În aceeaşi zi, Iisus a ieşit din casă şi s-a aşezat lângă mare. Mulţime multă s-a strâns la El, aşa că a trebuit să se suie să stea într-o corabie şi tot poporul stătea pe ţărm. Atunci a început să le vorbească despre multe lucruri în parabole şi le-a zis: „Iată, semănătorul a ieşit să semene. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o. O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde nu era mult pământ: a răsărit imediat, pentru că n-a găsit pământ adânc. Dar, când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au năpădit-o. O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci şi altul treizeci. Cine are urechi să audă.” Ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „De ce lor le vorbeşti în parabole?” Iisus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, însă lor nu le-a fost dat. Căci celui ce are i se va da şi va avea de prisos, iar celui ce n-are i se va lua chiar şi ce are. De aceea le vorbesc în parabole, pentru că ei, cu toate că văd, nu văd şi cu toate că aud, nu aud, nici nu înţeleg. Şi cu privire la ei se împlineşte profeţia lui Isaia care zice:
Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege,
veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea.
Căci inima acestui popor s-a împietrit.
Au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima,
să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.
Fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud! Adevărat vă spun că, mulţi profeţi şi oameni drepţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, dar nu le-au văzut şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, dar nu le-au auzit.
Ascultaţi deci ce înseamnă parabola semănătorului. Când un om aude cuvântul despre Împărăţie şi nu-l înţelege, vine cel Rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum. Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude cuvântul şi-l primeşte imediat cu bucurie, dar n-are rădăcină, ci ţine doar o vreme şi, cum vine un necaz sau o persecuţie din cauza cuvântului, se leapădă repede de el. Sămânţa căzută între spini este cel ce aude cuvântul, dar grijile veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest cuvânt şi el ajunge neroditor. Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude cuvântul şi-l înţelege. El aduce rod: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.”
Iisus le-a mai spus şi o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânţă bună în ţarina lui. Dar vrăjmaşul lui a venit pe când oamenii dormeau, a semănat neghină între grâu şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. Slujitorii stăpânului casei au venit şi i-au zis: Doamne, oare n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are deci neghină? El le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut lucrul acesta. Atunci slujitorii i-au zis: Vrei să mergem s-o smulgem? Nu, le-a zis el, ca nu cumva, când smulgeţi neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le pe amândouă să crească împreună până la seceriş şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în hambarul meu.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
