Proverbe 13
13
Sărăcia și bogăția
1Fiul înțelept
[ascultă] disciplina tatălui,
dar cel batjocoritor nu ascultă dojana#13,1 Proverbele din cap. 13 sunt, în cea mai mare parte, maxime bazate pe experiența imediată a existenței umane. De puține ori se găsesc teme și termeni ai moralei iahviste (cf. Prov 13,5.6.9.13.14.21-23.25). Niciodată nu este amintit numele Domnului. Temele înțelepciunii sunt obișnuite și practice. Este amintit conceptul valorii înțelepciunii, în special printr-o educație severă a fiilor și prin folosirea înțeleaptă a cuvintelor..
2Omul mănâncă ceea ce este bun
din rodul gurii,
dar sufletul#13,2 Înțeles ca sediu al apetitului neînfrânat. celor care înșală, violență.
3Cine are grijă de gura sa își păzește sufletul#13,3 Nu este vorba de a evita pericolul de a fi asasinat, ca în timpul tulburărilor politice, ci, mai degrabă, de a evita pericolul comiterii păcatelor pe care Dumnezeu le pedepsește printr-o moarte precoce., iar cine-și deschide buzele#13,3 Imagine realistă a celui care judecă tot și toate în orice situație (cf. Prov 10,10; 17,28).
[o face] spre distrugerea lui.
4Leneșul dorește mult,
dar nu este nimic pentru sufletul lui, iar sufletul celui harnic se îndestulează#13,4 Lit.: „se îngrașă”..
5Cel drept urăște cuvântul mincinos,dar cel vinovat este dezgustător
și desconsiderat.
6Dreptatea îl păzește pe cel integru pe cale, dar vinovăția îl pervertește pe cel păcătos#13,6 Tema proverbului aparține moralei iahviste, după care dreptatea (înțeleasă nu ca fapte de milostivire, ci ca împlinire fidelă a întregii legi a lui Dumnezeu), este aducătoare de bunuri pentru cel care o împlinește, adică pentru omul drept. De cealaltă parte, acela care săvârșește păcatul, sau nelegiuitul, își are recompensa în lipsa oricărui succes pământesc. Este aceeași învățătură din Ps 1..
7Este cine o face pe bogatul, dar nu are nimic, și este cine o face pe săracul,
dar are avere mare#13,7 Acest proverb nu trebuie înțeles în sens spiritual, pentru a-l condamna pe cel care este sărac în virtute, chiar dacă se face în exterior că este perfect (cf. Ap 3,17), sau pentru a stimula virtutea în general (cf. Lc 12,21.33). Mai degrabă, se face o constatare socială, reprobabilă din punct de vedere moral: unii pretind că sunt bogați pentru a-și atrage stima și respectul din partea celorlalți, în timp ce, în realitate, nu o merită, pentru că nu au bogății. Însă e tot atât de reprobabil cel care dă impresia că este sărac, în timp ce posedă multe bogății. În ambele situații este vorba de lipsă de loialitate și de sinceritate..
8Răscumpărarea sufletului omului
este bogăția lui#13,8 Este vorba mai degrabă de garanție. Cel bogat își pune viața la adăpost prin bogăția sa și nu are nevoie de o cauțiune. Săracul este în siguranță dintr-un alt motiv: el nu are nimic de răscumpărat. Nimeni nu încearcă să-l amenințe (Qoh 5,11).,
dar cel necăjit nu aude dojana.
9Lumina celor drepți îmbucură#13,9 Această imagine, ca simbol al prosperității și succesului, apare frecvent (cf. Prov 3,2; 9,11; 16,31; Ps 91,16; 97,11; 128,6). Când în casă, în cort sau pe cer este lumină, atunci este și viață, veselie și sărbătoare.,
dar candela celor vinovați se stinge.
10Numai din impertinență vine#13,10 Lit.: „dă”. încăierarea#13,10 Cel impertinent, întrucât este astfel, refuză să se lase sfătuit și, deci, să gândească înțelept, astfel că devine cauză de contraste. Cel înțelept, recurgând la judecata altora, în special a celor înțelepți, evită să devină cauză de neînțelegere (cf. Prov 12,15; 19,20; 20,5)., dar înțelepciunea este cu cei care
se lasă sfătuiți.
11Averea fără trudă#13,11 Lit.: „din deșertăciune”. se împuținează, dar cel care adună cu mâna o mărește#13,11 LXX are: „Averea strânsă în grabă și din nelegiuire se împuținează, dar cine adună cu credință se va îmbogăți: dreptul are îndurare și dă cu împrumut”..
12Așteptarea prelungită slăbește inima, pom al vieții este dorința împlinită#13,12 LXX are: „Mai bine e să începi să ajuți cu inima decât să făgăduiești și să dai speranță deșartă, căci pom al vieții este dorința cea bună”..
13Cine disprețuiește#13,13 Cuvântul prin excelență este cel al poruncilor și al legii lui Yhwh (cf. Ex 20,1). După textul ebraic, cel care nesocotește cuvântul devine dator față de lege, asemenea celui care a primit drept garanție ceva de la un altul și se obligă să restituie sau să plătească în caz că o rătăcește (cf. Prov 20,16; Ex 22,26; Am 2,8; Iob 22,6). cuvântul se zădărnicește; cel care se teme de poruncă,
acela este răsplătit#13,13 LXX are: „Cine disprețuiește un lucru va fi disprețuit de acesta, dar cine se teme de poruncă, acela e sănătos la minte. 13a Pentru fiul viclean, nimic nu este bun, dar slujitorului înțelept, lucrările îi vor fi spornice și calea lui va merge drept înainte”..
14Legea înțeleptului este izvor de viață#13,14 Este considerat a fi apanajul celui înțelept (Prov 16,22; Sir 21,13).,
pentru ca să-l îndepărteze de cursele morții.
15Prudența celui bun#13,15 Nu în sens speculativ, ci practic, echivalând cu prudența sau echilibrul moral. aduce har,
dar calea celor care înșală este dură.
16Orice isteț lucrează prin cunoaștere,
dar cel nesimțit împrăștie nebunie.
17Mesagerul vinovat#13,17 Aluzie la istoria mesagerului care vestește moartea lui Saul și care este ucis din porunca lui Davíd (2Sam 1,1-16). cade în răutate,
dar împuternicitul fidel aduce vindecare#13,17 LXX are: „Regele nesăbuit va avea parte de necazuri, dar solul credincios îl va izbăvi”..
18Calicie și ocară
sunt pentru cel care neglijează disciplina,
dar cel care observă mustrarea este onorat.
19Dorința împlinită este desfătare
pentru suflet,
dar este lucru abominábil
pentru cei nesimțiți îndepărtarea de rău.
20Cel care umblă cu cei înțelepți
devine înțelept,
iar cel care se împrietenește
cu cei nesimțiți își va face rău.
21Răul îi urmărește pe cei păcătoși,
dar binele îi răsplătește pe cei drepți.
22Cel bun lasă moștenire nepoților#13,22 Lit.: „fiilor fiilor”.,
iar averea celui care păcătuiește
este păstrată pentru cel drept#13,22 Acest lucru se întâmplă nu printr-o lege pozitivă, ci prin faptul natural al lipsei descendenților din partea celor nelegiuiți (cf. Prov 28,8; Iob 27,16-17; Qoh 2,26)..
23Terenul desțelenit al celor necăjiți#13,23 E necesar să se interpreteze termenul ebraic cu sensul de „om pios și drept”, la fel ca în profeți (cf. Sof 3,11-13). [aduce] multă hrană,
dar este cine se pierde
din cauza lipsei de judecată.
24Cine-și cruță nuiaua îl urăște pe fiul său, dar cine-l iubește caută imediat disciplina.
25Cel drept mănâncă până i se satură sufletul, dar pântecele celor vinovați rămâne lipsit. #14,6; 15,12; 24,9 #12,14 #21,23 #6,6-11; 21,25 #Qoh 5,11 #20,20; 24,20 #11,2 #20,21 #13,19; 3,18 #14,27; 10,11 #3,4 #12,23 #25,13; 26,6 #10,17 #13,12 #22,15; 23,13-14; 29,15.17
Selectat acum:
Proverbe 13: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași