Iov 31:1-12

Făcusem un legământ cu ochii mei, și nu mi-aș fi oprit privirile asupra unei fecioare. Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moștenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri? Pieirea nu-i oare pentru cel rău și nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege? N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toți pașii mei? Dacă am umblat cu minciuna, dacă mi-a alergat piciorul după înșelăciune, să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, și-mi va vedea neprihănirea! De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele, atunci eu să semăn, și altul să secere și odraslele mele să fie dezrădăcinate! Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pândit la ușa aproapelui meu, atunci nevastă-mea să macine pentru altul și s-o necinstească alții! Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători, un foc care mistuie până la nimicire și care mi-ar fi prăpădit toată bogăția.