Psalmul 18:34-45

El îmi deprinde mâinile la luptă, așa că brațele mele întind arcul de aramă. Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină și îndurarea Ta mă face mare. Tu lărgești drumul sub pașii mei și nu-mi alunecă gleznele. Urmăresc pe vrăjmașii mei, îi ajung și nu mă întorc până nu-i nimicesc. Îi zdrobesc de nu pot să se mai ridice; ei cad sub picioarele mele. Tu mă încingi cu putere pentru luptă și răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele. Tu faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea, și eu nimicesc pe cei ce mă urăsc. Ei strigă, dar n-are cine să-i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde! Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul, îi calc în picioare ca noroiul de pe ulițe. Tu mă scapi din neînțelegerile poporului, mă pui în fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunoșteam îmi este supus. El ascultă de mine la cea dintâi poruncă, fiii străinului mă lingușesc. Fiilor străinului li se înmoaie inima de mine și ies tremurând din cetățuile lor.