Matei 16
16
Semnul din cer
(Mc 8,11-13; Lc 12,54-56)
1Apoi s-au apropiat de el fariseii și saduceii. Ispitindu-l, i-au cerut să le arate un semn din ceruri. 2Dar el le-a răspuns: „Când se înserează spuneți: «Va fi timp frumos pentru că cerul este roșu», 3iar dimineața: «Astăzi va fi furtună pentru că cerul este roșu închis». Așadar, aspectul cerului știți să-l discerneți, dar semnele timpurilor nu puteți? 4O generație rea și adulteră cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Ióna”. Și, părăsindu-i, a plecat.
Aluatul fariseilor
(Mc 8,14-21)
5Venind discipolii pe țărmul celălalt, au uitat să ia pâine. 6Atunci Isus le-a zis: „Feriți-vă#16,6 Lit.: „vedeți!”. de aluatul fariseilor și al saduceilor!”. 7Iar ei discutau între ei, spunând: „Nu am luat pâine”. 8Cunoscând aceasta, Isus le-a zis: „[Oameni] cu puțină credință, de ce discutați între voi că nu aveți pâine#16,8 Multe manuscrise, în loc de „aveți”, au „ați luat”.? 9Nu înțelegeți și nici nu vă aduceți aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii? Câte coșuri ați adunat#16,9 Lit.: „ați dus”.? 10Sau de cele șapte pâini pentru cei patru mii? Câte coșuri ați adunat#16,10 Lit.: „ați dus”.? 11Cum de nu înțelegeți că nu despre pâini vă vorbeam? Fiți atenți la aluatul fariseilor și al saduceilor!”.
12Atunci au înțeles că nu le zicea să se ferească de aluatul pâinii#16,12 Unele manuscrise au: „aluatul fariseilor și al saduceilor”., ci de învățătura fariseilor și a saduceilor.
Mărturisirea lui Petru
(Mc 8,27-30; Lc 9,18-21)
13Venind în părțile Cezaréii lui Fílip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?”. 14Ei i-au spus: „Unii, «Ioan Botezătorul», alții, «Ilíe», alții, «Ieremía sau unul dintre profeți»”. 15El le-a spus: „Dar voi, cine spuneți că sunt eu?”. 16Atunci Símon Petru a luat cuvântul și a zis: „Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!”. 17Isus, luând cuvântul, i-a spus: „Fericit ești Símon, fiul lui Ióna#16,17 Lit.: „Bariòna”; forma aramaică scurtă pentru „fiul lui Ioan”, așa cum apare în In 21,16. Acest supranume era folosit în cercul discipolilor pentru a-i deosebi pe cei doi apostoli cu numele Simon., căci nu carnea și sângele#16,17 Expresia: „carne și sânge”, folosită în LXX (Sir 14,18; 17,31; Înț 12,5) și în literatura rabinică, desemnează omul limitat înaintea lui Dumnezeu; limitarea nu se referă aici la mortalitate, ci la incapacitatea omului de a cunoaște tainele lui Dumnezeu. Această cunoaștere este posibilă numai prin revelația lui Dumnezeu. ți-au revelat [aceasta], ci Tatăl meu care este în ceruri. 18Și eu îți zic: tu ești Petru și pe această piatră#16,18 „Piatra” (de temelie) are un simbolism bogat și profund în Vechiul Testament și în literatura rabinică. După cosmologia ebraică, pământul ar fi apărut în oceanul primar ca o stâncă (piatra cosmică) aruncată de Dumnezeu pentru a fi temelia pământului. Stânca este identificată cu aceea a muntelui Moría pe care era construită Sfânta Sfintelor. Această stâncă era astfel considerată ca origine a pământului și, în același timp, piatra de boltă ce conduce spre viitorul paradis (poarta cerului). Ideea se găsește în Iob 38,6; Is 8 și 28, Targùmul lui Iohanàn și în Talmùd. Iùdaismul aplica deja acest simbol persoanelor. Astfel, în Is 51,1, Abrahàm este numit stâncă (piatră). Faptul că Isus schimbă numele lui Simon în Petru (aram. „Kèfa” = „piatră, stâncă”), este un indiciu clar că vrea să întemeieze Biserica pe credința lui, și nu pe credința colectivă a apostolilor. voi zidi Biserica mea și porțile iadului#16,18 „Porțile iadului”: expresie cu sens metaforic desemnând puterile răului ce luptă împotriva Bisericii. Deși în simbolismul porții nu intră decât ideea de apărare, ocrotire a locuitorilor, prin adăugarea prepoziției „katà” i se dă verbului sensul de agresivitate. nu o vor birui. 19Ție îți voi da cheile#16,19 Înmânarea cheilor înseamnă, în simbolismul biblic, transmiterea puterilor (Is 22,20-22, text preluat de Ap 3,7). Cât privește termenii care exprimă puterea dată lui Petru, „a lega” și „a dezlega”, în limbajul juridic al timpului, înseamnă „a condamna” și „a achita”, a declara un lucru nepermis sau permis. împărăției cerurilor: dacă vei lega [ceva] pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega [ceva] pe pământ, va fi dezlegat în ceruri”. 20Atunci le-a poruncit discipolilor să nu spună nimănui că el este Cristos.
Prima anunțare a morții și învierii lui Isus
(Mc 8,31-33; Lc 9,22)
21De atunci a început Isus să le arate discipolilor săi că trebuie să meargă la Ierusalím și să sufere multe din partea bătrânilor, a arhiereilor și a cărturarilor, să fie ucis, iar a treia zi să învie. 22Atunci, Petru, luându-l [deoparte], a început să-l certe#16,22 Lit.: „să-i reproșeze”., spunând: „Să te ferească Dumnezeu, Doamne!#16,22 Sau „să se îndure Dumnezeu de tine, Doamne!”. Asta nu ți se va întâmpla niciodată”. 23Dar el, întorcându-se, i-a spus lui Petru: „Mergi în urma mea#16,23 Expresia nu înseamnă: „Piei din fața mea!”; „Nu mai fi discipolul meu!”. Porunca lui Isus este o invitație adresată discipolului de a-și regăsi locul în urma maestrului, deci de a-l urma, așa cum îi chemase în Mt 4,19: „Veniți după mine!”., Satană! Tu ești o piatră de poticnire#16,23 Lit.: „scandal”. Petru, abia numit „piatră de temelie”, prin opoziția față de hotărârea lui Isus de a merge la moarte, riscă să devină „piatră de poticnire”. pentru mine, pentru că nu te gândești la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor”.
Condițiile urmării lui Isus
(Mc 8,34–9,1; Lc 9,23-28)
24Atunci Isus le-a spus discipolilor săi: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea și să mă urmeze! 25Căci cine vrea să-și salveze viața o va pierde; cine însă își pierde viața pentru mine, [acela] o va afla. 26Așadar, ce i-ar folosi omului de-ar câștiga lumea întreagă, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? 27Căci Fiul Omului va veni în gloria Tatălui cu îngerii săi și atunci va da fiecăruia după ceea ce a făcut. 28Adevăr vă spun că sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor vedea#16,28 Lit.: „gusta”. moartea până când nu-l vor vedea pe Fiul Omului venind în împărăția lui”. #19,3 #12,38 #In 6,30 #1Cor 1,22 #12,39 #Lc 11,29 #14,13-21 #Mc 6,34-44 #Lc 9,11-17 #In 6,1-13 #15,32-39 #Mc 8,1-9 #Mc 6,14-15 #Lc 9,7-8 #Ef 2,20 #Is 22,22 #17,9 #Mc 9,9 #4,10 #10,38 #Lc 14,27 #10,39 #Lc 17,33 #In 12,25 #4,8-9 #25,31 #Ps 28,4 #Sir 35,22 #Ap 22,12 #10,23 #20,21
Selectat acum:
Matei 16: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Matei 16
16
Semnul din cer
(Mc 8,11-13; Lc 12,54-56)
1Apoi s-au apropiat de el fariseii și saduceii. Ispitindu-l, i-au cerut să le arate un semn din ceruri. 2Dar el le-a răspuns: „Când se înserează spuneți: «Va fi timp frumos pentru că cerul este roșu», 3iar dimineața: «Astăzi va fi furtună pentru că cerul este roșu închis». Așadar, aspectul cerului știți să-l discerneți, dar semnele timpurilor nu puteți? 4O generație rea și adulteră cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Ióna”. Și, părăsindu-i, a plecat.
Aluatul fariseilor
(Mc 8,14-21)
5Venind discipolii pe țărmul celălalt, au uitat să ia pâine. 6Atunci Isus le-a zis: „Feriți-vă#16,6 Lit.: „vedeți!”. de aluatul fariseilor și al saduceilor!”. 7Iar ei discutau între ei, spunând: „Nu am luat pâine”. 8Cunoscând aceasta, Isus le-a zis: „[Oameni] cu puțină credință, de ce discutați între voi că nu aveți pâine#16,8 Multe manuscrise, în loc de „aveți”, au „ați luat”.? 9Nu înțelegeți și nici nu vă aduceți aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii? Câte coșuri ați adunat#16,9 Lit.: „ați dus”.? 10Sau de cele șapte pâini pentru cei patru mii? Câte coșuri ați adunat#16,10 Lit.: „ați dus”.? 11Cum de nu înțelegeți că nu despre pâini vă vorbeam? Fiți atenți la aluatul fariseilor și al saduceilor!”.
12Atunci au înțeles că nu le zicea să se ferească de aluatul pâinii#16,12 Unele manuscrise au: „aluatul fariseilor și al saduceilor”., ci de învățătura fariseilor și a saduceilor.
Mărturisirea lui Petru
(Mc 8,27-30; Lc 9,18-21)
13Venind în părțile Cezaréii lui Fílip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?”. 14Ei i-au spus: „Unii, «Ioan Botezătorul», alții, «Ilíe», alții, «Ieremía sau unul dintre profeți»”. 15El le-a spus: „Dar voi, cine spuneți că sunt eu?”. 16Atunci Símon Petru a luat cuvântul și a zis: „Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!”. 17Isus, luând cuvântul, i-a spus: „Fericit ești Símon, fiul lui Ióna#16,17 Lit.: „Bariòna”; forma aramaică scurtă pentru „fiul lui Ioan”, așa cum apare în In 21,16. Acest supranume era folosit în cercul discipolilor pentru a-i deosebi pe cei doi apostoli cu numele Simon., căci nu carnea și sângele#16,17 Expresia: „carne și sânge”, folosită în LXX (Sir 14,18; 17,31; Înț 12,5) și în literatura rabinică, desemnează omul limitat înaintea lui Dumnezeu; limitarea nu se referă aici la mortalitate, ci la incapacitatea omului de a cunoaște tainele lui Dumnezeu. Această cunoaștere este posibilă numai prin revelația lui Dumnezeu. ți-au revelat [aceasta], ci Tatăl meu care este în ceruri. 18Și eu îți zic: tu ești Petru și pe această piatră#16,18 „Piatra” (de temelie) are un simbolism bogat și profund în Vechiul Testament și în literatura rabinică. După cosmologia ebraică, pământul ar fi apărut în oceanul primar ca o stâncă (piatra cosmică) aruncată de Dumnezeu pentru a fi temelia pământului. Stânca este identificată cu aceea a muntelui Moría pe care era construită Sfânta Sfintelor. Această stâncă era astfel considerată ca origine a pământului și, în același timp, piatra de boltă ce conduce spre viitorul paradis (poarta cerului). Ideea se găsește în Iob 38,6; Is 8 și 28, Targùmul lui Iohanàn și în Talmùd. Iùdaismul aplica deja acest simbol persoanelor. Astfel, în Is 51,1, Abrahàm este numit stâncă (piatră). Faptul că Isus schimbă numele lui Simon în Petru (aram. „Kèfa” = „piatră, stâncă”), este un indiciu clar că vrea să întemeieze Biserica pe credința lui, și nu pe credința colectivă a apostolilor. voi zidi Biserica mea și porțile iadului#16,18 „Porțile iadului”: expresie cu sens metaforic desemnând puterile răului ce luptă împotriva Bisericii. Deși în simbolismul porții nu intră decât ideea de apărare, ocrotire a locuitorilor, prin adăugarea prepoziției „katà” i se dă verbului sensul de agresivitate. nu o vor birui. 19Ție îți voi da cheile#16,19 Înmânarea cheilor înseamnă, în simbolismul biblic, transmiterea puterilor (Is 22,20-22, text preluat de Ap 3,7). Cât privește termenii care exprimă puterea dată lui Petru, „a lega” și „a dezlega”, în limbajul juridic al timpului, înseamnă „a condamna” și „a achita”, a declara un lucru nepermis sau permis. împărăției cerurilor: dacă vei lega [ceva] pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega [ceva] pe pământ, va fi dezlegat în ceruri”. 20Atunci le-a poruncit discipolilor să nu spună nimănui că el este Cristos.
Prima anunțare a morții și învierii lui Isus
(Mc 8,31-33; Lc 9,22)
21De atunci a început Isus să le arate discipolilor săi că trebuie să meargă la Ierusalím și să sufere multe din partea bătrânilor, a arhiereilor și a cărturarilor, să fie ucis, iar a treia zi să învie. 22Atunci, Petru, luându-l [deoparte], a început să-l certe#16,22 Lit.: „să-i reproșeze”., spunând: „Să te ferească Dumnezeu, Doamne!#16,22 Sau „să se îndure Dumnezeu de tine, Doamne!”. Asta nu ți se va întâmpla niciodată”. 23Dar el, întorcându-se, i-a spus lui Petru: „Mergi în urma mea#16,23 Expresia nu înseamnă: „Piei din fața mea!”; „Nu mai fi discipolul meu!”. Porunca lui Isus este o invitație adresată discipolului de a-și regăsi locul în urma maestrului, deci de a-l urma, așa cum îi chemase în Mt 4,19: „Veniți după mine!”., Satană! Tu ești o piatră de poticnire#16,23 Lit.: „scandal”. Petru, abia numit „piatră de temelie”, prin opoziția față de hotărârea lui Isus de a merge la moarte, riscă să devină „piatră de poticnire”. pentru mine, pentru că nu te gândești la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor”.
Condițiile urmării lui Isus
(Mc 8,34–9,1; Lc 9,23-28)
24Atunci Isus le-a spus discipolilor săi: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea și să mă urmeze! 25Căci cine vrea să-și salveze viața o va pierde; cine însă își pierde viața pentru mine, [acela] o va afla. 26Așadar, ce i-ar folosi omului de-ar câștiga lumea întreagă, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? 27Căci Fiul Omului va veni în gloria Tatălui cu îngerii săi și atunci va da fiecăruia după ceea ce a făcut. 28Adevăr vă spun că sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor vedea#16,28 Lit.: „gusta”. moartea până când nu-l vor vedea pe Fiul Omului venind în împărăția lui”. #19,3 #12,38 #In 6,30 #1Cor 1,22 #12,39 #Lc 11,29 #14,13-21 #Mc 6,34-44 #Lc 9,11-17 #In 6,1-13 #15,32-39 #Mc 8,1-9 #Mc 6,14-15 #Lc 9,7-8 #Ef 2,20 #Is 22,22 #17,9 #Mc 9,9 #4,10 #10,38 #Lc 14,27 #10,39 #Lc 17,33 #In 12,25 #4,8-9 #25,31 #Ps 28,4 #Sir 35,22 #Ap 22,12 #10,23 #20,21
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași