Regele David s‑a dus și s‑a înfățișat înaintea DOMNULUI și a zis: „Cine sunt eu, Stăpâne DOAMNE, și ce este casa mea, de m‑ai adus până aici? Și încă acest lucru a părut prea puțin în ochii Tăi, Stăpâne DOAMNE, astfel că Tu vorbești și despre casa robului Tău pentru viitor. Aceasta este legea omului, Stăpâne DOAMNE! Ce Ți‑ar putea spune David mai mult? Tu îl cunoști pe robul Tău, Stăpâne DOAMNE! Datorită cuvântului Tău și după inima Ta ai făcut toate aceste lucruri mărețe, ca să i le descoperi robului Tău! Ce mare ești Tu, Stăpâne DOAMNE! Nimeni nu este ca Tine și nu este alt Dumnezeu în afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre. Cine este ca poporul Tău, Israel? Mai este pe pământ vreun neam al cărui dumnezeu s‑a dus să‑l răscumpere ca popor al lui, ca să‑și facă un nume și ca să facă pentru el lucrări mărețe și minunate? Tu ai izgonit dinaintea poporului Tău – pe care l‑ai răscumpărat din Egipt – neamuri și pe dumnezeii lor. L‑ai întărit pe poporul Tău, Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie, și Tu, DOAMNE, Te‑ai făcut Dumnezeul lui. Acum, DOAMNE Dumnezeule, fă să dăinuie pe vecie cuvântul pe care l‑ai rostit asupra robului Tău și asupra casei lui și fă așa cum ai făgăduit! Mărit să fie Numele Tău pe vecie și să se zică: «DOMNUL Oștirilor este Dumnezeul lui Israel! Casa robului Tău David să rămână întărită înaintea Ta!» Tu Însuți, DOAMNE al Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, i Te‑ai descoperit robului Tău zicând: «Eu îți voi zidi o casă!» De aceea a îndrăznit robul Tău să‑Ți facă această rugăciune. Acum, Stăpâne DOAMNE, Tu ești Dumnezeu și cuvintele Tale sunt adevăr; Tu i‑ai vestit robului Tău binele acesta. Acum, binevoiește să binecuvântezi casa robului Tău, ca să dăinuie pe vecie înaintea Ta, căci Tu, Stăpâne DOAMNE, ai vorbit și, prin binecuvântarea Ta, casa robului Tău va fi binecuvântată pe vecie!”