Luca 24
24
VIII. ÎNVIEREA LUI ISUS
Mormântul gol
(Mt 28,1-8; Mc 16,1-8; In 20,1-13)
1În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, [femeile] au venit la mormânt ducând aromele pregătite. 2Au găsit piatra de la mormânt rostogolită#24,2 Pe baza descoperirilor arheologice, a indicațiilor din evanghelii și a precizărilor rabinice, se poate imagina mormântul ca o încăpere săpată în piatră, în fața căreia era un vestibul. Intrările erau joase. Mortul era depus pe un postament săpat în piatră, acoperit cu giulgiuri și stropit cu miresme, dar nu după modelul mumificării la egipteni. La intrare se afla o piatră rotundă, asemenea pietrei de moară, care era rostogolită într-un șanț înclinat. În timpul înmormântării, piatra era blocată cu o pană de lemn. După înmormântare, îndepărtarea penei permitea pietrei să închidă mormântul astfel încât nici hoțul, nici hiena nu puteau intra. Pentru rostogolirea pietrei era nevoie de efortul mai multor bărbați., 3iar când au intrat, nu au găsit trupul Domnului Isus. 4Pe când ele erau nedumerite de acest fapt, iată că le-au apărut#24,4 Lit.: „au stat lângă ele”. doi oameni în haine strălucitoare. 5Cuprinse de spaimă, și-au plecat fața spre pământ. Atunci ei le-au spus: „De ce-l căutați pe Cel Viu printre cei morți? 6Nu este aici. A înviat. Amintiți-vă ce v-a spus pe când era încă în Galiléea: 7«Fiul Omului trebuie să fie dat pe mâna oamenilor păcătoși, să fie răstignit, iar a treia zi să învie»”. 8Atunci și-au amintit de cuvintele lui. 9Întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți. 10Erau: Maria Magdaléna, Ioana și Maria, [mama] lui Iacób, și altele împreună cu ele, care le-au spus acestea apostolilor. 11Însă cuvintele acestea li s-au părut vorbe goale și nu le-au crezut.
12Atunci Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt. Aplecându-se, a văzut numai giulgiurile și a plecat mirat de ceea ce s-a întâmplat.
Isus înviat le apare discipolilor de la Emáus
(Mc 16,12-13)
13Și iată că în aceeași zi, doi dintre ei se duceau spre un sat al cărui nume era Emáus#24,13 După tradiție, ar fi actualul El Qubeibèh, un mic sat arab la 18 km vest de Ierusalím (13 km în linie dreaptă). Alții identifică Emàus cu: 1) actualul Abù Gosh, la 14 km de Ierusalím; 2) Qaloriyeh, la 6 km vest de Ierusalím, pe drumul principal spre Tel Avív; 3) Anwas sau Nicòpole, la 20 km vest de Ierusalím. Aceste localități nu corespund indicațiilor din Evanghelie, fie din cauza distanței, fie că sunt cetăți, și nu sate., care era cam la șaizeci de stádii#24,13 Un stàdion = 185 m. de Ierusalím. 14Aceștia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. 15Pe când vorbeau și se întrebau, Isus însuși, apropiindu-se, mergea împreună cu ei. 16Dar ochii lor erau ținuți să nu-l recunoască. 17El le-a spus: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbați între voi pe drum?”. Ei s-au oprit triști. 18Unul dintre ei, numit Cleópa, răspunzând, i-a spus: „Numai tu ești străin în Ierusalím și nu știi cele petrecute în zilele acestea?”. 19El le-a zis: „Ce anume?”. Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarinéanul, care era profet puternic în faptă și cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor. 20Cum arhiereii și conducătorii noștri l-au dat să fie condamnat la moarte#24,20 Lit.: „spre verdictul morții”. și l-au răstignit. 21Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israélul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri! 22Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineață 23și, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu. 24Unii dintre cei care sunt cu noi au mers și ei la mormânt și au găsit așa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”. 25Atunci le-a spus: „O, nepricepuților și greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeți! 26Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea și să intre în gloria sa?”. 27Și, începând de la Moise și toți profeții, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el.
28Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe. 29Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rămâi cu noi, pentru că este seară și ziua e de acum pe sfârșite!#24,29 Lit.: „se înclină”.”. Atunci a intrat să rămână cu ei. 30Și pe când stătea la masă cu ei, [Isus] luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat-o lor. 31Atunci li s-au deschis ochii și l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut [dinaintea] lor. 32Iar ei spuneau unul către altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne explica Scripturile?”.
33Și ridicându-se în același ceas, s-au întors la Ierusalím. I-au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei care erau cu ei, 34care le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr și s-a arătat lui Símon”. 35Iar ei le-au povestit cele de pe drum și cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.
Isus apare apostolilor
(In 20,19-23)
36Pe când vorbeau ei acestea, [Isus] a stat în mijlocul lor și le-a spus: „Pace vouă!”#24,36 Unele manuscrise adaugă: „Eu sunt, nu vă temeți!”. Alte câteva omit: „Pace vouă!”.. 37Speriați și cuprinși de teamă, credeau că văd un duh; 38dar el le-a spus: „De ce v-ați tulburat și de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră? 39Priviți mâinile și picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiți-mă și vedeți: duhul nu are carne și oase cum mă vedeți pe mine că am!”. 40Și spunând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele#24,40 Unele manuscrise omit versetul în întregime.. 41Însă pentru că ei, de bucurie, încă nu credeau și se mirau, [Isus] le-a spus: „Aveți aici ceva de mâncare?”. 42Ei i-au dat o bucată de pește fript#24,42 Vg adaugă: „și un fagure de miere”.. 43Și luând-o, a mâncat-o înaintea lor.
Ultimele învățături ale lui Isus
44Apoi [Isus] le-a spus: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când încă eram cu voi; că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi”. 45Atunci le-a deschis mintea ca să înțeleagă Scripturile 46și le-a spus: „Așa este scris: Cristos [trebuia] să sufere și să învie din morți a treia zi 47și să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile. Începând#24,47 Forma verbală de participiu se găsește în majoritatea manuscriselor la masculin plural, acordându-se cu „voi” din v. 48. Puține manuscrise au forma de neutru singular, referindu-se la verbul „să fie predicată” din propoziția precedentă „să fie predicată”. din Ierusalím, 48voi veți fi martorii acestor lucruri. 49Și iată, eu trimit asupra voastră pe acela pe care Tatăl l-a promis#24,49 Lit.: „promisiunea Tatălui”., însă voi să stați în cetate până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus!”.
Înălțarea lui Isus
(Mt 16,19-20; Fap 1,9-11)
50Apoi i-a scos până spre Betánia și, ridicându-și mâinile, i-a binecuvântat, 51iar în timp ce îi binecuvânta, [Isus] s-a îndepărtat de ei și a fost ridicat la cer#24,51 Unele manuscrise omit: „a fost ridicat la cer”.. 52Iar ei, adorându-l#24,52 Lit.: „prosternându-se înaintea lui”. Unele manuscrise omit acest verb., s-au întors la Ierusalím cu bucurie mare 53și stăteau tot timpul în templu binecuvântându-l#24,53 Un mare număr de manuscrise importante au: „lăudându-l și binecuvântându-l”, dar cele mai vechi și mai autoritare manuscrise au numai: „binecuvântându-l”. pe Dumnezeu. #9,30 #9,22 #8,2-3 #Mt 8,10 #In 20,3-10 #24,24 #Mt 2,23; 16,14 #Fap 7,22 #1,54.68; 2,38 #24,9-10 #Mc 4,13 #Mt 8,10 #Fap 3,24 #Lc 18,31 #Lc 9,22 #1Pt 1,11 #16,29.31 #24,16 #1Cor 15,5 #24,16 #1,12 #24,16 #1,14 #Mt 8,10 #In 21,5 #In 21,9-10.13 #9,22 #24,25-27 #Mc 4,13 #Fap 2,23 #Fap 10,40 #Mt 3,2 #Mt 28,19-20 #Mc 16,15-16 #Lc 2,38 #Fap 1,8 #Fap 1,4 #Fap 2,33 #Gal 3,14 #Ef 1,13 #Lev 9,22 #Sir 50,20 #9,51 #1,14 #2,20
Selectat acum:
Luca 24: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași