Marcu 11:12-25

În ziua următoare, ieșind ei din Betánia, lui [Isus] i s-a făcut foame. Văzând de departe un smochin care avea frunze, s-a dus acolo, doar va găsi ceva în el. Când a ajuns la el, n-a găsit nimic decât frunze, pentru că nu era timpul smochinelor. Și, luând cuvântul, a zis: „Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veci!”. Iar discipolii lui ascultau. Apoi au venit la Ierusalím și intrând în templu, a început să-i alunge pe cei care vindeau și cumpărau în templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele vânzătorilor de porumbei. Și nu permitea nimănui să care vreun vas prin templu. Îi învăța și le spunea: „Nu este scris oare: «Casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate neamurile!»? Dar voi ați făcut-o peștera tâlharilor”. Arhiereii și cărturarii au auzit și căutau cum să-l dea la moarte; dar se temeau de el, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura lui. Când s-a înserat, au ieșit din cetate. Dimineața, când au trecut din nou pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcină. Amintindu-și, Petru i-a spus: „Învățătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!”. Răspunzând, Isus le-a zis: „Aveți credință în Dumnezeu! Adevăr vă spun: oricine ar spune acestui munte: «Ridică-te și aruncă-te în mare!» și nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că se va împlini ceea ce spune, i se va da. De aceea vă spun: tot ceea ce veți cere în rugăciune, credeți că ați primit deja și vi se va da. Iar când stați în rugăciune, dacă aveți ceva împotriva cuiva, iertați, pentru ca și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greșelile voastre!”.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Marcu 11:12-25