Romani 14
14
Nu avem dreptul să-i judecăm pe alții
1Primiți-l pe cel slab în credință fără a-i judeca opiniile#14,1 Lit.: „gândurile”.! 2De fapt, unul crede#14,2 Nu este vorba direct de credința mântuitoare considerată în ea însăși (ca în Rom 3,21-26), ci de judecăți practice pe care le presupune această credință în domeniul comportamentului: cel care este tare în credință știe că nu mai este legat de observarea Legii; cel a cărui credință este slabă crede că este în continuare supus acesteia. că poate să mănânce de toate, însă cel slab mănâncă numai legume. 3Cine mănâncă să nu-l disprețuiască pe cel care nu mănâncă, iar cel care nu mănâncă să nu-l judece pe cel care mănâncă, pentru că Dumnezeu l-a primit! 4Cine ești tu ca să-l judeci pe servitorul#14,4 Lit.: „casnicul”. altuia? De stă în picioare sau de cade, [îl privește] pe stăpânul său. Dar va sta în picioare, pentru că stăpânul îl poate face să stea. 5Unul judecă#14,5 Paul creează un joc de cuvinte pe semnificația verbului „a judeca”. Îl folosește atât pentru a face o discriminare, cât și pentru a estima, a judeca (v. 13b), uneori cu sensul de a aduce o judecată de valoare (v. 10), alteori cu sensul de a condamna (v. 3). Paul vrea să spună ca fiecare să acționeze în conformitate cu convingerile sale personale. o zi mai importantă decât alta, altul judecă toate zilele [egale]. Fiecare să rămână liniștit în convingerea lui#14,5 Lit.: „Fiecare să fie împlinit în propria minte!”.! 6Cine se gândește la zile#14,6 Lit.: „la zi”., se gândește pentru Domnul, iar cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă, deoarece îi mulțumește lui Dumnezeu. Și cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă și îi mulțumește lui Dumnezeu. 7Căci nimeni dintre noi nu trăiește pentru sine și nimeni nu moare pentru sine. 8De fapt, dacă trăim, pentru Domnul trăim, și dacă murim, pentru Domnul murim. Așadar, fie că trăim, fie că murim, ai Domnului suntem. 9Căci pentru aceasta a murit și a înviat#14,9 Multe manuscrise importante au „a trăit” în loc de: „a înviat”. Dar cele mai multe traduceri preferă: „a înviat”. Cristos, ca să fie Domn și peste morți, și peste vii. 10Dar tu, de ce îl judeci pe fratele tău sau de ce îl disprețuiești tu pe fratele tău? Într-adevăr, toți ne vom prezenta la tribunalul lui Dumnezeu#14,10 Câteva manuscrise vechi înlocuiesc „Dumnezeu” cu: „Cristos”., 11căci este scris:
„Viu sunt eu, spune Domnul:
în fața mea se va pleca tot genunchiul
și orice limbă îl va mărturisi
pe Dumnezeu”.
12Așadar, fiecare dintre voi va da cont despre sine înaintea lui Dumnezeu#14,12 Unele manuscrise vechi omit: „înaintea lui Dumnezeu”..
Grija față de cei slabi în credință
13Așadar, să nu ne mai judecăm unii pe alții, ci mai degrabă luați seama#14,13 Lit.: „judecați”. să nu puneți fratelui vostru o [piatră] de poticnire sau de scandal! 14Eu știu și sunt convins în Domnul Isus că niciun lucru nu este necurat în sine însuși, ci este necurat numai pentru cel care consideră că e necurat. 15Căci, dacă fratele tău se întristează din cauza unei mâncări, tu nu mai umbli în iubire. Să nu-l duci la pieire, cu mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Cristos! 16Așadar, nu faceți ca binele vostru#14,16 Unele manuscrise corectează cu: „nostru”. să fie defăimat! 17Căci împărăția lui Dumnezeu nu constă în mâncare și băutură, ci în dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. 18Cine îl slujește în felul acesta pe Cristos este plăcut înaintea lui Dumnezeu și cinstit de oameni. 19Deci să urmărim ceea ce este spre pacea și edificarea reciprocă! 20Să nu distrugi lucrarea lui Dumnezeu pentru mâncare! Ce-i drept, toate sunt curate, dar devin un rău pentru omul care, mâncând, [dă ocazie de] poticnire. 21Este mai bine să nu mănânci carne, să nu bei vin și să eviți orice lucru pentru care fratele tău se scandalizează#14,21 Cele mai vechi manuscrise adaugă: „cade…” sau „slăbește în credință”, iar Còdex Sinaíticus are: „se întristează” în loc de: „se scandalizează”.. 22Credința pe care o ai păstreaz-o pentru tine însuți înaintea lui Dumnezeu! Fericit este cel care nu se judecă pe sine în ceea ce discerne#14,22 Prin „credință”, nu se înțelege aici „buna-credință”. După modul obișnuit al lui Paul de a se exprima, termenul se referă la adeziunea supusă lui Dumnezeu și lui Cristos, care trebuie apoi – tradusă și în termeni de conștiință psihologică – să modeleze întreaga viață. Fiecare trebuie să păstreze această credință cu sinceritate desăvârșită înaintea lui Dumnezeu, să o mențină și să o aprofundeze. Dacă cineva are o credință puternică, nu trebuie să se oprească și să facă judecăți pentru a aproba sau nu probleme legate de mâncăruri.! 23Dar cine se îndoiește dacă mănâncă este condamnat, pentru că nu este de bună-credință, și tot ceea ce nu [vine] din credință este păcat. #1Cor 8,7-13 #Rom 15,7 #1Cor 10,25 #Col 2,16-21 #Iac 4,11 #Mt 7,1 #Gal 4,10 #Col 2,16 #1Cor 10,30 #1Tim 4,4 #6,11 #1Cor 3,23 #2Cor 5,15 #Gal 2,20 #Fap 10,42 #Fil 2,11 #Fap 17,31 #Mt 25,31-46 #2Cor 5,10 #Is 49,18 #2,5-6.16 #Evr 4,13 #1Cor 8,9-13 #Mt 18,6 #Fap 10,15 #Mt 15,11 #1Cor 10,23 #1Tim 4,14 #Tit 1,15 #1Cor 8,9-13 #1Cor 8,8 #Gal 5,22 #1Tes 1,6 #12,17-18 #1Cor 7,15 #Rom 15,2 #1Cor 14,26 #Ef 4,12-16 #Tit 1,15 #1Cor 8,13 #1Cor 10,25-27; 11,31 #1Cor 8,7 #Iac 4,17
Selectat acum:
Romani 14: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași