Matei 20
20
Parabola lucrătorilor în vie
1Împărăția cerurilor este asemenea stăpânului casei care a ieșit dis‑de‑dimineață ca să tocmească lucrători în via sa. 2După ce s-a înțeles cu lucrătorii cu un dinár pe zi, i-a trimis în via lui. 3Ieșind pe la ceasul al treilea#20,3 În Orient, ziua de lucru începea la răsăritul soarelui, considerat ca prima oră a zilei. Ziua se sfârșea la apariția primelor stele, când se considera că este ora a douăsprezecea., a văzut pe alții stând în piață#20,3 Unele manuscrise adaugă: „degeaba”. 4și le-a spus: «Mergeți și voi în vie și ceea ce este drept vă voi da!». 5Iar ei au plecat.
Din nou a ieșit pe la ceasul al șaselea și la al nouălea și a făcut la fel. 6Apoi a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea și a găsit pe alții stând și le-a spus: «De ce stați aici toată ziua degeaba?». 7I-au spus: «Pentru că nimeni nu ne-a tocmit». El le-a zis: «Mergeți și voi în vie!».
8Când s-a lăsat seara, stăpânul viei i-a spus administratorului său: «Cheamă lucrătorii și dă-le plata, începând de la cei din urmă și până la cei dintâi!». 9Venind cei de la ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinár. 10Venind apoi primii, se gândeau că vor primi mai mult, dar au primit și ei câte un dinár. 11Primindu-l, murmurau împotriva stăpânului casei, 12zicând: «Aceștia din urmă au lucrat o oră, iar tu i‑ai tratat#20,12 Lit.: „i-ai făcut ca pe noi”. ca pe noi, care am suportat greutatea zilei și arșița». 13Dar el, răspunzând unuia dintre ei, a zis: «Prietene, nu te nedreptățesc. Oare nu ne‑am înțeles cu un dinár? 14Ia ceea ce este al tău și du-te! Eu vreau să dau acestuia din urmă ca și ție. 15Nu-mi este permis oare să fac ce vreau cu ceea ce este al meu? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?». 16Astfel, ultimii vor fi primii, iar primii [vor fi] ultimii”.
A treia anunțare a morții și învierii lui Isus
(Mc 10,32-34; Lc 18,31-34)
17Urcând Isus spre Ierusalím, i-a luat deoparte pe cei doisprezece discipoli#20,17 Unele manuscrise omit termenul „discipoli”. și le-a spus pe drum: 18„Iată, noi urcăm la Ierusalím și Fiul Omului va fi dat pe [mâinile] arhiereilor și ale cărturarilor, îl vor condamna la moarte, 19îl vor da pe [mâinile] păgânilor ca să fie batjocorit, biciuit și răstignit, dar a treia zi va învia!”.
Cererea fiilor lui Zebedéu
(Mc 10,35-40)
20Atunci, s-a apropiat de el mama fiilor lui Zebedéu cu fiii ei, s-a prosternat înaintea lui ca să-i ceară ceva. 21El i-a zis: „Ce vrei?”. I-a spus: „Poruncește#20,21 Lit.: „Spune!”. ca acești doi fii ai mei să stea unul la dreapta și unul la stânga ta, în împărăția ta!”. 22Atunci Isus, răspunzând, a zis: „Nu știți ce cereți. Puteți să beți potirul pe care am să-l beau eu?”#20,22 Unele manuscrise adaugă: „și să vă botezați cu botezul cu care mă botez eu”, probabil armonizare cu Mc 10,38.. I-au spus: „Putem”. 23El le-a zis: „Potirul meu îl veți bea, însă a sta la dreapta și la stânga mea nu ține de mine să dau, ci este pentru cei cărora le‑a fost pregătit de Tatăl meu”.
Cel mai mare trebuie să slujească
(Mc 10,42-45; Lc 22,24-27)
24Când au auzit ceilalți zece, au fost cuprinși de indignare față de cei doi frați. 25Dar Isus, chemându-i, le-a zis: „Știți că cei care conduc neamurile le domină și cei mari își fac simțită puterea asupra lor. 26Între voi să nu fie așa. Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru 27și cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul vostru 28așa cum Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți!”.
Vindecarea orbilor din Ierihón
(Mc 10,46-52; Lc 18,35-43)
29În timp ce ieșeau din Ierihón, o mare mulțime îl urma. 30Și iată, doi orbi stăteau pe marginea drumului. Și, auzind că trece Isus, au strigat: „Îndură-te de noi, Doamne#20,30 În unele manuscrise lipsește „Doamne” și este adăugat: „Isuse”., Fiul lui Davíd!”. 31Mulțimea însă îi mustra ca să tacă, dar ei strigau și mai tare#20,31 Lit.: „mult”.: „Îndură-te de noi, Doamne, Fiul lui Davíd!”. 32Oprindu-se, Isus i-a chemat și le-a zis: „Ce vreți să fac pentru voi?”. 33I-au spus: „Doamne, să ne deschizi#20,33 Lit.: „să ne dezlegi!”. ochii!”. 34Atunci, lui Isus i s-a făcut milă și le-a atins ochii. Îndată și-au recăpătat vederea și l-au urmat. #21,28.33 #Tob 5,15 #Lev 19,13 #Dt 24,15 #6,23 #Mc 7,22 #Mc 10,31 #Lc 13,30 #Lc 9,22 #Lc 24,7.46 #1Cor 15,4 #Lc 22,30 #In 18,11 #23,11 #Mc 9,35 #Lc 9,48 #Fil 2,7 #1Tim 2,6 #9,27 #15,22 #9,29.30
Selectat acum:
Matei 20: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Matei 20
20
Parabola lucrătorilor în vie
1Împărăția cerurilor este asemenea stăpânului casei care a ieșit dis‑de‑dimineață ca să tocmească lucrători în via sa. 2După ce s-a înțeles cu lucrătorii cu un dinár pe zi, i-a trimis în via lui. 3Ieșind pe la ceasul al treilea#20,3 În Orient, ziua de lucru începea la răsăritul soarelui, considerat ca prima oră a zilei. Ziua se sfârșea la apariția primelor stele, când se considera că este ora a douăsprezecea., a văzut pe alții stând în piață#20,3 Unele manuscrise adaugă: „degeaba”. 4și le-a spus: «Mergeți și voi în vie și ceea ce este drept vă voi da!». 5Iar ei au plecat.
Din nou a ieșit pe la ceasul al șaselea și la al nouălea și a făcut la fel. 6Apoi a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea și a găsit pe alții stând și le-a spus: «De ce stați aici toată ziua degeaba?». 7I-au spus: «Pentru că nimeni nu ne-a tocmit». El le-a zis: «Mergeți și voi în vie!».
8Când s-a lăsat seara, stăpânul viei i-a spus administratorului său: «Cheamă lucrătorii și dă-le plata, începând de la cei din urmă și până la cei dintâi!». 9Venind cei de la ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinár. 10Venind apoi primii, se gândeau că vor primi mai mult, dar au primit și ei câte un dinár. 11Primindu-l, murmurau împotriva stăpânului casei, 12zicând: «Aceștia din urmă au lucrat o oră, iar tu i‑ai tratat#20,12 Lit.: „i-ai făcut ca pe noi”. ca pe noi, care am suportat greutatea zilei și arșița». 13Dar el, răspunzând unuia dintre ei, a zis: «Prietene, nu te nedreptățesc. Oare nu ne‑am înțeles cu un dinár? 14Ia ceea ce este al tău și du-te! Eu vreau să dau acestuia din urmă ca și ție. 15Nu-mi este permis oare să fac ce vreau cu ceea ce este al meu? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?». 16Astfel, ultimii vor fi primii, iar primii [vor fi] ultimii”.
A treia anunțare a morții și învierii lui Isus
(Mc 10,32-34; Lc 18,31-34)
17Urcând Isus spre Ierusalím, i-a luat deoparte pe cei doisprezece discipoli#20,17 Unele manuscrise omit termenul „discipoli”. și le-a spus pe drum: 18„Iată, noi urcăm la Ierusalím și Fiul Omului va fi dat pe [mâinile] arhiereilor și ale cărturarilor, îl vor condamna la moarte, 19îl vor da pe [mâinile] păgânilor ca să fie batjocorit, biciuit și răstignit, dar a treia zi va învia!”.
Cererea fiilor lui Zebedéu
(Mc 10,35-40)
20Atunci, s-a apropiat de el mama fiilor lui Zebedéu cu fiii ei, s-a prosternat înaintea lui ca să-i ceară ceva. 21El i-a zis: „Ce vrei?”. I-a spus: „Poruncește#20,21 Lit.: „Spune!”. ca acești doi fii ai mei să stea unul la dreapta și unul la stânga ta, în împărăția ta!”. 22Atunci Isus, răspunzând, a zis: „Nu știți ce cereți. Puteți să beți potirul pe care am să-l beau eu?”#20,22 Unele manuscrise adaugă: „și să vă botezați cu botezul cu care mă botez eu”, probabil armonizare cu Mc 10,38.. I-au spus: „Putem”. 23El le-a zis: „Potirul meu îl veți bea, însă a sta la dreapta și la stânga mea nu ține de mine să dau, ci este pentru cei cărora le‑a fost pregătit de Tatăl meu”.
Cel mai mare trebuie să slujească
(Mc 10,42-45; Lc 22,24-27)
24Când au auzit ceilalți zece, au fost cuprinși de indignare față de cei doi frați. 25Dar Isus, chemându-i, le-a zis: „Știți că cei care conduc neamurile le domină și cei mari își fac simțită puterea asupra lor. 26Între voi să nu fie așa. Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru 27și cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul vostru 28așa cum Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți!”.
Vindecarea orbilor din Ierihón
(Mc 10,46-52; Lc 18,35-43)
29În timp ce ieșeau din Ierihón, o mare mulțime îl urma. 30Și iată, doi orbi stăteau pe marginea drumului. Și, auzind că trece Isus, au strigat: „Îndură-te de noi, Doamne#20,30 În unele manuscrise lipsește „Doamne” și este adăugat: „Isuse”., Fiul lui Davíd!”. 31Mulțimea însă îi mustra ca să tacă, dar ei strigau și mai tare#20,31 Lit.: „mult”.: „Îndură-te de noi, Doamne, Fiul lui Davíd!”. 32Oprindu-se, Isus i-a chemat și le-a zis: „Ce vreți să fac pentru voi?”. 33I-au spus: „Doamne, să ne deschizi#20,33 Lit.: „să ne dezlegi!”. ochii!”. 34Atunci, lui Isus i s-a făcut milă și le-a atins ochii. Îndată și-au recăpătat vederea și l-au urmat. #21,28.33 #Tob 5,15 #Lev 19,13 #Dt 24,15 #6,23 #Mc 7,22 #Mc 10,31 #Lc 13,30 #Lc 9,22 #Lc 24,7.46 #1Cor 15,4 #Lc 22,30 #In 18,11 #23,11 #Mc 9,35 #Lc 9,48 #Fil 2,7 #1Tim 2,6 #9,27 #15,22 #9,29.30
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași