Romani 1
1
I. PROLOG
Destinatarii
1Paul, slujitor#1,1 Titlu onorific, corespunzător lui „ʿebed yhwh” din Vechiul Testament (Ios 1,15; 12,6; 18,7; 2Rg 18,12; Ps 18,1 etc.). al lui Cristos Isus, chemat [să fie] apostol, ales#1,1 Lit.: „pus deoparte”. [ca să vestească] evanghelia#1,1 Termenul românesc este transcrierea unui substantiv din limba greacă, însemnând „veste bună”. Nu se întâlnește prea des în Vechiul Testament, în afara câtorva texte de mare importanță mesianică (Is 52,7; 61,1, citate în Lc 4,18-19 și Rom 10,15). Autorii Noului Testament folosesc cuvântul cu o semnificație precisă, aproape tehnică: vestea cea bună pe care Dumnezeu o aduce lumii trimițându-l pe Isus Cristos pentru a instaura împărăția sa. De aici, derivă calificativele: „evanghelia lui Dumnezeu” (Mc 1,14; Rom 1,1); „evanghelia lui Isus Cristos” (Mc 1,1; Rom 15,19); „evanghelia împărăției” (Mt 4,23 etc.). Caracterul nou al evangheliei se referă, înainte de toate, la persoana lui Isus Cristos: profețiile Vechiului Testament vestesc deja iubirea și iertarea lui Dumnezeu, oferite tuturor oamenilor, însă numai acum, în Isus Cristos, se împlinesc și se realizează promisiunile. lui Dumnezeu, 2pe care o promisese de mai înainte prin profeții săi în Sfintele Scripturi, 3despre Fiul său născut după trup din descendența lui Davíd, 4rânduit Fiu al lui Dumnezeu#1,4 Afirmația sfântului Paul nu înseamnă că Isus Cristos nu ar fi fost totdeauna Fiul lui Dumnezeu, ci că, prin Întrupare („după trup”), a intrat în istoria omenirii, dar nu a jucat rolul care ar fi convenit demnității sale. Abia după înviere, trupul său glorificat a devenit „cu toată puterea” instrument care îi mântuiește și îi sfințește pe oameni și i se poate atribui titlul de „Kýrios” („domn”). cu putere, după Duhul sfințeniei#1,4 Expresia greacă traduce o formă de genitiv ebraic ce ar putea fi echivalent și cu „Duhul sfințitor”., prin învierea din morți#1,4 Nu învierea l-a făcut pe Isus Fiul lui Dumnezeu, ci, la înviere, Dumnezeu l-a înălțat pe Isus în mod suveran (Fil 2,9) și i-a dăruit gloria ( 1Pt 1,21) și puterea supremă (Ef 1,20-23)., Isus Cristos Domnul nostru, 5prin care am primit har și [misiunea] apostolică de a duce la ascultarea credinței pentru numele său toate neamurile, 6între care sunteți și voi, chemați ai lui Isus Cristos: 7tuturor celor care sunt în Roma, celor iubiți de Dumnezeu, chemați sfinți#1,7 În Noul Testament, ca și în Vechiul Testament, sfințenia este, în primul rând, atribut al lui Dumnezeu. Prin extensiune, este sfânt tot ceea ce este în contact intim cu Dumnezeu. Predica apostolică insistă asupra sfințeniei lui Cristos, a creștinilor care participă la sfințenia lui Cristos și cea a Duhului Sfânt prin care această sfințenie le este comunicată. Expresia „sfinții” le este atribuită în Noul Testament și creștinilor (Rom 1,7; 12,13; 15,25.26.31; Fap 9,13.32.44; 26,10; 1Cor 1,2; 6,1; 16,15-16; Ef 3,8; 4,12; Col 1,2; 1Tim 5,10; Flm 7; Ap 8,3; 16,6; 17,6)., har vouă și pace#1,7 Sintetizând urarea de bucurie („chàire” = „àve”) din lumea greco-romană și urarea de pace („šālôm”) din lumea ebraică, sfântul Paul obține o formă de salut care va predomina în creștinism. Harul și pacea sunt prin excelență darurile pe care Dumnezeu și Cristos le fac celor credincioși. de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos.
Rugăciunea de mulțumire
8Înainte [de toate], îi mulțumesc Dumnezeului meu prin Isus Cristos pentru voi toți, întrucât credința voastră este vestită în toată lumea. 9Martor îmi este Dumnezeu, căruia îi aduc cult în duhul meu#1,9 Paul folosește termenul „duh” cu patru semnificații principale: a) „Duhul lui Dumnezeu” sau „Duhul Sfânt (de mai mult de 20 de ori în Romani); b) „duhul omului” (de cca 15 ori în ansamblul scrisorilor pauline); c) „duhul lumii” sau „al răului”, sub diferite forme (Rom 11,8; 1Cor 2,12; Ef 2,2; 2Tim 1,7); d) „duhul distrugător al Domnului” (2Tes 2,8 – care citează Is 11,4)., prin evanghelia Fiului său, că îmi aduc aminte#1,9 Lit.: „fac memoria”. fără încetare de voi 10oriunde în rugăciunile mele ca, prin voința lui Dumnezeu, să am vreodată ocazia potrivită de a veni la voi, 11căci doresc mult să vă văd pentru a vă împărtăși vreun dar#1,11 Lit.: „carismă”. spiritual ca să fiți întăriți, 12sau mai bine pentru a fi mângâiat alături de voi prin credința comună: a voastră și a mea. 13Fraților, nu vreau să vă fie necunoscut#1,13 Lit.: „nu vreau să nu știți”. că de multe ori am dorit să vin la voi, ca să culeg și printre voi vreun rod ca și la celelalte neamuri, dar am fost împiedicat până astăzi. 14Le sunt dator și grecilor, și barbarilor, și celor înțelepți, și celor neștiutori, 15astfel încât, în ceea ce mă privește, sunt dornic de a vă vesti evanghelia și vouă, celor din Roma.
II. PARTEA DOGMATICĂ
Tema principală a scrisorii: evanghelia mântuirii
16De fapt, eu nu mă rușinez de evanghelie, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om] care crede, mai întâi a iudeului și [apoi] a grecului. 17Căci dreptatea lui Dumnezeu este revelată în ea din credință spre credință, după cum este scris: „Cel drept va trăi din credință”#1,17 Expresia „de la… la” are valoarea unei mișcări într-un loc figurat, unde există o diferență de valoare de la primul termen la cel de-al doilea: de la fidelitatea lui Dumnezeu la credința celui care crede; de la credința predicatorului la credința ascultătorului; de la credința cea veche la credința nouă; de la „fides informata” la „fides formata” (adică de la simpla adeziune a inteligenței până la credința care se exprimă prin caritate). Însă, ținând cont de expresia paralelă din 2Cor 2,16 și de modalitatea semită de a indica o totalitate prin extremele sale (de ex: „de la Dan la Bèer-Șèba” indică toată și numai regiunea palestiniană: 1Sam 3,20; 1Rg 5,5 etc.), apare o a doua interpretare care este de preferat, întrucât este mai apropiată de gândirea lui Paul. „De la credință la credință” înseamnă că toată acțiunea justificării este introdusă în credință, are loc în ambientul credinței și numai aici în mod exclusiv..
DE LA PĂCAT LA MÂNTUIRE, PRIN CREDINȚĂ
Toți oamenii sunt păcătoși
18Într-adevăr, mânia lui Dumnezeu se revelează din cer asupra oricărei nelegiuiri și nedreptăți a oamenilor care înăbușă adevărul prin nelegiuire; 19pentru că ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu este vădit în ei, întrucât Dumnezeu li s-a făcut cunoscut. 20De fapt, [realitatea] sa invizibilă sau puterea sa veșnică și dumnezeirea lui pot fi cunoscute cu mintea de la creația lumii în făpturile lui, așa încât ei nu se pot scuza#1,20 Dumnezeu, în sine invizibil și inaccesibil în atributele sale, se face vizibil: acest lucru are loc printr-o dublă mijlocire. Una obiectivă, prin lucrările săvârșite de el – adică creaturile înseși, în general – și, în terminologia ebraică, intervențiile în istoria poporului ales, numite tocmai „maˋáSË yhwh” („lucrările Domnulu”: Ex 34,10; Dt 3,24; 11,7; Jud 2,7.10 etc.); a doua, subiectivă, activitatea intelectuală a omului. Printre atributele lui Dumnezeu, Paul consideră cea mai accesibilă ca fiind energia veșnic lucrătoare a lui Dumnezeu în menținerea universului și în eliberarea poporului lui Israèl din Egipt (Dt 5,15; Ps 77,16; 89,11; 136,12 etc.) și, în general, divinitatea lui. Întrucât această realitate este la îndemâna omului, dacă el nu se folosește de ea, cunoscând și acționând în consecință, nu are nicio scuză.. 21Căci, deși l-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu l-au glorificat ca Dumnezeu și nu i-au adus mulțumire, ci au rătăcit în cugetări inutile, iar inima lor nechibzuită s-a întunecat. 22Pretinzându-se înțelepți, au înnebunit 23și au înlocuit gloria Dumnezeului nepieritor cu asemănarea chipului omului pieritor, al păsărilor, al patrupedelor și al reptilelor#1,23 Referința este la Ps 106,20, care face aluzie la episodul vițelului de aur. Paul lărgește perspectiva, menționând și alți idoli și vizând și celelalte popoare..
24De aceea i-a lăsat Dumnezeu [pradă] necurăției, în voia poftelor inimii lor, așa încât își necinstesc singuri trupurile#1,24 Expresia, frecventă în Vechiul Testament (cf. Jud 2,14; 3,28; Ps 106,41), revine și în Rom 1,26.28. A-l refuza pe adevăratul Dumnezeu și a cădea în idolatrie nu este doar o atitudine intelectuală, consecințele morale urmează imediat: când omenirea nu-l adoră pe Creatorul său, își pierde echilibrul. După sfântul Paul, această dereglare este pedeapsa justă pentru refuzul lui Dumnezeu.. 25Aceștia au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună: au cinstit și au adus cult creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin!
Păcatul în lumea păgână
26De aceea i-a lăsat Dumnezeu [pradă] patimilor rușinoase: astfel, femeile lor au schimbat raporturile firești cu cele împotriva naturii. 27La fel și bărbații, abandonând raportul firesc cu femeia, s-au aprins de patimă unii pentru alții; săvârșind nerușinarea bărbați cu bărbați, și-au primit ei înșiși cuvenita răsplată pentru perversiunile lor. 28Și, deoarece ei nu au considerat important să ajungă la Dumnezeu prin cunoaștere, Dumnezeu i-a lăsat [pradă] unei minți necugetate, ca să facă cele nepermise. 29Astfel, s-au umplut de orice nelegiuire, răutate, lăcomie, viciu#1,29 Ordinea păcatelor enumerate până aici diferă foarte mult în unele manuscrise. Câteva manuscrise, după „răutate”, introduc: „desfrâu”, probabil datorită asemănării între „ponería” (= „răutate”) și „pornéia” (= „desfrânare”)., plini de invidie, crimă, ceartă, viclenie, înșelătorie; ei sunt bârfitori, 30defăimători, dușmani ai lui Dumnezeu, jignitori, îngâmfați, lăudăroși, iscusiți la rele, neascultători de părinți, 31fără de minte, fără cuvânt, fără inimă, fără milă. 32Aceștia, deși cunosc cele drepte ale lui Dumnezeu – că cei care practică astfel de lucruri sunt vrednici de moarte –, ei nu numai că le săvârșesc, ci îi și aprobă pe cei care le săvârșesc. #Fil 1,1 #Gal 1,10; 1,15 #Fap 26,16-18 #2Sam 7,1 #Mt 9,27 #2Tim 2,8 #Ap 22,16 #Rom 9,5 #Fap 9,15 #Fap 9,13 #1Cor 8,6 #16,19 #1Tes 1,8 #2Cor 1,23 #Fil 1,8 #1Tes 2,5.10 #15,16 #15,23 #Fap 19,21 #1Cor 1,18-25; 2,1-5 #2Cor 12,9 șu #1Tes 2,13 #1,16 #Hab 2,4 #Gal 3,11; Evr 10,38 #Mih 7,9 #Sof 1,15 #Ps 85,4-6; 69,25 #Înț 13,1-9 #Sir 17,8 #Fap 17,24-29 #1Cor 1,21 #Is 40,26-28 #Ef 4,17-18 #1Cor 1,19-20 #Ier 2,5.11 #Gen 1,26-27 #Ps 106,20 #Ex 32 #Dt 4,16-18 #Înț 11,15; 12,24; 13,10 șu #Ef 4,19 #16,27
Selectat acum:
Romani 1: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași