Apocalipsul 16
16
CELE ȘAPTE CUPE
1Și am auzit un glas puternic din templu care le spunea celor șapte îngeri: „Mergeți și vărsați cele șapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu pe pământ!”.
2Atunci a plecat primul și a vărsat cupa lui pe pământ și a apărut o rană dureroasă#16,2 Lit.: „rea”. și periculoasă pe oamenii care aveau indiciul Fiarei și s-au prosternat înaintea chipului ei.
3Apoi, cel de-al doilea înger a vărsat cupa sa în mare și ea a devenit sânge ca al unui mort și orice suflare de viață a pierit: tot ce era în mare.
4Și al treilea și-a vărsat cupa în râuri și izvoarele de apă, iar acestea au devenit#16,4 Unele manuscrise au: „iar aceasta a devenit”. sânge. 5Atunci, l-am auzit pe îngerul apelor, spunând:
„Drept ești tu, cel care ești
și care erai, Cel Sfânt,
pentru că ai judecat toate.
6Căci ei au vărsat sângele sfinților
și al profeților,
iar tu le-ai dat să bea sânge:
au meritat-o#16,6 Lit.: „sunt vrednici”.”.
7Și am auzit altarul, spunând:
„Da, Doamne
Dumnezeule atotputernic,
adevărate
și drepte sunt judecățile tale!”.
8Al patrulea a vărsat cupa pe soare și i s-a dat să-i ardă pe oameni în foc, 9iar oamenii au fost arși de căldura mare. Dar au rostit blasfemii#16,9 Sau „au blasfemiat”. împotriva numelui lui Dumnezeu, care are putere asupra acestor plăgi, și nu s-au convertit ca să-i dea glorie.
10Al cincilea a vărsat cupa sa pe tronul Fiarei, iar împărăția ei a fost cuprinsă de întuneric, iar [oamenii] își mușcau buzele#16,10 Lit.: „limba”. de durere. 11Și au rostit blasfemii#16,11 Sau „au blasfemiat”. împotriva Domnului cerului din cauza durerilor lor și din cauza rănilor lor, dar nu s-au convertit de la faptele lor.
12Apoi al șaselea și-a vărsat cupa asupra fluviului cel mare, Eufrátul, și apa lui a secat, ca să fie pregătită calea regilor de la răsăritul soarelui#16,12 Sunt neamurile străine chemate de Dumnezeu să vină la luptă și să distrugă Babilònul spiritual, adică Roma. Este clar că Ioan intenționează să situeze viziunea într-un ambient geografic și istoric bine determinat: la hotarele orientale ale Imperiului, parții erau împiedicați de Fluviul Eufràt: secarea lui trebuia să creeze cale liberă pentru armatele invadatoare. Distrugerea Romei păgâne este vestită în Ap 17,16.. 13Atunci am văzut [ieșind] din gura dragonului, din gura Fiarei și din gura pseudoprofetului trei duhuri necurate ca niște broaște. 14De fapt sunt duhurile diavolilor, făcătoare de semne, care merg să adune regii întregului pământ pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui atotputernic.
15„Iată, eu vin ca un hoț! Fericit cel care veghează și își păstrează hainele ca să nu umble gol și [astfel] să i se vadă rușinea!”#16,15 Poziția întregului verset pare curioasă. Exegeții au propus diferite alte locuri unde ar fi putut sta, dar toate manuscrisele îl au în acest loc. Se pare că autorul, în mod intenționat, vrea să sublinieze faptul că nu se poate privi istoria, oricât de crudă ar fi, fără a vedea în ea o tensiune către venirea viitoare a lui Cristos. În fața acestei perspective, comunității creștine i se cere să vegheze și să fie deschisă către viitorul care îl apropie pe Cristos..
16Și i-a adunat în locul numit în evreiește Armaghedón#16,16 Este transcrierea ebraicului „har-mᵊḡiddô” (= „colina Meghído”), care se află în partea de nord a Israèlului. A fost scena multor bătălii în Vechiul Testament (Jud 5,19; 2Rg 23,29-30; 2Cr 35,22). Cetatea Meghído era o fortăreață ce controla răscrucea drumurilor comerciale. Pentru a domina comerțul și politica, era necesară ocuparea fortăreței. Pierderea ei însemna pierderea hegemoniei..
17Și cel de-al șaptelea și-a vărsat cupa în aer și a venit un glas puternic din templu, de la tron, spunând: „S-a făcut”. 18Și au urmat fulgere, zgomote și tunete și s-a produs un cutremur mare, așa cum nu a mai fost de când este omul pe pământ; un așa mare cutremur nu a mai fost! 19Iar cetatea cea mare s-a rupt#16,19 Lit.: „s-a făcut/a devenit”. în trei părți, iar cetățile neamurilor s-au prăbușit#16,19 Lit.: „au căzut”.. Și și-a adus aminte Dumnezeu de Babilónul cel mare, ca să-i dea potirul cu vinul mâniei sale aprinse. 20Atunci, orice insulă a fugit și munții nu au mai fost găsiți. 21Și a căzut din cer peste oameni o grindină mare, cât un talánt#16,21 Un talant = 34,273 kg. [fiecare]. Dar oamenii au rostit blasfemii împotriva lui Dumnezeu din cauza plăgii grindinei, pentru că plaga aceasta a fost îngrozitoare#16,21 Lit.: „mare”.. #Ps 69,25 #Ier 10,25 #Sof 3,8 #Ex 9,10 #Ex 7,17.21 #Ap 8,8 #Ex 7,19-24 #Ap 8,8.10 #1,4.8; #4,8;11,17 #17,6; #18,24 #6,9; #8,3-4; 14,18 #Ps 19,10 #Ex 10,21 #Is 8,21-22 #9,14 #1Tes 5,2 #Ap 3,3 #3,17 #Ex 9,24; 19,16 #Ap 4,5; 11,19 #Dan 12,1 #Mc 13,19 #Is 51,17 #Ap 14,10; 15,7 #6,14 #Ex 9,22
Selectat acum:
Apocalipsul 16: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași