Proverbe 17
17
Bunătatea față de aproapele și dreptatea
1Mai bine o bucată
de [pâine] uscată, în liniște,
decât o casă plină de [cărnuri] jertfite#17,1 Este vorba de jertfele de comuniune, la care cei care le ofereau mâncau o parte din carne chiar în curtea sanctuarului (cf. Lev 7,16), împreună cu toți cei invitați. Aici pare că, în mod metaforic, se vorbește despre bunurile materiale în general, cele cu care este înzestrată o familie bogată. Sunt asociate cu cearta fie pentru că pot alimenta discordia, fie pentru că se presupune că, odată cu bunăstarea, apare și neînțelegerea., în ceartă.
2Slujitorul prudent stăpânește peste fiul care face de rușine
și în mijlocul fraților împarte
moștenirea.
3Vasul de topit este pentru argint și cuptorul, pentru aur, dar cel care încearcă inimile este Domnul.
4Cel rău este atent la buzele nelegiuite și mincinosul își pleacă urechea
la limba distrugătoare.
5Cel care-și bate joc de cel necăjit îl disprețuiește pe cel care l-a făcut,
iar bucuria pentru nenorocire
nu este [considerată] curată.
6Cununa bătrânilor sunt nepoții#17,6 Lit.: „copiii copiilor”.,
iar gloria fiilor sunt părinții lor.
7Nu se potrivesc cu un nebun buzele drepte; cu atât mai puțin cu un nobil, buzele mincinoase.
8Piatra prețioasă#17,8 Lit.: „piatra grațioasă”. Probabil este vorba de un talisman. Se pare că, în Antichitate, anumite pietre prețioase erau considerate ca având puteri magice. este un dar pentru cel care o primește#17,8 Lit.: „pentru stăpânul său”.;
oriunde se întoarce, are succes.
9Cine acoperă vinovăția caută iubire,
dar cine repetă fapta#17,9 Lit.: „cuvântul”.
îi dezbină pe prieteni.
10Reproșul pătrunde în cel priceput mai mult decât o sută de lovituri#17,10 Este o pedeapsă foarte gravă (cf. Prov 27,22) și, probabil, provine din înțelepciunea egipteană, întrucât legile israelite interziceau depășirea a patruzeci de lovituri (cf. Dt 25,3).
în cel nesimțit.
11Cel rău caută numai răzvrătire,
dar mesagerul crud#17,11 Poate fi o referință la îngerul exterminator din Ex 12,23 sau din 2Sam 24,16 sau o indicație a oricărei nenorociri (cf. Ps 78,49). este trimis
împotriva lui.
12Mai bine este ca un om
să întâlnească o ursoaică#17,12 Imaginea ursoaicei, proverbială pentru ferocitatea ei (cf. 2Sam 17,8; Os 13,8), redă cu vioiciune ideea pericolului grav reprezentat de cel nesimțit într-o societate. fără pui
decât un nesimțit în nebunia lui.
13Cât despre cel care întoarce răul
în schimbul binelui,
nu se va îndepărta răul de casa lui.
14Începutul neînțelegerii este
ca revărsarea apei.
Înainte să izbucnească cearta,
abandonează!
15A-l îndreptăți pe cel vinovat
înseamnă a-l face vinovat pe cel drept#17,15 Trebuie înțeles aici în sens juridic și ar însemna o încălcare a fundamentului legii (cf. Ex 23,7; Dt 16,18-20) care îl condamnă în mod radical pe judecătorul nedrept.:
amândouă sunt abominábile
pentru Domnul.
16Pentru ce este prețul
în mâna celui nesimțit?
Ca să dobândească înțelepciune,
când el nu are inimă?#17,16 LXX are: „La ce bun are prostul bani? Cel fără minte nu-și va putea cumpăra înțelepciune. 16a Cine-și înalță casa prea sus caută s-o dărâme, iar cine trândăvește la învățătură parte de rele va avea”.
17Prietenul iubește în orice timp,
se naște ca un frate în strâmtorare.
18Omul sărac la inimă este cel care bate palma, cel care garantează pentru aproapele său.
19Cel care iubește vinovăția
iubește învrăjbirea,
iar cine-și înalță poarta#17,19 Înălțimea porții indică măreția palatului și, în mod metaforic, imaginea sugerează orgoliul. caută zdrobirea#17,19 LXX are: „Cine iubește păcatul se bucură de vrajbă”..
20Cel strâmb la inimă nu va găsi binele,
iar cel cu limba schimbătoare
va cădea [pradă] răului.
21Cel care dă naștere unui nesimțit
este spre chinul lui#17,21 În realitate, nesimțirea și înțelepciunea se dobândesc prin educație; dacă un tată și o mamă nu se preocupă să cultive înțelepciunea în inima fiilor lor la timp, de această lipsă sunt vinovați ei înșiși, cel puțin în parte, și vor deveni și victime.;
nu se bucură tatăl unui nebun.
22Inima veselă face bine sănătății,
dar un duh abătut usucă vigoarea.
23Cel vinovat ia darul pe sub poală#17,23 Este vorba, în mod evident, de darurile primite de judecător sau de martorul fals (cf. Prov 17,8; 18,16; 21,14, unde sensul este mai larg).
ca să încline căile judecății.
24Înțelepciunea este în fața celui priceput, dar ochii celui nesimțit
sunt spre marginile pământului.
25Fiul nesimțit este indignare pentru tatăl său, amărăciune pentru cea care l-a născut.
26Nu este deloc bine să-l pedepsești
pe cel drept,
nici să-i lovești pe cei nobili
din cauza dreptății.
27Cel care are cunoaștere își ține cuvintele,
iar omul care înțelege
este calm#17,27 Lit.: „rece”. Adică cel care nu se lasă dus de impulsurile emoțiilor de moment. cu duhul.
28Chiar și un nebun, dacă ar tăcea,
ar fi considerat înțelept
și cine-și închide buzele, priceput. #15,16 #27,21 #14,31 #18,16; 19,6; 21,14 #24,24 #18,24; 27,10; Sir 6,5-17 #6,1-5 #15,13 #15,27 #10,1 #10,19 #Sir 20,5 #Evr 13,5
Selectat acum:
Proverbe 17: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Proverbe 17
17
Bunătatea față de aproapele și dreptatea
1Mai bine o bucată
de [pâine] uscată, în liniște,
decât o casă plină de [cărnuri] jertfite#17,1 Este vorba de jertfele de comuniune, la care cei care le ofereau mâncau o parte din carne chiar în curtea sanctuarului (cf. Lev 7,16), împreună cu toți cei invitați. Aici pare că, în mod metaforic, se vorbește despre bunurile materiale în general, cele cu care este înzestrată o familie bogată. Sunt asociate cu cearta fie pentru că pot alimenta discordia, fie pentru că se presupune că, odată cu bunăstarea, apare și neînțelegerea., în ceartă.
2Slujitorul prudent stăpânește peste fiul care face de rușine
și în mijlocul fraților împarte
moștenirea.
3Vasul de topit este pentru argint și cuptorul, pentru aur, dar cel care încearcă inimile este Domnul.
4Cel rău este atent la buzele nelegiuite și mincinosul își pleacă urechea
la limba distrugătoare.
5Cel care-și bate joc de cel necăjit îl disprețuiește pe cel care l-a făcut,
iar bucuria pentru nenorocire
nu este [considerată] curată.
6Cununa bătrânilor sunt nepoții#17,6 Lit.: „copiii copiilor”.,
iar gloria fiilor sunt părinții lor.
7Nu se potrivesc cu un nebun buzele drepte; cu atât mai puțin cu un nobil, buzele mincinoase.
8Piatra prețioasă#17,8 Lit.: „piatra grațioasă”. Probabil este vorba de un talisman. Se pare că, în Antichitate, anumite pietre prețioase erau considerate ca având puteri magice. este un dar pentru cel care o primește#17,8 Lit.: „pentru stăpânul său”.;
oriunde se întoarce, are succes.
9Cine acoperă vinovăția caută iubire,
dar cine repetă fapta#17,9 Lit.: „cuvântul”.
îi dezbină pe prieteni.
10Reproșul pătrunde în cel priceput mai mult decât o sută de lovituri#17,10 Este o pedeapsă foarte gravă (cf. Prov 27,22) și, probabil, provine din înțelepciunea egipteană, întrucât legile israelite interziceau depășirea a patruzeci de lovituri (cf. Dt 25,3).
în cel nesimțit.
11Cel rău caută numai răzvrătire,
dar mesagerul crud#17,11 Poate fi o referință la îngerul exterminator din Ex 12,23 sau din 2Sam 24,16 sau o indicație a oricărei nenorociri (cf. Ps 78,49). este trimis
împotriva lui.
12Mai bine este ca un om
să întâlnească o ursoaică#17,12 Imaginea ursoaicei, proverbială pentru ferocitatea ei (cf. 2Sam 17,8; Os 13,8), redă cu vioiciune ideea pericolului grav reprezentat de cel nesimțit într-o societate. fără pui
decât un nesimțit în nebunia lui.
13Cât despre cel care întoarce răul
în schimbul binelui,
nu se va îndepărta răul de casa lui.
14Începutul neînțelegerii este
ca revărsarea apei.
Înainte să izbucnească cearta,
abandonează!
15A-l îndreptăți pe cel vinovat
înseamnă a-l face vinovat pe cel drept#17,15 Trebuie înțeles aici în sens juridic și ar însemna o încălcare a fundamentului legii (cf. Ex 23,7; Dt 16,18-20) care îl condamnă în mod radical pe judecătorul nedrept.:
amândouă sunt abominábile
pentru Domnul.
16Pentru ce este prețul
în mâna celui nesimțit?
Ca să dobândească înțelepciune,
când el nu are inimă?#17,16 LXX are: „La ce bun are prostul bani? Cel fără minte nu-și va putea cumpăra înțelepciune. 16a Cine-și înalță casa prea sus caută s-o dărâme, iar cine trândăvește la învățătură parte de rele va avea”.
17Prietenul iubește în orice timp,
se naște ca un frate în strâmtorare.
18Omul sărac la inimă este cel care bate palma, cel care garantează pentru aproapele său.
19Cel care iubește vinovăția
iubește învrăjbirea,
iar cine-și înalță poarta#17,19 Înălțimea porții indică măreția palatului și, în mod metaforic, imaginea sugerează orgoliul. caută zdrobirea#17,19 LXX are: „Cine iubește păcatul se bucură de vrajbă”..
20Cel strâmb la inimă nu va găsi binele,
iar cel cu limba schimbătoare
va cădea [pradă] răului.
21Cel care dă naștere unui nesimțit
este spre chinul lui#17,21 În realitate, nesimțirea și înțelepciunea se dobândesc prin educație; dacă un tată și o mamă nu se preocupă să cultive înțelepciunea în inima fiilor lor la timp, de această lipsă sunt vinovați ei înșiși, cel puțin în parte, și vor deveni și victime.;
nu se bucură tatăl unui nebun.
22Inima veselă face bine sănătății,
dar un duh abătut usucă vigoarea.
23Cel vinovat ia darul pe sub poală#17,23 Este vorba, în mod evident, de darurile primite de judecător sau de martorul fals (cf. Prov 17,8; 18,16; 21,14, unde sensul este mai larg).
ca să încline căile judecății.
24Înțelepciunea este în fața celui priceput, dar ochii celui nesimțit
sunt spre marginile pământului.
25Fiul nesimțit este indignare pentru tatăl său, amărăciune pentru cea care l-a născut.
26Nu este deloc bine să-l pedepsești
pe cel drept,
nici să-i lovești pe cei nobili
din cauza dreptății.
27Cel care are cunoaștere își ține cuvintele,
iar omul care înțelege
este calm#17,27 Lit.: „rece”. Adică cel care nu se lasă dus de impulsurile emoțiilor de moment. cu duhul.
28Chiar și un nebun, dacă ar tăcea,
ar fi considerat înțelept
și cine-și închide buzele, priceput. #15,16 #27,21 #14,31 #18,16; 19,6; 21,14 #24,24 #18,24; 27,10; Sir 6,5-17 #6,1-5 #15,13 #15,27 #10,1 #10,19 #Sir 20,5 #Evr 13,5
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași