Miheia 1
1
I. PROCESUL LUI ISRAÉL
Amenințări și condamnări; judecarea Samaríei
1Cuvântului Domnului care a fost către Mihéia#1,1 Este subliniat dinamismul interior al cuvântului lui Dumnezeu, care prin profet este destinat să aducă în lume fermentul și lumina pe care, altfel, omul nu le-ar putea percepe și descoperi. Profetul Mihèia este amintit și în Ier 26,18, unde este precizat și timpul cu privire la oracolul din Mih 3,12, adică în timpul domniei lui Ezechía, regele lui Iùda. Așadar, nu trebuie confundat cu cel care a fost închis din cauza oracolelor sale de regele Ahàb al lui Israèl (874-853 î.C.) cu un secol și jumătate mai înainte. din Moréșet#1,1 Sau Morèșet-Gat (cf. Mih 1,14), la cca 50 km sud-vest de Ierusalím, între munții lui Iùda și câmpia filisteană. Este identificat, chiar dacă nu cu siguranță absolută, cu Tell Ed-Dijhède, la nord-est de Marèșa. în zilele lui Iotám, Aház și Ezechía#1,1 Cei trei regi amintiți aici fac referință la timpul lui Ozía (781-740 î.C.), tatăl lui Iotàm (740-736 î.C.). Totuși, această datare pare prea timpurie, așa încât Mihèia pare să fi fost mai aproape de ultimii ani ai Regatului Samaríei (722/721 î.C.), în timpul domniei lui Ahàz (736-716 î.C.) și a lui Ezechía (716-687 î.C.), adică ultima perioadă a activității profetice a lui Isaía (cf. Is 1,1)., regii lui Iúda. El a avut viziuni#1,1 Lit.: „a văzut”. Viziunea specifică modul supranatural prin care cuvântul Domnului a ajuns la Mihèia (cf. Is 1,1; Abd v. 1 etc.). despre Samaría și Ierusalím#1,1 Samaría este reprezentarea Regatului de Nord, Ierusalímul este, într-un fel, personificarea Regatului din Sud sau al lui Iùda. Ambele regate traversează o perioadă de profundă frământare politică și religioasă, în special din cauza condițiilor care vor tulbura pentru un secol întreg regiunile de la Asíria până în Palestína și din Síria până în Egipt, din cauza instaurării imperiului asirian..
2Ascultați, popoare toate!
Ia aminte, pământule
și tot ce este în tine!#1,2 Lit.: „ce îl umple”.
Domnul Dumnezeu este
împotriva voastră#1,2 Lumea și universul întreg nu sunt invitați numai ca martori, ci toți sunt denunțați ca vinovați înaintea Domnului.,
Domnul este martor
din templul său cel sfânt.
3Căci, iată, Domnul iese din locul său,
coboară și merge
pe înălțimile pământului#1,3 În conformitate cu stilul cosmic al acestei viziuni, Mihèia îl vede pe Domnul în momentul în care iese din locuința sa, cerul, pentru a-și începe judecata. Este un fel de nor măreț, asemănător celui care acoperea vârful muntelui Sinài în momentul alianței cu poporul lui Moise (cf. Ex 19,16-20; Is 26,21; Am 4,13).!
4Se topesc munții sub el
și văile se scurg
precum ceara înaintea focului,
ca apele care se revarsă pe o pantă#1,4 Descriere clasică a teofaniei, foarte asemănătoare cu cea din Jud 5,4-5; Ps 97,5..
5Din cauza răzvrătirii lui Iacób
sunt toate acestea
și din cauza păcatelor casei lui Israél.
Cine este cea care se răzvrătește
în Iacób?
Oare nu Samaría?#1,5 Este vorba de a doua capitală a Regatului de Nord (prima fusese Tírța, cf. 1Rg 16,15), fondată de Òmri în jurul anului 875 î.C. (cf. 1Rg 16,23-24). Samaría a fost înzestrată de succesorul lui Òmri, Ahàb (874-853 î.C.), cu un templu în cinstea lui Bàal (cf. 1Rg 16,32), devenind astfel simbolul însuși al cetății idolatre (cf. Is 28,1; Am 8,14). Venirea Domnului, atât de înfricoșătoare, pentru judecată este, așadar, determinată de idolatria de la Samaría.
Și cine este pe înălțimea lui Iúda?
Oare nu Ierusalímul?
6Voi pune Samaría să fie o ruină în câmpie, o plantație de vie.
Voi rostogoli pietrele ei la vale
și voi descoperi temeliile sale#1,6 Afirmațiile din acest verset spun, în forma absolută și completă, că va dispărea chiar și memoria locului în care se ridica Samaría. Pedeapsa a fost împlinită în 721 î.C. prin lucrarea lui Sàrgon al II-lea (721-701 î.C.)..
7Toate chipurile sale vor fi zdrobite
și toate darurile ei vor fi arse în foc;
toți idolii îi voi pune să fie devastați.
Căci din darul desfrânatei au adunat,
la darul desfrânatei se vor întoarce#1,7 Sunt indicate trei forme diferite ale vinovăției de idolatrie: a) „chipurile” sunt statuile din piatră, din lemn sau din metal ale divinităților canaaneene, care ornau pereții templului ridicat în capitală de Ahàb (cf. 1Rg 16,32), indiciu al caracterului naturist pe care îl luase religia în Regatul de Nord; b) „darul desfrânatei” se referă la recompensele sau cadourile pe care frecventatorii sanctuarelor canaaneene obișnuiau să le lase prostituatelor sacre și care erau folosite și pentru a împodobi statuile divinităților; c) „toți idolii” sunt tot zeitățile păgâne, dar termenul folosit aici este unul mai disprețuitor pentru idolii din Efraím (cf. Os 4,17; 8,4; 13,2; 14,9). Faptul că vor fi distruse de foc arată cu claritate că distrugerea Samaríei va fi realizată nu printr-o calamitate naturală, ci de o armată cuceritoare (cf. Os 8,14; 11,6)..
Lamentație asupra cetăților din sudul țării#1,8 Această lamentație amintește douăsprezece cetăți din partea de sud-vest a Ierusalímului. Toate sunt situate pe drumul străbătut de armatele lui Senaherib, urcând din Filistèea spre Ierusalím, în 701 î.C.
8De aceea, voi jeli și voi geme,
voi umbla desculț și gol,
voi face o jeluire ca șacalii,
mă voi văita#1,8 Este o imagine luată din țipetele plângătoare ale acestor animale (cf. Is 13,22; 34,13 etc.; Ier 9,10; 10,22 etc.; Mal 1,3; Lam 4,3; Iob 30,29) pentru a indica un rit de durere și de lamentație. ca puii de struț.
9Căci fără leac este lovitura ei;
a venit până în Iúda,
a ajuns până la poarta poporului meu, până la Ierusalím.
10Nu faceți cunoscut în Gat#1,10 Este una dintre cetățile cele mai importante ale filistenilor, în partea de est a teritoriului lor, căzută deseori în mâna lui Iùda, începând din timpul lui Davíd (1Cr 18,1; 2Cr 11,18; 26,6). A căzut în mâinile lui Sàrgon al II-lea în anul 711 î.C.,
de plâns nu plângeți!
În Bet-Leafrá#1,10 Numele unei cetăți necunoscute., tăvăliți-vă în praf!#1,10 Rit de doliu (cf. Ios 7,6; 2Sam 13,19; Ier 6,26; 25,34 etc.).
11Treci la voi, tu cea care locuiești în Safír#1,11 Localitate necunoscută, folosită de profet pentru asonanța cu „a suna din trâmbiță”, care indică apropierea pericolului dușmanului (cf. Ier 4,3; Os 5,8; Am 3,6).
în rușinea goliciunii!#1,11 În ebraică, „goliciunea rușinii”. Expresia cotrastează cu numele cetății Safír, care înseamnă „frumusețe”.
Nu a ieșit cea care locuiește în Țaanán#1,11 Este numele unei cetăți cunoscute din Ios 15,37, în apropiere de Gat.
la jeluirea din Bet-Éțel#1,11 Localitate necunoscută..
El a luat de la voi apărarea sa#1,11 Lit.: „ce este stabil al său”..
12Căci a trudit pentru bine
cea care locuiește în Marót#1,12 Probabil, de identificat cu Maaràt din Ios 15,59.,
dar a coborât răul de la Domnul
la poarta Ierusalímului.
13Agață carul pentru cursă,
tu cea care locuiești în Lachíș#1,13 Una dintre cetățile fortificate din Șefelàh (cf. Ios 15,39; 1Rg 14,19; 2Cr 11,9; Ier 34,7). Săpăturile arheologice au scos la lumină staulele pentru cai construite, probabil, de Solomòn pentru cavaleria folosită aici pentru apărare (cf. 1Rg 9,19; 2Cr 8,6).!
Ea a fost începutul păcatului
pentru fiica Siónului,
pentru că în tine s-au găsit
nelegiuirile lui Israél#1,13 Sunt păcatele pe care regii lui Israèl, asemenea lui Ahàz (cf. Is 7,1-14), le-au făcut prin apelul la resursele umane, și nu încrederea în Domnul..
14De aceea, vei fi dată ca zestre#1,14 Profetul face uz de asonanța dintre Morèșet și cuvântul ebraic care înseamnă logodnică. Când o fată era dată în căsătorie, se obișnuia să i se dea o zestre. Astfel vede Mihèia situația cetății Morèșet, care este pe punctul să fie oferită noului stăpân, regele Asíriei.
pentru Moréșet-Gat;
casele din Aczíb#1,14 Cetatea Aczíb este cunoscută din Ios 15,44. Se afla între Làchiș și Betleèm. Se face apel la această cetate pentru un joc de cuvinte între Aczíb și deziluzie. vor fi o decepție
pentru regii lui Israél.
15Voi face să vină la tine încă unul
care stăpânește,
tu care locuiești în Maréșa#1,15 Se află între Làchiș și Aczíb (cf. Ios 15,44; 1Cr 4,21; 2Cr 11,8 etc.).,
până la Adulám#1,15 Este între Làchiș și Betleèm, în apropiere de Aczíb și este cunoscută în istorie, întrucât Davíd, urmărit de Saul, și-a găsit refugiu în grotele de aici (cf. 1Sam 22,1; 2Sam 23,13). va veni gloria lui Israél#1,15 În mod obișnuit, expresia face referință la arcă (cf. 1Sam 4,21), însă, în contextul de față, pare să se refere la regalitatea lui Israèl..
16Tunde-te și rade-te#1,16 Raderea completă a părului era un rit de durere și de lamentațiune (cf. Am 8,10; Is 22,12; Ier 7,29 etc.).
pentru fiii desfătărilor#1,16 Se face referință la cetățile amintite în v. 10-15 și la locuitorii lor și, în sens mai general, la toată populația care constituia „bucuria capitalei”, considerată ca o mamă înconjurată de numeroși fii (cf. Is 50,1; 66,7; Ier 50,12). tale!
Lărgește-ți chelia ca vulturul#1,16 Este vulturul pleșuv („Gyps Fùlvus”), foarte des întâlnit în Palestína.,
căci ei sunt deportați de la tine! #Is 1,2 #Am 4,13 #Ps 97,5 #3,12 #Lc 19,44 #Os 2,14 #Ier 8,18-23; Ios 15,35-44; Is 10,26-32 #2Sam 15,30; Is 20,2-4 #Iob 30,29 #2Sam 1,20 #Ps 20,8 #1Sam 22,1 #Ier 7,29; Is 22,12 #Ier 31,15 #Am 8,10
Selectat acum:
Miheia 1: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Miheia 1
1
I. PROCESUL LUI ISRAÉL
Amenințări și condamnări; judecarea Samaríei
1Cuvântului Domnului care a fost către Mihéia#1,1 Este subliniat dinamismul interior al cuvântului lui Dumnezeu, care prin profet este destinat să aducă în lume fermentul și lumina pe care, altfel, omul nu le-ar putea percepe și descoperi. Profetul Mihèia este amintit și în Ier 26,18, unde este precizat și timpul cu privire la oracolul din Mih 3,12, adică în timpul domniei lui Ezechía, regele lui Iùda. Așadar, nu trebuie confundat cu cel care a fost închis din cauza oracolelor sale de regele Ahàb al lui Israèl (874-853 î.C.) cu un secol și jumătate mai înainte. din Moréșet#1,1 Sau Morèșet-Gat (cf. Mih 1,14), la cca 50 km sud-vest de Ierusalím, între munții lui Iùda și câmpia filisteană. Este identificat, chiar dacă nu cu siguranță absolută, cu Tell Ed-Dijhède, la nord-est de Marèșa. în zilele lui Iotám, Aház și Ezechía#1,1 Cei trei regi amintiți aici fac referință la timpul lui Ozía (781-740 î.C.), tatăl lui Iotàm (740-736 î.C.). Totuși, această datare pare prea timpurie, așa încât Mihèia pare să fi fost mai aproape de ultimii ani ai Regatului Samaríei (722/721 î.C.), în timpul domniei lui Ahàz (736-716 î.C.) și a lui Ezechía (716-687 î.C.), adică ultima perioadă a activității profetice a lui Isaía (cf. Is 1,1)., regii lui Iúda. El a avut viziuni#1,1 Lit.: „a văzut”. Viziunea specifică modul supranatural prin care cuvântul Domnului a ajuns la Mihèia (cf. Is 1,1; Abd v. 1 etc.). despre Samaría și Ierusalím#1,1 Samaría este reprezentarea Regatului de Nord, Ierusalímul este, într-un fel, personificarea Regatului din Sud sau al lui Iùda. Ambele regate traversează o perioadă de profundă frământare politică și religioasă, în special din cauza condițiilor care vor tulbura pentru un secol întreg regiunile de la Asíria până în Palestína și din Síria până în Egipt, din cauza instaurării imperiului asirian..
2Ascultați, popoare toate!
Ia aminte, pământule
și tot ce este în tine!#1,2 Lit.: „ce îl umple”.
Domnul Dumnezeu este
împotriva voastră#1,2 Lumea și universul întreg nu sunt invitați numai ca martori, ci toți sunt denunțați ca vinovați înaintea Domnului.,
Domnul este martor
din templul său cel sfânt.
3Căci, iată, Domnul iese din locul său,
coboară și merge
pe înălțimile pământului#1,3 În conformitate cu stilul cosmic al acestei viziuni, Mihèia îl vede pe Domnul în momentul în care iese din locuința sa, cerul, pentru a-și începe judecata. Este un fel de nor măreț, asemănător celui care acoperea vârful muntelui Sinài în momentul alianței cu poporul lui Moise (cf. Ex 19,16-20; Is 26,21; Am 4,13).!
4Se topesc munții sub el
și văile se scurg
precum ceara înaintea focului,
ca apele care se revarsă pe o pantă#1,4 Descriere clasică a teofaniei, foarte asemănătoare cu cea din Jud 5,4-5; Ps 97,5..
5Din cauza răzvrătirii lui Iacób
sunt toate acestea
și din cauza păcatelor casei lui Israél.
Cine este cea care se răzvrătește
în Iacób?
Oare nu Samaría?#1,5 Este vorba de a doua capitală a Regatului de Nord (prima fusese Tírța, cf. 1Rg 16,15), fondată de Òmri în jurul anului 875 î.C. (cf. 1Rg 16,23-24). Samaría a fost înzestrată de succesorul lui Òmri, Ahàb (874-853 î.C.), cu un templu în cinstea lui Bàal (cf. 1Rg 16,32), devenind astfel simbolul însuși al cetății idolatre (cf. Is 28,1; Am 8,14). Venirea Domnului, atât de înfricoșătoare, pentru judecată este, așadar, determinată de idolatria de la Samaría.
Și cine este pe înălțimea lui Iúda?
Oare nu Ierusalímul?
6Voi pune Samaría să fie o ruină în câmpie, o plantație de vie.
Voi rostogoli pietrele ei la vale
și voi descoperi temeliile sale#1,6 Afirmațiile din acest verset spun, în forma absolută și completă, că va dispărea chiar și memoria locului în care se ridica Samaría. Pedeapsa a fost împlinită în 721 î.C. prin lucrarea lui Sàrgon al II-lea (721-701 î.C.)..
7Toate chipurile sale vor fi zdrobite
și toate darurile ei vor fi arse în foc;
toți idolii îi voi pune să fie devastați.
Căci din darul desfrânatei au adunat,
la darul desfrânatei se vor întoarce#1,7 Sunt indicate trei forme diferite ale vinovăției de idolatrie: a) „chipurile” sunt statuile din piatră, din lemn sau din metal ale divinităților canaaneene, care ornau pereții templului ridicat în capitală de Ahàb (cf. 1Rg 16,32), indiciu al caracterului naturist pe care îl luase religia în Regatul de Nord; b) „darul desfrânatei” se referă la recompensele sau cadourile pe care frecventatorii sanctuarelor canaaneene obișnuiau să le lase prostituatelor sacre și care erau folosite și pentru a împodobi statuile divinităților; c) „toți idolii” sunt tot zeitățile păgâne, dar termenul folosit aici este unul mai disprețuitor pentru idolii din Efraím (cf. Os 4,17; 8,4; 13,2; 14,9). Faptul că vor fi distruse de foc arată cu claritate că distrugerea Samaríei va fi realizată nu printr-o calamitate naturală, ci de o armată cuceritoare (cf. Os 8,14; 11,6)..
Lamentație asupra cetăților din sudul țării#1,8 Această lamentație amintește douăsprezece cetăți din partea de sud-vest a Ierusalímului. Toate sunt situate pe drumul străbătut de armatele lui Senaherib, urcând din Filistèea spre Ierusalím, în 701 î.C.
8De aceea, voi jeli și voi geme,
voi umbla desculț și gol,
voi face o jeluire ca șacalii,
mă voi văita#1,8 Este o imagine luată din țipetele plângătoare ale acestor animale (cf. Is 13,22; 34,13 etc.; Ier 9,10; 10,22 etc.; Mal 1,3; Lam 4,3; Iob 30,29) pentru a indica un rit de durere și de lamentație. ca puii de struț.
9Căci fără leac este lovitura ei;
a venit până în Iúda,
a ajuns până la poarta poporului meu, până la Ierusalím.
10Nu faceți cunoscut în Gat#1,10 Este una dintre cetățile cele mai importante ale filistenilor, în partea de est a teritoriului lor, căzută deseori în mâna lui Iùda, începând din timpul lui Davíd (1Cr 18,1; 2Cr 11,18; 26,6). A căzut în mâinile lui Sàrgon al II-lea în anul 711 î.C.,
de plâns nu plângeți!
În Bet-Leafrá#1,10 Numele unei cetăți necunoscute., tăvăliți-vă în praf!#1,10 Rit de doliu (cf. Ios 7,6; 2Sam 13,19; Ier 6,26; 25,34 etc.).
11Treci la voi, tu cea care locuiești în Safír#1,11 Localitate necunoscută, folosită de profet pentru asonanța cu „a suna din trâmbiță”, care indică apropierea pericolului dușmanului (cf. Ier 4,3; Os 5,8; Am 3,6).
în rușinea goliciunii!#1,11 În ebraică, „goliciunea rușinii”. Expresia cotrastează cu numele cetății Safír, care înseamnă „frumusețe”.
Nu a ieșit cea care locuiește în Țaanán#1,11 Este numele unei cetăți cunoscute din Ios 15,37, în apropiere de Gat.
la jeluirea din Bet-Éțel#1,11 Localitate necunoscută..
El a luat de la voi apărarea sa#1,11 Lit.: „ce este stabil al său”..
12Căci a trudit pentru bine
cea care locuiește în Marót#1,12 Probabil, de identificat cu Maaràt din Ios 15,59.,
dar a coborât răul de la Domnul
la poarta Ierusalímului.
13Agață carul pentru cursă,
tu cea care locuiești în Lachíș#1,13 Una dintre cetățile fortificate din Șefelàh (cf. Ios 15,39; 1Rg 14,19; 2Cr 11,9; Ier 34,7). Săpăturile arheologice au scos la lumină staulele pentru cai construite, probabil, de Solomòn pentru cavaleria folosită aici pentru apărare (cf. 1Rg 9,19; 2Cr 8,6).!
Ea a fost începutul păcatului
pentru fiica Siónului,
pentru că în tine s-au găsit
nelegiuirile lui Israél#1,13 Sunt păcatele pe care regii lui Israèl, asemenea lui Ahàz (cf. Is 7,1-14), le-au făcut prin apelul la resursele umane, și nu încrederea în Domnul..
14De aceea, vei fi dată ca zestre#1,14 Profetul face uz de asonanța dintre Morèșet și cuvântul ebraic care înseamnă logodnică. Când o fată era dată în căsătorie, se obișnuia să i se dea o zestre. Astfel vede Mihèia situația cetății Morèșet, care este pe punctul să fie oferită noului stăpân, regele Asíriei.
pentru Moréșet-Gat;
casele din Aczíb#1,14 Cetatea Aczíb este cunoscută din Ios 15,44. Se afla între Làchiș și Betleèm. Se face apel la această cetate pentru un joc de cuvinte între Aczíb și deziluzie. vor fi o decepție
pentru regii lui Israél.
15Voi face să vină la tine încă unul
care stăpânește,
tu care locuiești în Maréșa#1,15 Se află între Làchiș și Aczíb (cf. Ios 15,44; 1Cr 4,21; 2Cr 11,8 etc.).,
până la Adulám#1,15 Este între Làchiș și Betleèm, în apropiere de Aczíb și este cunoscută în istorie, întrucât Davíd, urmărit de Saul, și-a găsit refugiu în grotele de aici (cf. 1Sam 22,1; 2Sam 23,13). va veni gloria lui Israél#1,15 În mod obișnuit, expresia face referință la arcă (cf. 1Sam 4,21), însă, în contextul de față, pare să se refere la regalitatea lui Israèl..
16Tunde-te și rade-te#1,16 Raderea completă a părului era un rit de durere și de lamentațiune (cf. Am 8,10; Is 22,12; Ier 7,29 etc.).
pentru fiii desfătărilor#1,16 Se face referință la cetățile amintite în v. 10-15 și la locuitorii lor și, în sens mai general, la toată populația care constituia „bucuria capitalei”, considerată ca o mamă înconjurată de numeroși fii (cf. Is 50,1; 66,7; Ier 50,12). tale!
Lărgește-ți chelia ca vulturul#1,16 Este vulturul pleșuv („Gyps Fùlvus”), foarte des întâlnit în Palestína.,
căci ei sunt deportați de la tine! #Is 1,2 #Am 4,13 #Ps 97,5 #3,12 #Lc 19,44 #Os 2,14 #Ier 8,18-23; Ios 15,35-44; Is 10,26-32 #2Sam 15,30; Is 20,2-4 #Iob 30,29 #2Sam 1,20 #Ps 20,8 #1Sam 22,1 #Ier 7,29; Is 22,12 #Ier 31,15 #Am 8,10
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași