicirii și s-o tulburați#6,18 LXX are: „și să ne ștergeți de pe fața pământului!”.! 19Tot argintul și aurul, toate lucrurile din bronz și din fier să fie consacrate Domnului și să intre în vistieria Domnului!”.
20Poporul a strigat și ei au suflat în trâmbițe. Când poporul a auzit sunetul trâmbiței, a scos un strigăt puternic, zidul s-a prăbușit, iar poporul a urcat în cetate, fiecare în dreptul lui. Și au cucerit cetatea 21și au nimicit tot ce era în cetate: bărbat și femeie, copil și bătrân, bou, oaie și măgar i-au trecut prin ascuțișul sabiei.
22Iósue le-a zis celor doi bărbați care exploraseră țara: „Mergeți la casa femeii prostituate și scoateți-i de acolo pe ea și tot ceea ce are ea, după cum i-ați jurat!”. 23Tinerii spioni au mers și i-au scos pe Raháb, pe tatăl ei, pe mama ei, pe frații ei și tot ce avea ea: au scos toată familia ei și i-au așezat în afara taberei lui Israél#6,23 După Dt 23,15, tabăra lui Israèl este un loc sacru, iar prezența clanului lui Rahàb, compus din străini, ar face-o impură..
24Cetatea au ars-o împreună cu tot ce era în ea; numai argintul, aurul și toate obiectele din bronz și din fier le-au pus în vistieria casei Domnului. 25Dar pe Raháb, prostituata, casa tatălui ei și tot ce avea ea, Iósue i-a lăsat în viață. Ea a locuit în mijlocul lui Israél până în ziua de azi, pentru că îi ascunsese pe solii pe care-i trimisese Iósue să cerceteze Ierihónul.
Blestemul celui care va rezidi Ierihónul
26Atunci a jurat Iósue și a zis:
„Blestemat să fie înaintea Domnului
omul care se va ridica
să zidească din nou
cetatea aceasta a Ierihónului!
Va pune fundamentul
pe întâiul său născut
și pe cel mai mic va stabili porțile ei”#6,26 Împlinirea acestui blestem al lui Iòsue se găsește în 1Rg 16,34..
27Domnul a fost cu Iósue și faima lui [s-a răspândit] în toată țara. #2,6 #Num 31,54 #Evr 11,30 #1,5
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași