Fapte 4
4
Petru și Ioan înaintea Sinedriului
1Pe când vorbeau ei poporului, au venit peste ei preoții, căpitanul gărzii Templului și saducheii, 2furioși#Fap. 23:8. Mt. 22:23. că învățau poporul și vesteau învierea din morți în Isus. 3Au pus mâna pe ei și i‑au aruncat în temniță până a doua zi, căci se înserase. 4Însă mulți dintre cei ce auziseră cuvântul au crezut, iar numărul bărbaților credincioși s‑a ridicat la aproape cinci mii.
5A doua zi, mai‑marii poporului, bătrânii și cărturarii s‑au adunat la Ierusalim 6împreună cu marele‑preot Ana#Lc. 3:2. In. 11:49; 18:13., cu Caiafa, Ioan, Alexandru și toți cei din neamul marilor‑preoți. 7I‑au pus pe Petru și Ioan în mijlocul lor și i‑au întrebat: „Cu#Fap. 7:27. Ex. 2:14. Mt. 21:23. ce putere sau în numele cui ați făcut voi lucrul acesta?” 8Atunci#Lc. 12:11,12. Petru, plin de Duhul Sfânt, le‑a zis: „Mai‑mari ai poporului și bătrâni [ai lui Israel]! 9Fiindcă suntem cercetați astăzi pentru o binefacere făcută unui om bolnav (prin cine a fost el vindecat), 10să știți voi toți și întreg poporul lui Israel: omul acesta se înfățișează înaintea voastră sănătos în#Fap. 3:6,16. Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe#Fap. 2:4. care voi L‑ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L‑a înviat din morți. 11El#Ps. 118:22. Is. 28:16. Mt. 21:42. este piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns în capul unghiului. 12În nimeni altul nu este mântuire, căci nu#Fap. 10:43. Mt. 1:21. 1Tim. 2:5,6. este sub cer niciun alt nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.”
13Văzând ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și dându‑și seama#Mt. 11:25. 1Cor. 1:27. că erau oameni neînvățați și de rând, s‑au mirat și au înțeles că fuseseră cu Isus. 14Dar, fiindcă‑l vedeau stând în picioare lângă#Fap. 3:11. ei pe omul care fusese vindecat, n‑au putut zice nimic împotrivă. 15Le‑au poruncit să iasă din Sinedriu și s‑au sfătuit între ei, 16zicând: „Ce#In. 11:47. să le facem acestor oameni? Căci toți locuitorii Ierusalimului știu#Fap. 3:9,10. că prin ei s‑a făcut o minune vădită și n‑o putem tăgădui. 17Dar, ca să nu se răspândească și mai mult vestea în popor, să‑i amenințăm să nu mai vorbească nimănui în numele acesta!” 18După ce i‑au chemat#Fap. 5:40., le‑au poruncit să nu mai vorbească și să nu mai învețe cu niciun chip în Numele lui Isus. 19Drept răspuns, Petru și Ioan le‑au zis: „Judecați voi dacă#Fap. 5:29. este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, 20căci#Fap. 1:8; 2:32; 22:15. 1In. 1:1,3. nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit!” 21I‑au amenințat din nou și i‑au lăsat să plece, neștiind cum să‑i pedepsească din cauza#Fap. 5:26. Mt. 21:26. Lc. 20:6,19; 22:2. poporului, fiindcă#Fap. 3:7,8. toți Îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele petrecute. 22Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare avea peste patruzeci de ani.
Rugăciunea bisericii din Ierusalim
23După#Fap. 12:12. ce li s‑a dat drumul, ei au venit la ai lor și le‑au istorisit ce le spuseseră preoții de seamă și bătrânii. 24Când au auzit ei aceste lucruri, și‑au ridicat într‑un cuget glasul către Dumnezeu și au zis: „Stăpâne [Doamne], Tu, care#2Rg. 19:15. ai făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele, 25Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău:
De ce s‑au întărâtat neamurile
și popoarele au făcut planuri deșarte?
26 Împărații pământului s‑au ridicat,
domnitorii s‑au adunat laolaltă
împotriva Domnului și împotriva Unsului Său. # 4:26
Ps. 2:1‑2
(Septuaginta).
27Într‑adevăr#Mt. 26:3. Lc. 22:2; 23:1,8., împotriva Robului Tău celui sfânt#Lc. 1:35., Isus, pe#Lc. 4:18. In. 10:36. care L‑ai uns, s‑au adunat în cetatea aceasta Irod și Ponțiu Pilat , împreună cu neamurile și mulțimile lui Israel, 28ca#Fap. 2:23; 3:18. să facă ceea ce mâna Ta și sfatul Tău hotărâseră mai înainte. 29Și acum, Doamne, uită‑Te la amenințările lor, dă‑le putere robilor Tăi să#Fap. 4:13,31. Fap. 9:27; 13:46; 14:3; 19:8; 26:26; 28:31. Ef. 6:19. poată vesti Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala 30și întinde‑Ți mâna, ca#Fap. 2:43; 5:12. să se facă vindecări, semne și minuni prin#Fap. 3:6,16. Numele Robului#Fap. 4:27. Tău celui sfânt, Isus!” 31După ce s‑au rugat ei, s‑a#Fap. 2:2,4; 16:26. cutremurat locul unde erau adunați; toți s‑au umplut de Duhul Sfânt și#Fap. 4:29. vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
Unitatea bisericii din Ierusalim
32Mulțimea credincioșilor era#Fap. 5:12. Rom. 15:5,6. 2Cor. 13:11. Flp. 1:27; 2:2. 1Pt. 3:8. o inimă și un suflet și niciunul#Fap. 2:44. nu zicea că averea proprie este a lui, ci pe toate le aveau în comun. 33Apostolii mărturiseau cu multă#Fap. 1:8. putere despre#Fap. 1:22. învierea Domnului Isus și un mare#Fap. 2:47. har era peste toți. 34Nu era niciun nevoiaș printre ei, fiindcă cei#Fap. 2:45. care aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau prețul celor vândute 35și‑l#Fap. 4:37. Fap. 5:2. puneau la picioarele apostolilor, apoi#Fap. 2:45; 6:1. se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie.
Anania și Safira
36Iosif, numit de apostoli și Barnaba, care înseamnă „fiul mângâierii”, un levit de neam din Cipru, 37a vândut un ogor pe care‑l avea#Fap. 4:34,35. Fap. 5:1,2., a adus banii și i‑a pus la picioarele apostolilor.
Selectat acum:
Fapte 4: EDCR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România.