Rut 1:10-22 - Compare All Versions

Împărtășește

Și i-au spus: Ne vom întoarce negreșit cu tine la poporul tău. Iar Naomi a spus: Întoarceți-vă, fiicele mele, de ce să mergeți cu mine? Mai sunt încă fii în pântecele meu ca să fie soții voștri? Întoarceți-vă, fiicele mele, duceți-vă; fiindcă sunt prea bătrână să am soț. Dacă aș spune: Am speranță, dacă aș avea un soț chiar în această noapte și de asemenea aș naște fii, Ați aștepta pentru ei până când ar fi mari? Ați sta pentru ei fără a avea soți? Nu, fiicele mele; fiindcă sunt mâhnită mult pentru voi, pentru că mâna lui Dumnezeu a ieșit împotriva mea. Și ele și-au ridicat vocea și au plâns din nou; și Orpa a sărutat pe soacra ei, dar Rut s-a lipit de ea. Și a spus: Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei și la dumnezeii ei; întoarce-te și tu după cumnata ta. Și Rut a spus: Nu mă ruga să te părăsesc, sau să mă întorc și să nu te urmez, fiindcă oriunde mergi, voi merge și eu; și unde găzduiești tu, voi găzdui și eu; poporul tău va fi poporul meu, și Dumnezeul tău, Dumnezeul meu. Unde mori tu, voi muri și eu, și acolo voi fi îngropată; astfel să îmi facă DOMNUL, și de asemenea mai mult, dacă altceva decât moartea mă va despărți de tine. Când a văzut că era hotărâtă să meargă cu ea, atunci a încetat să îi mai vorbească. Astfel ele două au mers până au ajuns la Betleem. Și s-a întâmplat, când au ajuns la Betleem, că toată cetatea s-a pus în mișcare în jurul lor; iar ei au spus: Este aceasta Naomi? Și ea le-a spus: Nu mă numiți Naomi, numiți-mă Mara, fiindcă Cel Atotputernic s-a purtat foarte amar cu mine. Am plecat plină, și DOMNUL m-a adus înapoi acasă deșartă; de ce mă numiți Naomi, văzând că DOMNUL a mărturisit împotriva mea, și Cel Atotputernic m-a chinuit? Astfel s-a întors Naomi, și cu ea Rut moabita, nora ei, care s-a întors din țara Moabului; și au ajuns la Betleem la începutul secerișului orzului.

și i-au zis: „Nu, ci ne vom întoarce cu tine la poporul tău!” Naomi a zis: „Întoarceți-vă, fiicele mele! La ce bun să veniți cu mine? Mai am eu oare fii în pântece, ca să vă poată fi bărbați? Întoarceți-vă, fiicele mele! Mergeți, căci eu sunt prea bătrână ca să mai am bărbat! Chiar dacă aș zice: «Mai am nădejde», chiar dacă în noaptea aceasta aș avea un bărbat și aș naște fii, ați mai aștepta voi până ar crește ei? Ați vrea să rămâneți nemăritate până atunci? Nu, fiicele mele! Eu sunt mai amărâtă decât voi, pentru că mâna DOMNULUI s-a întins împotriva mea.” Atunci, ele și-au ridicat iarăși glasul și au plâns. Orpa a sărutat-o pe soacră-sa de rămas-bun, dar Rut s-a ținut strâns de ea. Naomi i-a zis: „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei și la dumnezeii ei. Întoarce-te după cumnata ta!” Rut a răspuns: „Nu stărui de mine să te părăsesc și să mă întorc de la tine! Căci, încotro vei merge tu, voi merge și eu, unde vei locui tu, voi locui și eu, poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. Unde vei muri tu, voi muri și eu și acolo voi fi îngropată. Facă-mi DOMNUL ce o vrea, dar numai moartea mă va despărți de tine!” Naomi, văzând-o hotărâtă să meargă cu ea, n-a mai stăruit. Au călătorit amândouă până ce au ajuns la Betleem. Pe când intrau în Betleem, toată cetatea s-a pus în mișcare din pricina lor și femeile ziceau: „Aceasta este Naomi?” Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceți Naomi; ziceți-mi Mara, căci Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune! Am plecat în belșug, dar acum cu mâinile goale mă aduce înapoi DOMNUL. De ce să-mi ziceți Naomi, dacă DOMNUL a mărturisit împotriva mea și Cel Atotputernic a adus nenorocirea asupra mea?” Astfel s-a întors Naomi din țara Moabului; s-a întors împreună cu nora sa Rut, moabita. Au ajuns la Betleem pe când începea seceratul orzului.

și i-au zis: „Nu, noi vom merge cu tine la poporul tău.” Naomi a zis: „Întoarceți-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniți voi cu mine? Mai am eu oare fii în pântecele meu, ca să poată fi bărbații voștri? Întoarceți-vă, fiicele mele, și duceți-vă! Eu sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou. Și chiar dacă aș zice că trag nădejde, chiar dacă în noaptea aceasta aș fi cu un bărbat și aș naște fii, ați mai aștepta voi până să se facă mari și ați vrea voi să nu vă măritați din pricina lor? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului s-a întins împotriva mea.” Și ele și-au ridicat glasul și iarăși au plâns. Orpa a sărutat-o pe soacra sa și a plecat, dar Rut s-a ținut de ea. Naomi i-a zis lui Rut: „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei și la dumnezeii ei; întoarce-te și tu după cumnata ta!” Rut i-a răspuns: „Nu sta de mine să te las și să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge și eu; unde vei locui tu, voi locui și eu; poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri și eu și voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărți de tine decât moartea!” Naomi, văzând-o hotărâtă să meargă cu ea, n-a mai stăruit. Au călătorit împreună până ce au ajuns la Betleem. Și când au intrat în Betleem, toată cetatea s-a pus în mișcare din pricina lor și femeile ziceau: „Naomi este aceasta?” Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceți Naomi (Plăcută); ziceți-mi Mara (Amărăciune), căci Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune! La plecare eram în belșug, și acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile goale. De ce să-mi mai ziceți Naomi, când Domnul S-a rostit împotriva mea și Cel Atotputernic m-a întristat?” Astfel s-au întors din țara Moabului Naomi și nora sa Rut, moabita. Au ajuns la Betleem la începutul seceratului orzului.

Atunci i-au zis: „Venim și noi cu tine la poporul tău!” Naomi le-a răspuns: „Nu, copilele mele! Întoarceți-vă! De ce să veniți cu mine? Mai pot eu oare să concep fii care să fie apoi soții voștri? Mergeți înapoi, copilele mele! Plecați! Eu sunt prea bătrână să mai am un soț. Chiar dacă aș zice că mai există speranță pentru mine presupunând că aș fi în această noapte cu un bărbat și aș naște fii, ați aștepta voi până vor fi ei maturi? Vă veți păstra voi pentru ei, fără să vă măritați (până atunci)? Nu, copilele mele! Amărăciunea mea este prea mare gândindu-mă la voi; pentru că mâna lui Iahve s-a îndreptat împotriva mea!” Nurorile au început iarăși să plângă. Orpa și-a sărutat soacra de rămas bun și a plecat. Dar Rut a rămas împreună cu ea. Naomi i-a zis: „Cumnata ta s-a întors la poporul ei și la zeii pe care-i slujea inițial. Du-te și tu după ea!” Rut i-a răspuns: „Nu insista să te abandonez plecând de la tine. Unde mergi tu, vreau să merg și eu. Unde locuiești tu, vreau să locuiesc și eu. Poporul tău va fi și poporul meu, iar Dumnezeul tău va fi și Dumnezeul meu. Unde vei muri tu, voi muri și eu și tot acolo vreau să fiu și îngropată. Iahve să Își manifeste față de mine toată severitatea Lui dacă altceva decât moartea mă va despărți de tine!” Constatând că este decisă (irevocabil) să meargă cu ea, Naomi a încetat să îi mai vorbească la fel ca până atunci. Au plecat amândouă și au călătorit împreună, până au ajuns la Betleem. Când au intrat în Betleem, toți cei din oraș și-au manifestat interesul față de apariția lor. Femeile se întrebau: „Aceasta este Naomi?!” Dar ea le-a răspuns: „Nu mă mai numiți Naomi, ci Mara; pentru că Cel Omnipotent m-a amărât mult. Când am plecat, aveam tot ce îmi era necesar (existenței); dar Iahve m-a adus înapoi cu mâinile goale. De ce să mă mai numiți Naomi, din moment ce Iahve – Cel Omnipotent – a pronunțat sentința, aducând (apoi) necazul împotriva mea?” Așa s-a întors Naomi din câmpiile Moabului împreună cu moabita Rut care era nora ei. Ele au ajuns în Betleem, tocmai când începea sezonul pentru seceratul orzului.

Și i-au răspuns: „Nu te lăsăm! În țara ta, noi te urmăm!” Naomi-a zis: „Mă ascultați Fetele mele! De plecați, O să vă fie mult mai bine. De ce vreți să veniți, cu mine? Iată, eu nu mai am copii! În pântece, nu mai am fii, Pe care să îi așteptați Să crească, să vi-i dau bărbați. Plecați acasă, negreșit! Eu nu pot să mă mai mărit, Și chiar dacă nădăjduiesc – Chiar de, la noapte, mă găsesc, Cu un bărbat – iar mai apoi, Voi naște fii, așteptați voi – Până când, mari, vor fi-nălțați – Și nu o să vă măritați? Nu! Nu, fiicele mele! Eu Sunt amărâtă. Dumnezeu Și-a întins mâna-n contra mea.” Nurorile, atunci, la ea, Au ridicat glasul și-au plâns. Orpa, apoi, soacra și-a strâns În brațe și s-au sărutat. După aceea și-a luat Adio, cu durere-n glas, Plecând grăbită. A rămas Naomi, singură, cu Rut, Căci de-al ei pas, ea s-a ținut. Naomi-a spus: „Cumnata ta, S-a-ntors acasă. Nu mai sta Nici tu, ci du-te, la ai tăi! Vezi? Orpa s-a dus la ai săi, La dumnezeii ce-i avea! Deci fă și tu, asemenea!” Rut a răspuns: „‘Geaba vorbești Și stărui, căci nu reușești Ca să mă-ndepărtezi, pe mine! Eu vreau ca să rămân cu tine! Unde vei merge, te urmez, Unde vei sta, și eu m-așez! Poporul tău va fi și-al meu, Iar Cel ce-ți este Dumnezeu, Și mie Domn are să-mi fie! Acolo unde o să-ți vie Moartea – unde te-or îngropa – Mormânt, și eu îmi voi săpa! Să-mi facă Domnul, ce dorește: De tine, nu mă despărțește Nimeni, doar moartea va putea!” Naomi-atunci, privind la ea, A înțeles că hotărârea O să i-o schimbe doar pieirea. Astfel, nu a mai stăruit, Ci împreună au pornit, Spre Betleem. Când au ajuns Și în cetate au pătruns, Prezența lor a provocat Un freamăt ce a tulburat Cetate și locuitori. Toți le priveau, întrebători, Și-ntre femei, se șușotea: „Oare, femeia aceea, Nu e Naomi?” – se-ntrebau Și lung, în urma ei, priveau. „Naomi” – tălmăcit, „Plăcută” – Era-n cetate, cunoscută, De toți locuitorii ei. Ea a vorbit, către femei: „Naomi”, nu mă mai numiți! Spuneți-mi „Mara”, căci să știți Că Dumnezeu m-a apăsat Și cu tristețe m-a-ncărcat, Încât, cuvinte n-am a spune” – „Mara” înseamnă „Amărăciune” – „Aici, cât încă mai eram, Un trai îmbelșugat aveam; Și-acuma, iată: înapoi, M-aduce Dumnezeu, la voi, Cu mâna goală. N-am nimic! Am pierdut tot. De-aceea zic: „Naomi”, nu mă mai numiți, Când Cel Puternic – precum știți – Atât de mult, m-a întristat.” În acest fel, s-a așezat Naomi, în al ei ținut, Având-o pe-a ei noră, Rut. Timpul în care a sosit La Betleem, s-a potrivit Cu strânsul roadei câmpului – La secerișul orzului.

I-au zis: „Nu, ci ne vom întoarce cu tine la poporul tău!”. Noémi le-a zis: „Întoarceți-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniți voi cu mine? Mai am eu oare fii în sânul meu ca să poată deveni soții voștri? Întoarceți-vă, fiicele mele, și mergeți! Eu sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou, sau dacă aș spune că mai am speranță că în această noapte aș fi a unui soț și aș naște fii, ați aștepta voi până să crească mari și ați aștepta voi fără ca să aveți soți? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului este împotriva mea”. Ele și-au ridicat din nou glasul și au plâns. Orpá a sărutat-o pe soacra ei, iar Rut a rămas cu ea. [Noémi] a zis [către Rut]: „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei și la dumnezeii ei; întoarce-te și tu după cumnata ta!”. Rut a răspuns: „Nu insista să te părăsesc și să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge și eu, unde te vei odihni tu, mă voi odihni și eu; poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri și eu și voi fi îngropată acolo. Așa să-mi facă Domnul – ba și mai rău –: numai moartea mă va despărți de tine!”. Când [Noémi] a văzut că era hotărâtă să meargă cu ea, a încetat să-i mai vorbească. Au mers amândouă până când au ajuns la Betleém. Când au intrat în Betleém, toată cetatea s-a pus în mișcare din cauza lor, iar [femeile] ziceau: „Aceasta este Noémi!”. Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceți Noémi, ci spuneți-mi Mara, căci Cel Atotputernic m-a amărât foarte mult. Când am plecat eram în belșug și Domnul mă aduce înapoi cu [mâinile] goale. De ce să-mi mai ziceți Noémi când Domnul s-a declarat împotriva mea și Cel Atotputernic mi-a făcut rău?”. Noémi și Rut din Moáb, nora sa, s-au întors împreună din câmpiile Moábului. Ele au venit la Betleém când se începea seceratul orzului.

Ele i-au zis: ‒ Nu! Vom merge cu tine la poporul tău. Dar Naomi a răspuns: ‒ Întoarceți-vă, fetele mele! De ce să veniți cu mine? Mai am eu oare fii în pântecul meu, care să vă fie apoi soți? Întoarceți-vă, fetele mele! Plecați! Căci eu sunt prea bătrână să mă mai mărit. Chiar dacă aș zice că mai este speranță pentru mine, chiar dacă m-aș mărita în noaptea aceasta și aș naște fii, ați aștepta voi până s-ar face mari? V-ați păstra voi pentru ei, fără să vă măritați? Nu, fetele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, căci mâna DOMNULUI s-a întins împotriva mea. Ele și-au ridicat glasul și au plâns din nou. Orpa a sărutat-o pe soacra sa și a plecat, dar Rut s-a ținut de ea. Naomi a zis: ‒ Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei și la dumnezeii ei. Du-te și tu după cumnata ta. Rut a răspuns: ‒ Nu insista să te părăsesc și să plec de la tine. Căci unde mergi tu, voi merge și eu. Unde vei înnopta tu, voi înnopta și eu. Poporul tău va fi și poporul meu, iar Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. Unde vei muri tu, voi muri și eu, și tot acolo voi fi și îngropată. DOMNUL să Se poarte cu mine cu toată asprimea dacă altceva, în afară de moarte, mă va despărți de tine! Văzând-o hotărâtă să meargă cu ea, Naomi a încetat să-i mai vorbească astfel. Cele două au călătorit până au ajuns la Betleem. Când au intrat în Betleem, în toată cetatea a fost multă forfotă pe seama lor. Femeile se întrebau: ‒ Aceasta este Naomi? Ea le-a zis: ‒ Nu mă mai numiți Naomi, ci numiți-mă Mara, pentru că Cel Atotputernic m-a amărât mult. Când am plecat aveam de toate, dar DOMNUL m-a adus înapoi cu mâinile goale. De ce să mă mai numiți Naomi, de vreme ce DOMNUL a mărturisit împotriva mea și Cel Atotputernic a adus necazul asupra mea? Așa s-a întors Naomi din câmpiile Moabului împreună cu moabita Rut, nora ei. Ele au sosit în Betleem, tocmai când începea seceratul orzului.

și i-au zis: „Nu, noi vom merge cu tine la poporul tău.” Naomi a zis: „Întoarceți-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniți voi cu mine? Mai am eu oare fii în pântecele meu, ca să poată fi bărbații voștri? Întoarceți-vă, fiicele mele, și duceți-vă! Eu sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou. Și chiar dacă aș zice că trag nădejde, chiar dacă în noaptea aceasta aș fi cu un bărbat și aș naște fii, ați mai aștepta voi până să se facă mari și ați vrea voi să nu vă măritați din pricina lor? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului s-a întins împotriva mea.” Și ele au ridicat glasul și iarăși au plâns. Orpa a sărutat pe soacră-sa și a plecat, dar Rut s-a ținut de ea. Naomi a zis către Rut: „Iată, cumnată-ta s-a întors la poporul ei și la dumnezeii ei; întoarce-te și tu după cumnată-ta.” Rut a răspuns: „Nu sta de mine să te las și să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge și eu; unde vei locui tu, voi locui și eu; poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri și eu și voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărți de tine decât moartea!” Naomi, văzând-o hotărâtă să meargă cu ea, n-a mai stăruit. Au călătorit împreună până ce au ajuns la Betleem. Și când au intrat în Betleem, toată cetatea s-a pus în mișcare din pricina lor și femeile ziceau: „Naomi este aceasta?” Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceți Naomi (Plăcută), ziceți-mi Mara (Amărăciune), căci Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune. La plecare eram în belșug, și acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile goale. De ce să-mi mai ziceți Naomi, când Domnul S-a rostit împotriva mea și Cel Atotputernic m-a întristat?” Astfel s-au întors din țara Moabului Naomi și noră-sa Rut, Moabita. Au ajuns la Betleem la începutul seceratului orzurilor.