Nehemia 5
5
Dificultățile sociale în timpul lui Nehemía#5,0 Situația grea a Ierusalímului descrisă lui Nehemía de Hananí (Neh 1,2-3) nu era datorată numai faptului că se găseau în el elemente străine, ci și din cauza lipsei de solidaritate între diferitele straturi ale populației, fapt pentru care bogații deveneau mereu mai bogați și săracii, mereu mai săraci. Mobilizarea generală la muncă și la arme pentru reconstruirea și apărarea patriei a provocat explozia protestelor celor săraci împotriva fraților lor iudei: nu li se putea cere muncitorilor să muncească la ziduri din zori și până seara (Neh 4,15) dacă lor și fiilor lor nu li se dădea pâine. Demotivați și din cauza scadențelor și a multiplicării dobânzilor, erau și mulți mici proprietari care fuseseră deposedați de bunurile lor, ajungând să-și vândă fiii și fiicele ca sclavi pentru a-și procura hrană sau pentru a plăti tributul. Nehemía a dat ascultare plângerii și i-a înfruntat cu asprime pe responsabilii degradării sociale, adică pe nobili și guvernatori. Făcând apel la fraternitatea care îi lega pe iudei între ei (Neh 5,7) și la respectul față de Dumnezeu pentru care deveneau de batjocură în ochii păgânilor (v. 9), a reușit să impună într-o adunare grandioasă restituirea ogoarelor și a caselor luate drept garanție și anularea dobânzilor de la împrumuturi.
1S-a ridicat un strigăt puternic din partea poporului și a soțiilor lor către frații lor iudei. 2Unii ziceau: „Noi, fiii noștri și fiicele noastre suntem mulți; trebuie să facem rost de grâu ca să mâncăm și să trăim”. 3Alții ziceau: „Dăm drept garanție ogoarele noastre, viile și casele noastre#5,3 Este singura dată în Biblie când se vorbește de ipotecarea bunurilor imobile. Probabil este vorba de o adevărată vânzare, întrucât aceste bunuri aparțin de fapt altora (Neh 5,5). Nehemía cere restituirea acestora (v. 10). A pierde proprietatea asupra pământului era o mare dezonoare pentru un evreu. ca să facem rost de grâu în timpul foametei”. 4Alții ziceau: „Am împrumutat argint, punând garanție ogoarele și viile noastre pentru tributul regelui. 5Deși carnea noastră este ca și carnea fraților noștri, fiii noștri sunt ca fiii lor; iată, îi supunem pe fiii noștri și pe fiicele noastre ca sclavi#5,5 Persoana era încredințată în slujba creditorului atunci când nu se reușea plătirea datoriei la scadența fixată. Această slujire echivala cu plătirea dobânzii sau chiar a sumei. Legea ebraică tindea să limiteze consecințele unui astfel de obicei prescriind anul sabatic (Ex 21,2-6; Dt 5,12-18). La această prescripție face aluzie și textul din Neh 10,32. Aici însă nu este nicio aluzie la această lege, ci pur și simplu Nehemía apelează la datoria de a-l ajuta pe cel sărac (Neh 5,8-9; cf. Dt 15,7-8) și la interdicția de a cere camătă (Neh 5,7). Într-adevăr, legea ebraică interzicea împrumutul cu dobândă între israeliți (Ex 22,24; Lev 25,36-37; Dt 23,21; Ez 22,12). Nu se știe care era dobânda practicată în Israèl, dar la popoarele din Orientul Antic era atât de mare, încât se putea numi camătă (pentru împrumuturile în bani, dobânda era de un sfert sau de o cincime la asirieni și babilonieni; pentru împrumuturile în natură, o treime sau chiar mai mult). – ba chiar sunt dintre fiicele noastre [care au fost] supuse –, iar mâinile noastre sunt fără putere, căci ogoarele și viile noastre sunt ale altora”.
6M-am mâniat foarte mult când am auzit strigătul lor și cuvintele acestea. 7M-am hotărât#5,7 Lit.: „m-am sfătuit în inima mea”. să-i mustru pe nobili și pe guvernatori și să le spun: „Voi luați camătă de la frații voștri”. Și am pus împotriva lor o adunare mare 8și le-am zis: „Noi i-am răscumpărat, după puterea noastră, pe frații noștri iudei care fuseseră vânduți neamurilor, iar voi îi vindeți pe frații voștri ca să ne fie vânduți nouă?”. Ei au tăcut și nu au găsit răspuns. 9Apoi le-am zis: „Nu este bun lucrul pe care îl faceți. Oare nu ar trebui să umblați în teama de Dumnezeul nostru, ca să nu fim de batjocură pentru națiuni, dușmanii noștri? 10Și eu și frații mei și slujitorii mei i-am împrumutat cu argint și grâu. Să abandonăm, vă rog, camăta aceasta! 11Dați-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii și casele și o sutime din argintul, din grâul, din mustul și din untdelemnul pe care le-ați cerut de la ei!”. 12Ei au răspuns: „Le vom da înapoi și nu le vom cere nimic! Vom face așa cum ai zis”. I-am chemat pe preoți și i-am pus să jure#5,12 Preoții trebuie să fie martori ai jurământului pe care oamenii îl vor face la cererea lui Nehemía. că vor face după cuvântul acesta. 13Apoi mi-am scuturat poala [mantiei]#5,13 Este vorba de pliul mantiei care servea ca un fel de buzunar sub centură. și am zis: „Așa să scuture Dumnezeu din casa lui și din câștigul său pe oricine nu va împlini cuvântul acesta: așa să fie scuturat și golit!”. Toată adunarea a zis: „Amin!”. Și l-au lăudat pe Domnul. Iar poporul a făcut după cuvântul acesta.
Apologia administrației lui Nehemía
14Din ziua în care m-a stabilit ca să fiu guvernator în țara lui Iúda, din anul al douăzecilea și până în anul al treizeci și doilea al regelui Artaxérxes, eu și frații mei nu am mâncat pâinea guvernatorului#5,14 Această expresie lasă de înțeles că guvernatorul avea dreptul să ia pentru el însuși o parte din impozite din porunca regelui. Această parte era deseori o povară prea grea pentru popor.. 15Dar primii guvernatori care fuseseră înaintea mea au îngreunat poporul și au luat de la el pâine și vin în afară de cei patruzeci de [sícli de] argint#5,15 Un siclu avea aprox. 10 g.; ba chiar și slujitorii lor stăpâneau peste popor. Dar eu nu am făcut așa pentru că mă tem de Dumnezeu. 16Ci am lucrat și la repararea acestui zid; nu am cumpărat niciun ogor și toți slujitorii mei erau adunați acolo la lucru.
17Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, iudei și guvernatori, și cei care veneau la noi dintre popoarele dimprejurul nostru. 18Ceea ce se pregătea în fiecare zi erau un bou și șase berbeci aleși; pentru mine se pregăteau păsări, iar la fiecare zece zile, pentru toți, vin din belșug. Cu toate acestea, nu am cerut pâinea guvernatorului, pentru că lucrarea apăsa asupra acestui popor.
19Amintește-ți de mine, Dumnezeul meu, pentru tot binele pe care l-am făcut acestui popor!
Selectat acum:
Nehemia 5: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Nehemia 5
5
Dificultățile sociale în timpul lui Nehemía#5,0 Situația grea a Ierusalímului descrisă lui Nehemía de Hananí (Neh 1,2-3) nu era datorată numai faptului că se găseau în el elemente străine, ci și din cauza lipsei de solidaritate între diferitele straturi ale populației, fapt pentru care bogații deveneau mereu mai bogați și săracii, mereu mai săraci. Mobilizarea generală la muncă și la arme pentru reconstruirea și apărarea patriei a provocat explozia protestelor celor săraci împotriva fraților lor iudei: nu li se putea cere muncitorilor să muncească la ziduri din zori și până seara (Neh 4,15) dacă lor și fiilor lor nu li se dădea pâine. Demotivați și din cauza scadențelor și a multiplicării dobânzilor, erau și mulți mici proprietari care fuseseră deposedați de bunurile lor, ajungând să-și vândă fiii și fiicele ca sclavi pentru a-și procura hrană sau pentru a plăti tributul. Nehemía a dat ascultare plângerii și i-a înfruntat cu asprime pe responsabilii degradării sociale, adică pe nobili și guvernatori. Făcând apel la fraternitatea care îi lega pe iudei între ei (Neh 5,7) și la respectul față de Dumnezeu pentru care deveneau de batjocură în ochii păgânilor (v. 9), a reușit să impună într-o adunare grandioasă restituirea ogoarelor și a caselor luate drept garanție și anularea dobânzilor de la împrumuturi.
1S-a ridicat un strigăt puternic din partea poporului și a soțiilor lor către frații lor iudei. 2Unii ziceau: „Noi, fiii noștri și fiicele noastre suntem mulți; trebuie să facem rost de grâu ca să mâncăm și să trăim”. 3Alții ziceau: „Dăm drept garanție ogoarele noastre, viile și casele noastre#5,3 Este singura dată în Biblie când se vorbește de ipotecarea bunurilor imobile. Probabil este vorba de o adevărată vânzare, întrucât aceste bunuri aparțin de fapt altora (Neh 5,5). Nehemía cere restituirea acestora (v. 10). A pierde proprietatea asupra pământului era o mare dezonoare pentru un evreu. ca să facem rost de grâu în timpul foametei”. 4Alții ziceau: „Am împrumutat argint, punând garanție ogoarele și viile noastre pentru tributul regelui. 5Deși carnea noastră este ca și carnea fraților noștri, fiii noștri sunt ca fiii lor; iată, îi supunem pe fiii noștri și pe fiicele noastre ca sclavi#5,5 Persoana era încredințată în slujba creditorului atunci când nu se reușea plătirea datoriei la scadența fixată. Această slujire echivala cu plătirea dobânzii sau chiar a sumei. Legea ebraică tindea să limiteze consecințele unui astfel de obicei prescriind anul sabatic (Ex 21,2-6; Dt 5,12-18). La această prescripție face aluzie și textul din Neh 10,32. Aici însă nu este nicio aluzie la această lege, ci pur și simplu Nehemía apelează la datoria de a-l ajuta pe cel sărac (Neh 5,8-9; cf. Dt 15,7-8) și la interdicția de a cere camătă (Neh 5,7). Într-adevăr, legea ebraică interzicea împrumutul cu dobândă între israeliți (Ex 22,24; Lev 25,36-37; Dt 23,21; Ez 22,12). Nu se știe care era dobânda practicată în Israèl, dar la popoarele din Orientul Antic era atât de mare, încât se putea numi camătă (pentru împrumuturile în bani, dobânda era de un sfert sau de o cincime la asirieni și babilonieni; pentru împrumuturile în natură, o treime sau chiar mai mult). – ba chiar sunt dintre fiicele noastre [care au fost] supuse –, iar mâinile noastre sunt fără putere, căci ogoarele și viile noastre sunt ale altora”.
6M-am mâniat foarte mult când am auzit strigătul lor și cuvintele acestea. 7M-am hotărât#5,7 Lit.: „m-am sfătuit în inima mea”. să-i mustru pe nobili și pe guvernatori și să le spun: „Voi luați camătă de la frații voștri”. Și am pus împotriva lor o adunare mare 8și le-am zis: „Noi i-am răscumpărat, după puterea noastră, pe frații noștri iudei care fuseseră vânduți neamurilor, iar voi îi vindeți pe frații voștri ca să ne fie vânduți nouă?”. Ei au tăcut și nu au găsit răspuns. 9Apoi le-am zis: „Nu este bun lucrul pe care îl faceți. Oare nu ar trebui să umblați în teama de Dumnezeul nostru, ca să nu fim de batjocură pentru națiuni, dușmanii noștri? 10Și eu și frații mei și slujitorii mei i-am împrumutat cu argint și grâu. Să abandonăm, vă rog, camăta aceasta! 11Dați-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii și casele și o sutime din argintul, din grâul, din mustul și din untdelemnul pe care le-ați cerut de la ei!”. 12Ei au răspuns: „Le vom da înapoi și nu le vom cere nimic! Vom face așa cum ai zis”. I-am chemat pe preoți și i-am pus să jure#5,12 Preoții trebuie să fie martori ai jurământului pe care oamenii îl vor face la cererea lui Nehemía. că vor face după cuvântul acesta. 13Apoi mi-am scuturat poala [mantiei]#5,13 Este vorba de pliul mantiei care servea ca un fel de buzunar sub centură. și am zis: „Așa să scuture Dumnezeu din casa lui și din câștigul său pe oricine nu va împlini cuvântul acesta: așa să fie scuturat și golit!”. Toată adunarea a zis: „Amin!”. Și l-au lăudat pe Domnul. Iar poporul a făcut după cuvântul acesta.
Apologia administrației lui Nehemía
14Din ziua în care m-a stabilit ca să fiu guvernator în țara lui Iúda, din anul al douăzecilea și până în anul al treizeci și doilea al regelui Artaxérxes, eu și frații mei nu am mâncat pâinea guvernatorului#5,14 Această expresie lasă de înțeles că guvernatorul avea dreptul să ia pentru el însuși o parte din impozite din porunca regelui. Această parte era deseori o povară prea grea pentru popor.. 15Dar primii guvernatori care fuseseră înaintea mea au îngreunat poporul și au luat de la el pâine și vin în afară de cei patruzeci de [sícli de] argint#5,15 Un siclu avea aprox. 10 g.; ba chiar și slujitorii lor stăpâneau peste popor. Dar eu nu am făcut așa pentru că mă tem de Dumnezeu. 16Ci am lucrat și la repararea acestui zid; nu am cumpărat niciun ogor și toți slujitorii mei erau adunați acolo la lucru.
17Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, iudei și guvernatori, și cei care veneau la noi dintre popoarele dimprejurul nostru. 18Ceea ce se pregătea în fiecare zi erau un bou și șase berbeci aleși; pentru mine se pregăteau păsări, iar la fiecare zece zile, pentru toți, vin din belșug. Cu toate acestea, nu am cerut pâinea guvernatorului, pentru că lucrarea apăsa asupra acestui popor.
19Amintește-ți de mine, Dumnezeul meu, pentru tot binele pe care l-am făcut acestui popor!
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași