Matei 17
17
Schimbarea la față
(Mc 9,2-20; Lc 9,28-36)
1După șase zile, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacób și pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt#17,1 Tradiția identifică acest „munte înalt” cu muntele Tàbor (588 m), care se află la aproximativ 10 km (în linie dreaptă) sud-est de Nazarèt și aproximativ 20 km (în linie dreaptă) sud-vest de lacul Genezarèt. Matei vorbește despre un munte înalt, fără a-l identifica (cf. Mt 4,8; 28,16), voind probabil să arate că revelația finală va avea loc pe muntele escatologic la care vor avea acces toate națiunile (Is 2,23; Dan 9,16). 2și i s-a schimbat înfățișarea înaintea lor: fața lui a strălucit ca soarele și hainele lui au devenit albe ca lumina. 3Și iată că le-au apărut Moise și Ilíe, care vorbeau cu Isus! 4Petru, luând cuvântul, i-a spus lui Isus: „Doamne, e bine că suntem aici! Dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise și una pentru Ilíe”. 5Pe când mai vorbea încă, iată că i-a învăluit#17,5 Lit.: „a strălucit”. un nor luminos și iată că un glas din nor spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este plăcerea mea; ascultați de el!”. 6Auzind, discipolii au căzut cu fața la pământ#17,6 Lit.: „au căzut pe fețele lor”. și s-au înspăimântat foarte mult. 7Dar, venind Isus și atingându-i, le-a zis: „Ridicați-vă și nu vă temeți!”. 8Ridicându-și ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur.
9Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: „Să nu spuneți nimănui ceea ce ați văzut până când Fiul Omului nu va fi înviat din morți!”. 10Discipolii l-au întrebat: „De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilíe?”. 11Răspunzând, [Isus] le-a zis: „Într-adevăr, Ilíe [trebuie] să vină și va restabili toate. 12Eu însă vă spun: Ilíe a venit deja, dar nu l-au recunoscut, ci au făcut cu el ceea ce au vrut. Tot așa are să sufere și Fiul Omului din cauza lor”. 13Atunci discipolii au înțeles că le vorbea despre Ioan Botezătorul.
Vindecarea unui tânăr posedat de diavol
(Mc 9,14-29; Lc 9,37-43)
14Când au ajuns la mulțime, s-a apropiat de el un om care a îngenuncheat înaintea lui 15și i-a spus: „Doamne, îndură-te de fiul meu, pentru că este lunatic și suferă cumplit#17,15 Lit.: „rău”.! De multe ori cade în foc și deseori în apă. 16L-am adus la discipolii tăi, dar n-au putut să-l vindece”. 17Isus, răspunzând, a zis: „O, generație necredincioasă și perversă! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi mai suporta? Aduceți-l aici!”. 18Isus i-a poruncit, iar diavolul a ieșit din el. Și copilul s-a vindecat din ceasul acela.
19Atunci au venit discipolii lui Isus și i-au spus deoparte: „De ce noi nu am putut să-l alungăm?”. 20El însă le-a spus: „Din cauza puținei voastre credințe. Căci adevăr vă spun, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați spune muntelui acestuia: «Mută-te de aici acolo!» și el s-ar muta. Și nimic nu v-ar fi imposibil”. 21#17,21 V. 21 lipsește în manuscrisele importante și pare să fie o armonizare cu Mc 9,29: „Acest soi nu iese decât prin rugăciune și post”..
A doua anunțare a morții și învierii lui Isus
(Mc 9,30-32; Lc 9,43-45)
22Pe când erau adunați#17,22 Multe manuscrise, în loc de „erau adunați”, au „se întorceau”. în Galiléea, Isus le-a spus: „Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor. 23Îl vor ucide, dar a treia zi va învia#17,23 Lit.: „va fi înviat”.”. Iar ei s-au întristat foarte mult.
Taxa pentru templu
24După ce au venit la Cafárnaum, cei care încasau contribuția#17,24 Lit.: „cei care luau cele două drahme” = „două drahme” sau echivalentul a două zile de muncă. După Ex 30,11-13, orice bărbat evreu care a împlinit 20 de ani trebuia să plătească anual 1/2 sicli ca taxă pentru templu. Strângerea acestei contribuții începea cu o lună înainte de Paști și era făcută de câțiva membri ai comunității. Colecta era dusă la tezaurul templului, cu ocazia pelerinajului pentru Paște. s-au apropiat de Petru și i-au zis: „Învățătorul vostru nu achită cele două dráhme?”. 25El a spus: „Da!”. Venind în casă, Isus i-a luat-o înainte, spunând: „Símon, ce crezi, regii de pe pământ de la cine iau taxa sau tributul: de la fiii lor sau de la străini?”. 26Când el a spus: „De la străini”, Isus i-a zis: „Așadar, fiii sunt scutiți#17,26 Lit.: „liberi [de taxe]”.. 27Totuși, ca să nu-i scandalizăm, mergi pe țărmul mării, aruncă undița și ia primul pește care va veni! Deschizându-i gura, vei găsi o monedă#17,27 Lit.: „statér” = „patru dràhme”.. Ia-o și dă-le-o pentru mine și pentru tine!”. #2Pt 1,16-18 #12,18 #Mc 1,11 #Lc 3,22 #2Pt 1,17 #11,14 #Lc 1,17 #Dt 32,5.20 #8,13; 9,22; 15,28 #In 4,52.53 #1Cor 13,2 #16,21 #Ex 30,13; 38,26
Selectat acum:
Matei 17: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Matei 17
17
Schimbarea la față
(Mc 9,2-20; Lc 9,28-36)
1După șase zile, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacób și pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt#17,1 Tradiția identifică acest „munte înalt” cu muntele Tàbor (588 m), care se află la aproximativ 10 km (în linie dreaptă) sud-est de Nazarèt și aproximativ 20 km (în linie dreaptă) sud-vest de lacul Genezarèt. Matei vorbește despre un munte înalt, fără a-l identifica (cf. Mt 4,8; 28,16), voind probabil să arate că revelația finală va avea loc pe muntele escatologic la care vor avea acces toate națiunile (Is 2,23; Dan 9,16). 2și i s-a schimbat înfățișarea înaintea lor: fața lui a strălucit ca soarele și hainele lui au devenit albe ca lumina. 3Și iată că le-au apărut Moise și Ilíe, care vorbeau cu Isus! 4Petru, luând cuvântul, i-a spus lui Isus: „Doamne, e bine că suntem aici! Dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise și una pentru Ilíe”. 5Pe când mai vorbea încă, iată că i-a învăluit#17,5 Lit.: „a strălucit”. un nor luminos și iată că un glas din nor spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este plăcerea mea; ascultați de el!”. 6Auzind, discipolii au căzut cu fața la pământ#17,6 Lit.: „au căzut pe fețele lor”. și s-au înspăimântat foarte mult. 7Dar, venind Isus și atingându-i, le-a zis: „Ridicați-vă și nu vă temeți!”. 8Ridicându-și ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur.
9Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: „Să nu spuneți nimănui ceea ce ați văzut până când Fiul Omului nu va fi înviat din morți!”. 10Discipolii l-au întrebat: „De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilíe?”. 11Răspunzând, [Isus] le-a zis: „Într-adevăr, Ilíe [trebuie] să vină și va restabili toate. 12Eu însă vă spun: Ilíe a venit deja, dar nu l-au recunoscut, ci au făcut cu el ceea ce au vrut. Tot așa are să sufere și Fiul Omului din cauza lor”. 13Atunci discipolii au înțeles că le vorbea despre Ioan Botezătorul.
Vindecarea unui tânăr posedat de diavol
(Mc 9,14-29; Lc 9,37-43)
14Când au ajuns la mulțime, s-a apropiat de el un om care a îngenuncheat înaintea lui 15și i-a spus: „Doamne, îndură-te de fiul meu, pentru că este lunatic și suferă cumplit#17,15 Lit.: „rău”.! De multe ori cade în foc și deseori în apă. 16L-am adus la discipolii tăi, dar n-au putut să-l vindece”. 17Isus, răspunzând, a zis: „O, generație necredincioasă și perversă! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi mai suporta? Aduceți-l aici!”. 18Isus i-a poruncit, iar diavolul a ieșit din el. Și copilul s-a vindecat din ceasul acela.
19Atunci au venit discipolii lui Isus și i-au spus deoparte: „De ce noi nu am putut să-l alungăm?”. 20El însă le-a spus: „Din cauza puținei voastre credințe. Căci adevăr vă spun, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați spune muntelui acestuia: «Mută-te de aici acolo!» și el s-ar muta. Și nimic nu v-ar fi imposibil”. 21#17,21 V. 21 lipsește în manuscrisele importante și pare să fie o armonizare cu Mc 9,29: „Acest soi nu iese decât prin rugăciune și post”..
A doua anunțare a morții și învierii lui Isus
(Mc 9,30-32; Lc 9,43-45)
22Pe când erau adunați#17,22 Multe manuscrise, în loc de „erau adunați”, au „se întorceau”. în Galiléea, Isus le-a spus: „Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor. 23Îl vor ucide, dar a treia zi va învia#17,23 Lit.: „va fi înviat”.”. Iar ei s-au întristat foarte mult.
Taxa pentru templu
24După ce au venit la Cafárnaum, cei care încasau contribuția#17,24 Lit.: „cei care luau cele două drahme” = „două drahme” sau echivalentul a două zile de muncă. După Ex 30,11-13, orice bărbat evreu care a împlinit 20 de ani trebuia să plătească anual 1/2 sicli ca taxă pentru templu. Strângerea acestei contribuții începea cu o lună înainte de Paști și era făcută de câțiva membri ai comunității. Colecta era dusă la tezaurul templului, cu ocazia pelerinajului pentru Paște. s-au apropiat de Petru și i-au zis: „Învățătorul vostru nu achită cele două dráhme?”. 25El a spus: „Da!”. Venind în casă, Isus i-a luat-o înainte, spunând: „Símon, ce crezi, regii de pe pământ de la cine iau taxa sau tributul: de la fiii lor sau de la străini?”. 26Când el a spus: „De la străini”, Isus i-a zis: „Așadar, fiii sunt scutiți#17,26 Lit.: „liberi [de taxe]”.. 27Totuși, ca să nu-i scandalizăm, mergi pe țărmul mării, aruncă undița și ia primul pește care va veni! Deschizându-i gura, vei găsi o monedă#17,27 Lit.: „statér” = „patru dràhme”.. Ia-o și dă-le-o pentru mine și pentru tine!”. #2Pt 1,16-18 #12,18 #Mc 1,11 #Lc 3,22 #2Pt 1,17 #11,14 #Lc 1,17 #Dt 32,5.20 #8,13; 9,22; 15,28 #In 4,52.53 #1Cor 13,2 #16,21 #Ex 30,13; 38,26
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași