Eclesiastul 12
12
1Dar adu‑ți#Pr. 22:6. Plân. 3:27. 2Sam. 19:35. aminte de Făcătorul tău
în zilele tinereții tale,
până nu vin zilele de restriște
și se apropie anii când vei zice:
„Nu găsesc nicio plăcere în ei”;
2până nu se întunecă soarele și lumina#12:2 Secțiunea compusă din Ecl. 12:2‑6 este construită alegoric. Autorul recurge la imagini din mediul rural al Orientului Antic pe care le învestește cu valențe poetice, pentru a descrie în manieră figurativă procesul de îmbătrânire în urma căruia omul își pierde treptat vigoarea, acuitatea simțurilor și bucuriile de care avea parte în tinerețe.,
luna și stelele,
iar norii se întorc după ploaie;
3până nu încep să tremure paznicii casei
și să se încovoaie vitejii;
până nu se opresc morăresele, căci sunt puține,
și se întunecă‑n ferestre privitorii;
4până nu se închid cele două uși dinspre uliță,
iar huruitul morii slăbește,
te trezești la ciripitul unei păsări
și se aude slab glasul tuturor cântărețelor#2Sam. 19:35.;
5până nu ajungi să te temi de orice înălțime
și spaimele îți pândesc drumul;
până nu înflorește migdalul
și de abia se târăște lăcusta;
până nu se ofilește caperul#12:5 Ebr. ˀaḇiyonāh denumește Capparis spinosa, arbust spinos cu flori albe sau roz, ai cărui muguri erau folosiți pentru condimentarea mâncării sau a vinului. Termenul este folosit ca metaforă pentru „apetit” (în sens generic) sau chiar „dorința sexuală”.,
căci omul merge spre casa#Iov 17:13. lui veșnică,
și bocitorii#Ier. 9:17. dau târcoale pe uliță;
6până nu se rupe funia de argint;
până nu se sfărâmă vasul de aur,
ulciorul se sparge la izvor
și roata fântânii se strică;
7până nu se#Gen. 3:19. Iov 34:15. Ps. 90:3. întoarce țărâna în pământ, cum a fost,
iar#Ecl. 3:21. duhul se întoarce la Dumnezeu, care#Num. 16:22; 27:16. Iov 34:14. Is. 57:16. Zah. 12:1. l‑a dat.
8O, deșertăciune#Ecl. 1:2. Ps. 62:9. a deșertăciunilor! – zice Eclesiastul.
Totul este deșertăciune.
Ultimele cuvinte ale Eclesiastului
9Eclesiastul a fost înțelept și, pe lângă asta, el a învățat știința pe popor, a cântărit, a cercetat și a adunat#1Rg. 4:32. un mare număr de vorbe cu tâlc. 10Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute și să scrie întocmai cuvintele adevărului. 11Cuvintele înțelepților sunt ca niște țepușe de îmboldit vitele; zicătorile maeștrilor sunt ca niște cuie bine înfipte; toate sunt date de un singur păstor. 12Încolo, fiule, ia aminte: dacă vrei să scrii multe cărți, nu vei isprăvi niciodată, și mult#Ecl. 1:18. studiu slăbește trupul!
13Să ascultăm deci încheierea tuturor celor spuse: Teme‑te#Dt. 6:2; 10:12. de Dumnezeu și păzește poruncile Lui – aceasta este datoria oricărui om! 14Căci Dumnezeu va aduce la judecată orice#Mt. 12:36. Fap. 17:30,31. Rom. 2:16; 14:10,12. 1Cor. 4:5. 2Cor. 5:10. faptă, orice lucru ascuns, fie bun, fie rău.
Selectat acum:
Eclesiastul 12: EDCR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România.