Rut 1:10-22

I-au zis: „Nu, ci ne vom întoarce cu tine la poporul tău!”. Noémi le-a zis: „Întoarceți-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniți voi cu mine? Mai am eu oare fii în sânul meu ca să poată deveni soții voștri? Întoarceți-vă, fiicele mele, și mergeți! Eu sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou, sau dacă aș spune că mai am speranță că în această noapte aș fi a unui soț și aș naște fii, ați aștepta voi până să crească mari și ați aștepta voi fără ca să aveți soți? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului este împotriva mea”. Ele și-au ridicat din nou glasul și au plâns. Orpá a sărutat-o pe soacra ei, iar Rut a rămas cu ea. [Noémi] a zis [către Rut]: „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei și la dumnezeii ei; întoarce-te și tu după cumnata ta!”. Rut a răspuns: „Nu insista să te părăsesc și să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge și eu, unde te vei odihni tu, mă voi odihni și eu; poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri și eu și voi fi îngropată acolo. Așa să-mi facă Domnul – ba și mai rău –: numai moartea mă va despărți de tine!”. Când [Noémi] a văzut că era hotărâtă să meargă cu ea, a încetat să-i mai vorbească. Au mers amândouă până când au ajuns la Betleém. Când au intrat în Betleém, toată cetatea s-a pus în mișcare din cauza lor, iar [femeile] ziceau: „Aceasta este Noémi!”. Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceți Noémi, ci spuneți-mi Mara, căci Cel Atotputernic m-a amărât foarte mult. Când am plecat eram în belșug și Domnul mă aduce înapoi cu [mâinile] goale. De ce să-mi mai ziceți Noémi când Domnul s-a declarat împotriva mea și Cel Atotputernic mi-a făcut rău?”. Noémi și Rut din Moáb, nora sa, s-au întors împreună din câmpiile Moábului. Ele au venit la Betleém când se începea seceratul orzului.