Romani 8
8
Viața în Duh
1Acum deci nu este nicio condamnare pentru cei care sunt în Cristos Isus#8,1 O parte din manuscrise adaugă: „Isus, care nu umblă după trup, ci după Duh”., 2căci legea Duhului vieții în Cristos Isus te-a#8,2 În loc de: „te-a eliberat” apare în manuscrise vechi „m-a eliberat” sau „ne-a eliberat”. eliberat de legea păcatului și a morții. 3De fapt, ceea ce Legea nu putea, întrucât era slabă din cauza trupului, [a fost posibil la Dumnezeu]: Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său într-un trup asemănător cu cel al păcatului, iar cât privește păcatul, a condamnat păcatul în trup, 4pentru ca dreptatea Legii să se împlinească în noi, cei care umblăm nu după trup, ci după Duh. 5Într-adevăr, cei care sunt după trup caută cele ale trupului, pe când cei care sunt după Duh, cele ale Duhului. 6De fapt, dorința#8,6 Lit.: „aspirația”. trupului este moarte, pe când dorința duhului este viață și pace. 7De aceea dorința trupului este dușmănie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate. 8Dar cei care sunt în trup nu pot să-i placă lui Dumnezeu. 9Însă voi nu sunteți în trup, ci în Duh, din moment ce Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, acesta nu este al lui. 10Dar dacă Cristos este în voi, deși trupul este muritor din cauza păcatului, Duhul este viață datorită dreptății. 11Dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morți locuiește în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morți va învia și trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui care locuiește în voi.
12Așadar, fraților, noi nu suntem datori trupului ca să trăim după trup. 13Dacă trăiți după trup, aveți să muriți. Dar dacă, prin Duh, faceți să moară faptele trupului, veți trăi! 14Căci toți cei care sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu, 15pentru că nu ați primit un Duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci ați primit Duhul înfierii prin care strigăm: „Abbá#8,15 Termenul aramaic este expresia intimității filiale, pline de familiaritate și tandrețe, a lui Isus și a Tatălui său (Mc 14,36; cf. Mt 11,25; Lc 22,42 etc.). Filiațiunea adoptivă a creștinilor face părtași la filiațiunea lui Cristos (Gal 4,6)., Tată!”. 16Însuși Duhul dă mărturie duhului nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. 17Iar dacă suntem fii, suntem și moștenitori, moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Cristos#8,17 În Vechiul Testament, moștenirea se referă la posedarea Țării Promise (Dt 4,21) și nu presupune moartea vreunei persoane. În Noul Testament, „țara promisă” devine totalitatea bunurilor divine: împărăția (Mt 25,34), viața veșnică (Mt 19,29). Tatăl comunică toate aceste bunuri Fiului său înviat din morți și, prin el, celor care cred., dacă suferim cu el, ca împreună cu el să fim și glorificați.
Gloria viitoare
18Eu consider că suferințele timpului prezent nu se pot compara cu gloria viitoare care ni se va revela#8,18 Această glorie există deja în Cristos cel înviat și, într-un anumit mod, în creștin ( 2Cor 3,18). Dar ea nu a fost încă manifestată. Paul vorbește nu numai despre manifestare, ci și despre revelare, întrucât omul nu poate să-și facă acum o idee despre splendoarea acestei glorii viitoare și pentru că prin el, această manifestare se va extinde la creația întreagă.. 19Într-adevăr, creația așteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu. 20Căci creația a fost supusă zădărniciei#8,20 Creaturile se află într-o situație analogă cu aceea a așteptării spasmodice a unui om care „își întinde capul înainte”: termenul spre care este îndreptată această așteptare este „manifestarea fiilor lui Dumnezeu”, adică momentul în care realitatea lor de fii ai lui Dumnezeu se va manifesta în toată plinătatea. Păcătuind, omul a introdus în creație un element care le este străin: zădărnicia – o specie de gol moral, o lipsă legată de răul moral (cf. Gen 3,17). nu de bunăvoie, ci din cauza aceluia care a supus-o cu speranța 21că și ea, creația, va fi eliberată de sclavia stricăciunii, spre libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu. 22De fapt, noi știm că toată creația suspină și suferă durerile unei nașteri#8,22 Această expresie biblică (Is 66,6-8; Ier 13,21) redă, în același timp, o stare actuală dureroasă și așteptarea unui fapt viitor glorios. Sfântul Paul afirmă cu tărie că lumea materială și neînsuflețită este asociată glorificării trupului omului în Cristos cel înviat. până în timpul de acum, 23dar nu numai ea, ci și noi, cei care avem ca prim dar [al lui Dumnezeu] Duhul, și noi suspinăm în noi înșine, așteptând înfierea#8,23 În unele manuscrise vechi lipsește: „înfierea și”. și răscumpărarea trupului nostru; 24căci în speranță am fost mântuiți. Dar speranța care se vede nu este speranță, deoarece cum ar putea spera cineva ceea ce vede? 25Însă dacă sperăm ceea ce nu vedem, atunci așteptăm cu răbdare.
26De asemenea, și Duhul vine în ajutorul slăbiciunii noastre, pentru că nu știm ce să cerem în rugăciune așa cum se cuvine, dar Duhul însuși intervine pentru noi cu suspine negrăite. 27Însă cel care cercetează inimile știe care este dorința#8,27 Lit.: „aspirația”. Duhului; adică intervine în favoarea sfinților după voința lui Dumnezeu.
28De fapt, știm că toate conlucrează spre binele celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adică al celor care sunt chemați după planul lui#8,28 Lit.: „ceea ce a stabilit”.. 29Căci pe cei pe care i-a cunoscut de mai înainte, de mai înainte i-a și rânduit să fie asemenea chipului Fiului său, așa încât el să fie primul născut între mulți frați; 30pe cei pe care de mai înainte i-a rânduit, i-a și chemat; pe cei pe care i-a chemat, i-a și justificat; pe cei pe care i-a justificat, pe aceștia i-a și glorificat.
Iubirea lui Dumnezeu în Cristos Isus
31Așadar, ce vom spune cu privire la acestea? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră? 32El, care nu l-a cruțat pe propriul său Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toți, cum nu ne va dărui toate împreună cu el? 33Cine va aduce acuză împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care justifică! 34Cine îi va condamna? Cristos Isus, care a murit, dar, mai mult, a și înviat#8,34 Câteva manuscrise vechi adaugă: „din morți”., care este la dreapta lui Dumnezeu, intervine pentru noi. 35Cine ne va despărți de iubirea lui Cristos? Oare necazul sau strâmtorarea sau persecuția sau foametea sau lipsa de haine#8,35 Lit.: „goliciunea”. sau primejdia sau sabia? 36După cum este scris:
„Pentru tine suntem dați la moarte toată ziua, suntem socotiți ca niște oi de înjunghiere”.
37Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât învingători prin cel care ne-a iubit. 38Căci sunt convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, 39nici înălțimile, nici adâncurile și nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru. #2Cor 3,17 #Gal 5,18 #Fap 13,38-39 #Evr 7,18 #Gal 3,13 #2Cor 5,21 #Evr 2,14-18; 4,15 #Mt 5,17 #Gal 5,16-23 #6,21 #Iac 4,4 #1In 2,15-16 #1Cor 3,16 #1Cor 6,14 #2Cor 4,14 #Gal 4,7 #2Tim 1,7 #Gal 4,6 #Lc 24,26 #1Pt 4,13 #Qoh 1,2 #Gen 3,17 #2Pt 3,12-13 #Ap 21,1 #2Cor 1,22 #2Cor 5,2-5 #Fil 3,20-21 #Rom 3,24 #5,2 #Iac 4,3.5 #5,6-11 #In 3,16 #Is 50,8 #Evr 7,25 #1Cor 4,9 #2Cor 4,11 #Ps 44,23
Selectat acum:
Romani 8: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași