Geneza 12:6-20

Avram a străbătut țara până la locul numit Sihem, până la stejarul lui More. Canaaniții erau atunci în țară. Domnul S-a arătat lui Avram și i-a zis: „Toată țara aceasta o voi da seminței tale.” Și Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase. De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, și și-a întins cortul având Betelul la apus și Ai la răsărit. A zidit și acolo un altar Domnului și a chemat Numele Domnului. Avram și-a urmat drumul, înaintând mereu spre miazăzi. A venit însă o foamete în țară, și Avram s-a coborât în Egipt ca să locuiască pentru câtăva vreme acolo, căci era mare foamete în țară. Când era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, știu că ești o femeie frumoasă la față. Când te vor vedea egiptenii, vor zice: ‘Aceasta este nevasta lui!’ Și pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viață. Spune, rogu-te, că ești sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta și sufletul meu să trăiască datorită ție.” Când a ajuns Avram în Egipt, egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă. Slujbașii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o și ei și au lăudat-o la Faraon, și femeia a fost adusă în casa lui Faraon. Pe Avram l-a primit bine din pricina ei și Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi și roabe, măgărițe și cămile. Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon și casa lui din pricina nevestei lui Avram, Sarai. Atunci, Faraon a chemat pe Avram și i-a zis: „Ce mi-ai făcut? Pentru ce nu mi-ai spus că este nevastă-ta? De ce ai zis: ‘Este sora mea’, și am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ți nevasta; ia-o și pleacă!” Și Faraona dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevasta sa și tot ce avea.