Proverbe 18

Proverbe diferite

1Cel care se separă caută plăcerea

și izbucnește împotriva oricărui succes#18,1 Proverbul pune în evidență comportamentul unui individ asocial, care este astfel întrucât vrea să-și urmărească propriile interese și, în felul acesta, își bate joc de interesele grupului..

2Cel nesimțit nu-și află plăcerea în înțelegere,

ci numai în dezvăluirea inimii sale.

3Când vine vinovăția, vine și disprețul

și cu ocara, rușinea.

4Cuvintele gurii unui om sunt ca apele adânci, iar izvorul înțelepciunii este un torent

care se revarsă#18,4 Proverbul nu intenționează să exalte funcția cuvântului uman, ci să arate că el este rezonanța întregii ființe umane și, în felul acesta, responsabilitatea omului este mare atunci când este vorba de folosirea cuvintelor (cf. Mc 7,17-23)..

5Nu este bine să îndreptățești#18,5 Lit.: „să ridici fața”. pe cel vinovat, ca să înclini judecata celui drept.

6Buzele celui nesimțit duc la ceartă

și gura lui cheamă bătăile.

7Gura celui nesimțit este distrugerea lui și buzele sale sunt o cursă pentru sufletul lui.

8Cuvintele celui care bârfește sunt ca delicatesele, ele coboară în adâncurile#18,8 Lit.: „camerele”. pântecelui.

9Cine lenevește în lucrarea lui

este frate cu cel care distruge#18,9 Lit.: „cu stăpânul distrugerii”..

10Turn fortificat este numele Domnului; la el aleargă cel drept și este protejat#18,10 Lit.: „este înălțat”..

11Averea celui bogat este cetatea puterii sale, în închipuirea lui e ca un zid înălțat.

12Înainte de a fi zdrobită, inima omului se înalță

și înainte de onoare, este umilința.

13A întoarce cuvântul

fără ca înainte să se asculte

este nebunie și înjosire.

14Duhul omului#18,14 Este vorba de ființa spirituală, inteligența și voința. îl susține în slăbiciunea sa,

dar un duh abătut cine-l poate ridica?

15Inima celui priceput dobândește cunoașterea și urechea celor înțelepți caută știința.

16Darul omului îi lărgește [intrarea]

și îl conduce înaintea celor mari.

17Pare drept cel care vine primul la proces,

dar vine semenul său și-l contestă#18,17 Lit.: „și-l cercetează”..

18Sorții fac să înceteze discordiile#18,18 Nu este atât o viziune pesimistă despre justiție, ci trebuie văzută aici o aluzie la „judecata lui Dumnezeu” (cf. Prov 16,33).

și fac dezbinare între cei puternici.

19Fratele învinovățit

este mai [rău] decât o cetate întărită#18,19 LXX are: „Un frate care-și ajută fratele este ca o cetate întărită pe înălțime și puternic ca un palat bine întemeiat”.

și discordiile sunt ca zăvoarele unui palat.

20Din rodul gurii omul își satură pântecele, din venitul buzelor sale se satură.

21Moartea și viața sunt în puterea#18,21 Lit.: „în mâna”. limbii; cei care o iubesc vor mânca roadele ei.

22Cine găsește o soție găsește binele;

dobândește favoare de la Domnul#18,22 LXX are: „Cine a găsit o femeie bună a găsit haruri, a primit voie bună de la Dumnezeu. 22a Cine alungă o femeie bună își alungă binele, iar cine ține o adulteră e smintit și necredincios”..

23Cel necăjit vorbește cu suspine,

dar cel bogat răspunde cu duritate.

24Omul [multor] prieteni se duce la rău, dar există prieten#18,24 Lit.: „iubitor”.

care se alipește mai mult decât un frate#18,24 V. 23-24 lipsesc din LXX.. #20,5 #10,14 #26,22 #6,6 #Ps 124,8 #10,15 #16,18; 11,2 #15,33 #Sir 11,8 #15,14 #12,14 #19,14; Sir 26,1-4 #Sir 13,3 #17,17

Selectat acum:

Proverbe 18: VBRC2020

Evidențiere

Partajează

Copiază

Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te

Află mai multe despre Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020