Psalmi 17
17
PSALMUL 17 (16)
Rugăciunea celui nevinovat împotriva persecutorilor
1Rugăciune. A lui Davíd.
Ascultă, Doamne, dreptatea mea#17,1 Sau „Doamne al dreptății”.,
ia aminte la strigarea mea;
pleacă-ți urechea la rugăciunea mea,
de pe buze care nu au înșelăciune!
2Judecata mea să vină#17,2 Lit.: „să iasă”. de la tine,
ochii tăi să vadă cele drepte.
3Pune la încercare inima mea,
cerceteaz-o noaptea,
încearcă-mă în foc,
dar nu vei găsi [în mine nimic rău]!
Răutate nu a trecut prin gura mea
4[fiind părtaș] la faptele oamenilor#17,4 În LXX și Vg, împărțirea frazei este diferită: „4 Ca să nu vorbească gura mea lucruri omenești, pentru cuvintele buzelor tale, eu am păzit căi aspre”.;
pentru cuvintele buzelor tale,
m-am păzit de căile celui lacom.
5Tu îmi păstrezi pașii pe căile#17,5 Lit.: „urmele”. tale,
ca să nu se clatine picioarele mele.
6Strig către tine, Dumnezeule,
căci tu mă asculți,
pleacă-ți urechea spre mine
și ascultă cuvintele mele!
7Arată-ți milostivirea ta cea mare, tu,
care cu dreapta ta îi scapi de dușmani
pe cei care caută refugiul în tine#17,7 Lit.: „Tu îi mânuiești de cei care se ridică pe cei care caută refugiu [în tine]”. LXX are: „îi salvezi pe cei care speră în tine de cei care se împotrivesc dreptei tale”.!
8Păzește-mă ca pe lumina ochilor#17,8 Lit.: „pupila ochilor”.;
adăpostește#17,8 Lit.: „ascunde-mă!”.-mă la umbra aripilor tale
9de fața celor nelegiuiți
care mă asupresc!
Dușmanii sufletului meu
mă împresoară [cu furie],
10ei și-au închis inima#17,10 Psalmistul prezintă dușmanii „închiși în grăsime”, adică persoane cu inima cufundată în „grăsime”; un semn tradițional al unei bunăstări scandaloase la nivel social și al obtuzității intelectuale și umane la nivel personal.,
gura lor vorbește cu aroganță.
11Acum, vin asupra mea, mă înconjoară,
ochii lor mă ațintesc#17,11 Lit.: „îi pun”.
ca să mă doboare la pământ,
12cu înfățișare ca de leu
care tânjește după pradă
și ca un pui de leu ce stă
[la pândă] în ascunzișuri.
13Ridică-te, Doamne! Ieși în calea lor#17,13 Lit.: „întâmpină-le fețele!”.
și împiedică-i!
Cu sabia ta, scapă sufletul meu
de cel nelegiuit!
14Adăpostește#17,14 Lit.: „ascunde-mă!”.-mă, Doamne,
cu mâna ta de acești morți,
de muritorii ce și-au luat partea
în viața aceasta#17,14 Lit.: „în timpul duratei vieții”.!
Din rezervele tale, tu umpli
stomacul lor, se vor sătura fiii lor
și va rămâne destul
și pentru copiii lor#17,14 Textul este foarte vechi și există zeci de interpretări. Interpretarea tradițională este că psalmistul, care își pune toată speranța în Domnul, cere ca dușmanii care își caută mulțumirea doar în această viață să primească toate satisfacțiile doar în lumea aceasta. LXX înțelege că ei „se vor sătura de fii”. În unele traduceri, această interpretare capătă o nuanță ironică. Traducerile moderne interpretează textul ca pe un blestem: „Dumnezeu să-i sature pe dușmani și descendența lor din mânia sa ascunsă!”..
15Dar eu, în dreptate, voi vedea fața ta,
când mă voi trezi#17,15 LXX și Vg au: „când va apărea gloria ta”.
mă voi sătura de chipul tău. #7,9; 26,1 #61,2 #7,10; 139,1-3.23; Iob 7,18 #Iob 23,12 #Dt 32,10 #36,8; 57,2; 6,15; 63,8 #73,4.7; Iob 15,27 #10,9 #11,7; Ap 22,4
Selectat acum:
Psalmi 17: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Psalmi 17
17
PSALMUL 17 (16)
Rugăciunea celui nevinovat împotriva persecutorilor
1Rugăciune. A lui Davíd.
Ascultă, Doamne, dreptatea mea#17,1 Sau „Doamne al dreptății”.,
ia aminte la strigarea mea;
pleacă-ți urechea la rugăciunea mea,
de pe buze care nu au înșelăciune!
2Judecata mea să vină#17,2 Lit.: „să iasă”. de la tine,
ochii tăi să vadă cele drepte.
3Pune la încercare inima mea,
cerceteaz-o noaptea,
încearcă-mă în foc,
dar nu vei găsi [în mine nimic rău]!
Răutate nu a trecut prin gura mea
4[fiind părtaș] la faptele oamenilor#17,4 În LXX și Vg, împărțirea frazei este diferită: „4 Ca să nu vorbească gura mea lucruri omenești, pentru cuvintele buzelor tale, eu am păzit căi aspre”.;
pentru cuvintele buzelor tale,
m-am păzit de căile celui lacom.
5Tu îmi păstrezi pașii pe căile#17,5 Lit.: „urmele”. tale,
ca să nu se clatine picioarele mele.
6Strig către tine, Dumnezeule,
căci tu mă asculți,
pleacă-ți urechea spre mine
și ascultă cuvintele mele!
7Arată-ți milostivirea ta cea mare, tu,
care cu dreapta ta îi scapi de dușmani
pe cei care caută refugiul în tine#17,7 Lit.: „Tu îi mânuiești de cei care se ridică pe cei care caută refugiu [în tine]”. LXX are: „îi salvezi pe cei care speră în tine de cei care se împotrivesc dreptei tale”.!
8Păzește-mă ca pe lumina ochilor#17,8 Lit.: „pupila ochilor”.;
adăpostește#17,8 Lit.: „ascunde-mă!”.-mă la umbra aripilor tale
9de fața celor nelegiuiți
care mă asupresc!
Dușmanii sufletului meu
mă împresoară [cu furie],
10ei și-au închis inima#17,10 Psalmistul prezintă dușmanii „închiși în grăsime”, adică persoane cu inima cufundată în „grăsime”; un semn tradițional al unei bunăstări scandaloase la nivel social și al obtuzității intelectuale și umane la nivel personal.,
gura lor vorbește cu aroganță.
11Acum, vin asupra mea, mă înconjoară,
ochii lor mă ațintesc#17,11 Lit.: „îi pun”.
ca să mă doboare la pământ,
12cu înfățișare ca de leu
care tânjește după pradă
și ca un pui de leu ce stă
[la pândă] în ascunzișuri.
13Ridică-te, Doamne! Ieși în calea lor#17,13 Lit.: „întâmpină-le fețele!”.
și împiedică-i!
Cu sabia ta, scapă sufletul meu
de cel nelegiuit!
14Adăpostește#17,14 Lit.: „ascunde-mă!”.-mă, Doamne,
cu mâna ta de acești morți,
de muritorii ce și-au luat partea
în viața aceasta#17,14 Lit.: „în timpul duratei vieții”.!
Din rezervele tale, tu umpli
stomacul lor, se vor sătura fiii lor
și va rămâne destul
și pentru copiii lor#17,14 Textul este foarte vechi și există zeci de interpretări. Interpretarea tradițională este că psalmistul, care își pune toată speranța în Domnul, cere ca dușmanii care își caută mulțumirea doar în această viață să primească toate satisfacțiile doar în lumea aceasta. LXX înțelege că ei „se vor sătura de fii”. În unele traduceri, această interpretare capătă o nuanță ironică. Traducerile moderne interpretează textul ca pe un blestem: „Dumnezeu să-i sature pe dușmani și descendența lor din mânia sa ascunsă!”..
15Dar eu, în dreptate, voi vedea fața ta,
când mă voi trezi#17,15 LXX și Vg au: „când va apărea gloria ta”.
mă voi sătura de chipul tău. #7,9; 26,1 #61,2 #7,10; 139,1-3.23; Iob 7,18 #Iob 23,12 #Dt 32,10 #36,8; 57,2; 6,15; 63,8 #73,4.7; Iob 15,27 #10,9 #11,7; Ap 22,4
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași