Tobia 6
6
Plecarea în călătorie
1Copilul a ieșit și îngerul era cu el. A ieșit și câinele#6,1 Câinele fidel îl va urma pe stăpânul lui până la capăt (Tob 11,4). Evenimentul situează bine relatarea în afara Palestinei, unde câinii care trăiau în haite, pe jumătate sălbatici (Ps 22,17; 59,7.15-16; cf. Lc 16,21) și întotdeauna în căutarea hoiturilor abandonate (Ex 22,30; cf. 1Rg 14,11; 16,4; 21,24), erau considerați ca animale de disprețuit (Prov 26,11; 2Pt 2,22; cf. Dt 23,19; 1Sam 24,15; 2Sam 3,8; 9,8; 16,9; 2Rg 8,13; Mt 7,6; Fil 3,2; Ap 22,15). cu el și a mers împreună cu ei. Au mers amândoi până când s-a lăsat noaptea și au poposit lângă râul Tígru#6,1 Este unul dintre cele două mari fluvii din Mesopotàmia; izvorăște din munții Armèniei și se varsă în Golful Pèrsic după ce se unește cu Eufràtul. Niníve era așezată pe malul oriental al Tígrului. Nu se înțelege cum, fiind îndreptați spre Orient, după o zi de călătorie, cei doi nu s-au îndepărtat încă de malul râului.. 2Copilul a coborât să-și spele picioarele în râul Tígru, iar un pește mare#6,2 După Codices Vaticanus et Alexandrinus, în care lipsește adjectivul „mare”, peștele voia să-l devoreze pe Tobía sau să-i muște piciorul. Unii cercetători cred că ar fi fost vorba de un crocodil sau de o știucă mare, întrucât în vechime, fierea de știucă era folosită pentru a vindeca anumite boli de ochi. a sărit din apă voind să înghită piciorul copilului, însă el a strigat. 3Îngerul i-a zis copilului: „Apucă și prinde peștele!”. Băiatul a prins peștele și l-a adus la mal. 4Îngerul i-a zis: „Spintecă peștele și scoate-i fierea, inima și ficatul și păstrează-le la tine; iar intestinele aruncă-le! Folositoare sunt ca medicament fierea, inima și ficatul lui”. 5Copilul a spintecat peștele și i-a luat fierea, inima și ficatul. Apoi a fript peștele, a mâncat și a luat din el ca să săreze#6,5 Scopul acestei acțiuni pare să fie nu acela de a păstra hrana, ci de a îndepărta de la ea influența spiritelor maligne.. 6Au mers amândoi împreună până s-au apropiat de Média.
7Atunci, băiatul l-a întrebat pe înger și i-a spus: „Frate Azaría, ce medicament poate fi în inima, în ficatul peștelui și în fiere?”. 8El i-a zis: „Inima și ficatul peștelui afumă-le în fața bărbatului sau a femeii pe care îi bântuie un demon sau un duh rău! Va fugi de la ei orice bântuială și nu va mai rămâne la ei în veci! 9Cu fierea să ungi ochii omului peste care s-a ridicat albeață. Să sufli peste ei, peste albeață, și se vor vindeca!”.
10Când a ajuns în Média și se apropia de Ecbatána#6,10 Îndreptându-se de la Niníve spre Raghès, nu se trecea prin Ecbatàna., 11Rafaél i-a zis băiatului: „Frate Tobía!”. El i-a zis: „Iată-mă!”#6,11 Formula imită stilul tradițiilor patriarhale; ea marchează disponibilitatea celui care o pronunță de a primi un mesaj solemn: cf. Gen 22,1.11; 27,1; Ex 3,4; 1Sam 3,4.16 etc.. [Rafaél] i-a zis: „În noaptea aceasta trebuie să poposim la Raguél. Omul este ruda ta și are o fiică al cărei nume este Sára. 12Nu are alt fiu sau altă fiică în afară de Sára singură. Tu ești cel mai apropiat#6,12 După tradiția patriarhală, căsătoria are loc în interiorul clanului (cf. Tob 4,12-13 și relatarea căsătoriei lui Isàac, Gen 24). Și legea leviratului (Dt 25,5) derivă probabil din aceeași tradiție. Pentru triburile stabilite în Palestína, acest obicei asigura stabilitatea părților fixate la împărțirea țării Canaàn (cf. Num 36,6-8). În diaspora, menținea simțul de conservare în ambientul aceleiași rudenii, pentru a păstra bunurile de familie. De asemenea, exprima voința de a rămâne fideli dreptului vechi din Israèl. dintre toți bărbații ca să o obții. Și pentru tatăl ei tu ai dreptul să o ai ca moștenire. Fata este inteligentă și curajoasă, foarte frumoasă, iar tatăl ei este [un om] bun”. 13I-a mai spus: „Ție ți se cuvine să o iei. Ascultă-mă, frate! Voi vorbi cu tatăl despre fată în noaptea aceasta ca să ți-o luăm ca mireasă. Când ne vom întoarce din Raghés, îi vom face nunta. Știu că Raguél nu ar putea să ți-o refuze și să o logodească cu altul, căci atunci ar fi vrednic de moarte#6,13 Niciun text biblic nu afirmă o așa pedeapsă în astfel de cazuri. Dt 7,3-11 insinuează că responsabilii căsătoriilor dintre evrei și străini sunt din principiu sortiți pieirii. Aluzia la pedeapsa cu moartea e un indiciu al respectului și al stimei pentru lege pe care hagiograful intenționează să le-o transmită cititorilor săi., după judecata cărții lui Moise, pentru că știe că ție ți se cuvine să o ai pe fata lui înaintea oricărui bărbat. Acum, ascultă-mă, frate! Vom vorbi despre fată în noaptea aceasta și o vom logodi cu tine. Când ne vom întoarce de la Raghés, o vom lua și o vom aduce cu noi la tine acasă”.
14Tobía, răspunzând, i-a zis lui Rafaél: „Frate Azaría, am auzit#6,14 Rafaèl nu făcuse nicio aluzie la situația Sàrei. Tobía are informații despre nenorocirea tinerei și despre vorbele care circulau în popor cu privire la atacurile demonului față de ea. că a fost dată deja [de soție] la șapte bărbați, iar ei au murit#6,14 Pusă în legătură cu declarația din Tob 6,13, moartea mirilor apare ca pedeapsă a unei încălcări a legii (cf. Tob 3,17). Mirii au pierit, deoarece căsătoria cu Sàra era contrară legii mozaice, întrucât Tobía, ruda cea mai apropiată, era obligat să o ia în căsătorie pe tânără. în camera lor nupțială; chiar în noaptea în care au intrat la ea au murit. Am auzit spunându-se că un demon i-a omorât. 15Acum, mi-e teamă pentru că nu-i face rău#6,15 Respectând-o pe Sàra, demonul pare că o iubește (cf. textul scurt), împiedicându-i pe alții să se unească cu ea. În acest caz, demonul a fost doar un instrument al providenței divine. După unele credințe populare, demonii erau considerați ființe intermediare între îngeri și oameni și aveau posibilitatea să iubească femeile și să procreeze. ei, ci, dacă cineva se apropie de ea, îl omoară. Eu sunt singur la tatăl meu: nu vreau să mor și să cobor viața tatălui meu și a mamei mele cu suferință din cauza mea în mormântul lor, căci nu au un alt fiu care să-i îngroape”.
16[Rafaél] i-a zis: „Nu-ți aduci aminte de poruncile tatălui tău, care ți-a poruncit să-ți iei soție din casa tatălui tău? Acum, ascultă-mă, frate, și nu te preocupa de demonul acesta! Ia-o#6,16 Îngerul vorbește cu autoritate și cititorul știe că Rafaèl, vorbind în numele lui Dumnezeu, revelează planurile providenței., căci eu știu că în noaptea aceasta îți va fi dată ca soție!#6,16 VL prezintă următoarea variantă: „16 Atunci, îngerul i-a spus: «Ascultă, vreau să-ți arăt cine sunt cei care pot să-l învingă pe demon. 17 Cei care la căsătoria lor îl exclud pe Dumnezeu din simțămintele lor și se lasă în voia instinctelor până la a fi ca un cal sau un măgar lipsiți de rațiune (Ps 32,9; cf. Rom 1,21-26) sunt învinși de diavol. 18 Dar tu, când te vei căsători cu ea, petrece trei zile în abstinență, rugându-te împreună cu ea. 19 În prima noapte, demonul va fi pus pe fugă de fumul ficatului de pește. 20 În a doua noapte, tu vei fi primit în adunarea sfinților patriarhi. 21 În noaptea a treia, vei dobândi binecuvântarea ca să vi se nască fii sănătoși. 22 După noaptea a treia, în frica de Domnul, tu o vei lua pe fecioară, nu atât împins de instinct, cât de iubirea față de descendență, pentru a obține asupra fiilor tăi binecuvântarea descendenței lui Abrahàm»”. 17Când vei intra în camera nupțială, ia din ficatul peștelui și inima și pune-le peste jăratecul pentru incens: diavolul va mirosi și va fugi și nu se va mai arăta în preajma ei în veci.
18Când vei fi aproape să fii cu ea, mai întâi ridicați-vă amândoi, rugați-vă și cereți de la Domnul cerului ca să aibă milă și să vă ocrotească! Nu te teme, pentru că ție ți-a fost menită din veci#6,18 Concepția că mireasa îi este destinată mirelui încă din veșnicie este nouă în Vechiul Testament. Este un concept teologic și o mărturisire de credință în providența specială veșnică a lui Dumnezeu față de aleșii săi.! Tu o vei elibera, iar ea va merge împreună cu tine. Eu cred că vei avea copii de la ea și-ți vor fi ca frații. Nu te îngrijora!”. 19Când Tobía a auzit cuvintele lui Rafaél și că ea este sora lui, din descendența casei tatălui său, a îndrăgit-o#6,19 În timp scurt, Tobía trece de la frica de moarte la iubire gingașă. Inima nobilă a lui Tobía se pleacă în totalitate în fața voinței divine reprezentate de înger (cf. atitudinea lui Isàac, Gen 24,66, și a lui Ionatàn, cf. 1Sam 18,1). foarte mult și inima lui s-a alipit de ea. #6,17; 8,2-3 #11,8.11-12 #3,15 #8,21; 10,10; 14,14 #3,8 #3,10.15 #4,19 #1,9 #5,21 #6,8 #8,4 #Gen 24,14.44 #5,21 #Gen 24,67
Selectat acum:
Tobia 6: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași