Nehemia 9
9
Celebrare penitențială#9,0 După prescrierea din Lev 23,33-36, Sărbătoarea Corturilor dura șapte zile, de la ziua a cincisprezecea la a douăzeci și doua a lunii a șaptea (Tíșri). În ziua a douăzeci și treia se celebra o mare solemnitate, cu odihnă absolută de la orice lucrare. Neh 9 plasează în ziua următoare, în ziua a douăzeci și patra a aceleiași luni, un ritual de pocăință. La baza acestui act liturgic se află teologia alianței dintre Dumnezeu și Israèl. Ori de câte ori alianța cu Dumnezeu este încălcată în mod public, trebuie să fie reparată în mod public. Vinovăția mărturisită de popor și de cei care participă la ceremonia penitențială constă în nerespectarea separării de națiunile străine (Neh 8,2): o dispoziție cu caracter rasial, dar datorată motivației religioase. Ritul penitențial trebuie să fi fost analog cu cel descris în Il 2,15-18.
1În ziua a douăzeci și patra a aceleiași luni, fiii lui Israél s-au adunat pentru un post#9,1 Pentru păcatul căsătoriilor mixte. Relatarea este o continuare a textului din Esd 10,44, însă numai v. 1-2 fac parte din Memoriile lui Èsdra. Liturgia penitențială presupune o lamentațiune cântată (cf. Ps 74; 79; 83: aici v. 5b-37)., [îmbrăcați] cu saci și având țărână deasupra [capetelor lor]. 2Descendența lui Israél s-a despărțit de toți străinii; au stat și și-au mărturisit păcatele lor și nelegiuirile părinților lor. 3S-au ridicat la locul lor și au citit din Cartea Legii Domnului Dumnezeului lor un sfert din zi; apoi, un alt sfert, au mărturisit și s-au prosternat Domnului Dumnezeului lor#9,3 Versetul este un adaos inspirat din Neh 8,3-6, care aseamănă adunarea cu reuniunile liturgice penitențiale din timpul autorului Cronicilor.. 4S-au ridicat pe podiumul levíților Iósue, Baní, Cadmiél, Șebanía, Buní, Șerebía, Baní și Chenaní și au strigat cu glas puternic#9,4 Lit.: „mare”. către Domnul Dumnezeul lor.
Rugăciune
5Leviții Iósue, Cadmiél, Baní, Hașabnía, Șerebía, Hodía, Șebanía și Petahía au zis: „Ridicați-vă și binecuvântați-l pe Domnul Dumnezeul vostru din veci și până-n veci!”#9,5 Autorul îi pune în scenă pe leviți pentru un invitatoriu adresat mulțimii și pentru recitarea psalmului care urmează, luat probabil din liturgia timpului său. Acest psalm este plin de rezonanțe biblice și amintește textul din Sir 36,1-17.. Și au binecuvântat numele său cel glorios, care este mai presus de orice binecuvântare și laudă.
6„Tu, Doamne,
numai tu ai făcut cerurile,
cerurile cerurilor și toată oștirea lor,
pământul cu tot ceea ce este pe el,
mările cu tot ce cuprind ele.
Tu dai viață tuturor
și oștirea cerurilor
se închină înaintea ta.
7Tu, Doamne Dumnezeule,
l-ai ales pe Abrám,
l-ai scos din Ur, din Caldéea,
și i-ai pus numele Abrahám.
8Tu ai aflat inima lui fidelă înaintea ta,
ai încheiat o alianță cu el
că vei da descendenței lui
țara canaaneénilor, a hetéilor,
a ferezéilor, a iebuséilor
și a ghergheséilor.
Și ți-ai împlinit cuvintele,
căci tu ești drept.
9Tu ai văzut suferința
părinților noștri în Egipt
și le-ai auzit strigătul la Marea Roșie.
10Ai făcut semne
și minuni împotriva lui Faraón,
împotriva tuturor slujitorilor lui
și împotriva întregului popor al țării sale,
pentru că știai că se comportaseră
cu aroganță față de ei
și ți-ai făcut un nume,
cum este astăzi.
11Ai despărțit marea înaintea lor
și ei au trecut
prin mijlocul mării pe uscat;
iar pe urmăritorii lor
i-ai aruncat în adâncuri
ca o piatră în ape furioase.
12Într-o coloană de nor i-ai călăuzit ziua
și într-o coloană de foc noaptea,
ca să le luminezi calea
pe care să meargă.
13Pe muntele Sinài ai coborât
și le-ai vorbit din cer.
Le-ai dat judecăți drepte,
legi adevărate, hotărâri și porunci bune.
14Le-ai făcut cunoscută
[ziua] ta cea sfântă de sabát,
le-ai dat porunci, hotărâri și lege
prin Moise, slujitorul tău.
15Le-ai dat pâine din cer
când le-a fost foame
și ai scos apă din stâncă
atunci când le era sete;
le-ai spus
că îi vei duce să moștenească țara
asupra căreia ți-ai întins mâna
ca să le-o dai.
16Dar ei, părinții noștri,
s-au purtat cu aroganță,
și-au înțepenit grumazul
și nu au ascultat de poruncile tale.
17Au refuzat să asculte
și au uitat faptele tale minunate
pe care le-ai făcut pentru ei.
Și-au înțepenit grumazul
și și-au pus în cap să se întoarcă
de la slujirea ta, răzvrătindu-se.
Dar tu ești un Dumnezeu iertător,
binevoitor și îndurător,
îndelung răbdător#9,17 Lit.: „încet la mânie”. și plin de milostivire
și nu i-ai părăsit.
18Chiar și când și-au făcut
un vițel turnat și au zis:
«Acesta este dumnezeul tău
care te-a scos din Egipt»,
săvârșind o mare blasfemie,
19tu, în îndurarea ta cea mare,
nu i-ai abandonat în pustiu;
nu ai îndepărtat de la ei
coloana de nor
ca să îi călăuzești ziua
și nici coloana de foc noaptea
ca să le luminezi calea
pe care să meargă.
20Le-ai dat Duhul tău cel bun
ca să-i facă înțelepți;
nu le-ai refuzat mana ta de la gură
și le-ai dat apă când le era sete.
21Patruzeci de ani te-ai îngrijit de ei
și nu le-a lipsit [nimic];
hainele nu s-au uzat
și picioarele nu li s-au umflat.
22Le-ai dat împărății și popoare
și le-ai împărțit în regiuni#9,22 Lit.: „unghiuri”.
și au luat în stăpânire țara lui Sihón,
regele din Heșbón,
și țara lui Og, regele din Basán.
23I-ai înmulțit pe fiii lor ca stelele cerului
și i-ai dus în țara despre
care ai vorbit părinților lor
că îi vei duce s-o ia în stăpânire.
24Și fiii lor au venit
și au luat țara în stăpânire;
i-ai umilit înaintea lor
pe locuitorii țării, pe canaaneéni,
și i-ai dat în mâinile lor,
regii lor și popoarele țării,
ca să facă din ei după voința lor.
25Au capturat cetăți fortificate
și pământuri grase,
au luat în stăpânire
case pline cu toate bunătățile,
fântâni săpate, vii, măslini
și pomi [buni] de mâncat.
Au mâncat, s-au săturat
și s-au îngrășat,
s-au desfătat de marea ta bunătate.
26Dar ei s-au răzvrătit împotriva ta;
au aruncat în urma lor legea ta,
i-au ucis pe profeții tăi
care mărturiseau împotriva lor
ca să-i întoarcă la tine:
au săvârșit blasfemii mari.
27Atunci i-ai dat
în mâna celor care îi oprimau
și ei i-au oprimat.
Dar în timpul când erau oprimați,
au strigat la tine,
iar tu i-ai ascultat din ceruri
și, după marea ta îndurare,
le-ai dat eliberatori care i-au eliberat
din mâna celor care îi oprimau.
28Când aveau odihnă,
ei se întorceau să facă
ceea ce este rău în ochii tăi;
atunci tu îi abandonai
în mâna dușmanilor lor,
care îi tiranizau.
Ei se întorceau și strigau către tine,
iar tu îi ascultai din ceruri.
Și în îndurarea ta,
i-ai eliberat de multe ori.
29Ai mărturisit împotriva lor
ca să-i întorci la legea ta;
dar s-au purtat cu aroganță
și nu au ascultat de poruncile
și judecățile tale.
Au păcătuit împotriva lor,
prin care, dacă le împlinește,
omul are viață prin ele.
Și-au întors spatele,
și-au înțepenit grumazul
și nu au ascultat.
30I-ai îngăduit astfel mulți ani,
ai mărturisit împotriva lor
prin duhul tău, prin profeții tăi,
dar ei nu și-au plecat urechea,
și i-ai dat în mâna
popoarelor țărilor.
31Dar, în marea ta îndurare,
nu i-ai nimicit și nu i-ai părăsit,
căci tu ești un Dumnezeu
binevoitor și îndurător.
32Acum, Dumnezeul nostru,
Dumnezeu mare,
puternic și înfricoșător,
tu, care păstrezi alianța și îndurarea,
să nu ți se pară puțin lucru
toată tulburarea ta
care a venit peste noi,
peste regii noștri,
peste căpeteniile noastre,
peste preoții noștri,
peste profeții noștri,
peste părinții noștri
și peste întregul tău popor
din zilele regilor Asíriei#9,32 Este amintită epoca ruinării Samariei, care a fost cucerită de asirieni.
și până astăzi!
33Tu ești drept
în tot ce a venit asupra noastră.
Tu ai acționat cu fidelitate,
iar noi am comis nelegiuire.
34Regii noștri, căpeteniile noastre,
preoții noștri și părinții noștri
nu au împlinit legea ta,
nu au fost atenți față de poruncile
și mărturiile tale
prin care ai mărturisit împotriva lor.
35Dar ei, când domneau
în bunăstarea cea mare
pe care le-o dăduseși
și în țara cea largă și grasă
pe care ai pus-o înaintea lor,
nu te-au slujit și nu s-au întors
de la faptele lor cele rele.
36Iată, astăzi suntem sclavi!
Iar în țara
pe care ai dat-o părinților noștri
ca să se hrănească
din roadele și din bunurile ei,
iată, noi suntem sclavi în ea!
37Ea dă roadele ei multe regilor
pe care i-ai pus peste noi
din cauza păcatelor noastre;
ei stăpânesc după voința lor
asupra trupurilor noastre
și asupra animalelor noastre,
iar noi suntem în mare strâmtorare#9,37 Rugăciunea de umilință se termină destul de brusc, fără nicio cerere și fără nicio laudă finală. Probabil lipsește partea finală. V. 37 presupune că țara este încă sub dominația dură din timpul captivității, în timp ce poporul s-a întors la Ierusalím și în Iudèea și poate să-și reconstruiască cetățile și casele.”.
Selectat acum:
Nehemia 9: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași