Geneza 19
19
Cei doi îngeri, la Sodoma
1Cei doi îngeri#Gen. 18:22. au ajuns la Sodoma seara, pe când Lot#Gen. 18:1. ședea la poarta Sodomei. Când i‑a văzut, Lot s‑a ridicat să‑i întâmpine și s‑a plecat cu fața la pământ. 2Apoi a zis: „Vă rog, domnii mei#Evr. 13:3., abateți‑vă pe la casa robului vostru, ca să petreceți noaptea și să vă spălați#Gen. 18:4. picioarele; apoi vă veți scula devreme și vă veți vedea de drum.” „Nu#Lc. 24:28.”, i‑au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea în piață.” 3Dar Lot s‑a rugat mult de ei, până au venit și au intrat în casa lui. I‑a#Gen. 18:8. ospătat, a copt azime și au mâncat. 4Dar înainte ca ei să se culce, oamenii din cetate, bărbații Sodomei, poporul din toate colțurile cetății, de la tânăr până la bătrân, au înconjurat casa. 5L‑au#Is. 3:9. chemat pe Lot și i‑au zis: „Unde sunt bărbații care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate‑i#Jud. 19:22. afară la noi, ca#Gen. 4:1. Rom. 1:24,27. Iuda 1:7. să‑i cunoaștem#19:5 În versetul de față, verbul ebraic yādaˁ „a cunoaște” este folosit eufemistic, cu sensul de „a avea relații sexuale” (vezi Gen. 4:1).!” 6Lot#Jud. 19:23. a ieșit la ei, la intrare, a încuiat ușa după el 7și le‑a zis: „Fraților, vă rog, nu faceți o asemenea ticăloșie! 8Iată#Jud. 19:24., am două fete care n‑au cunoscut bărbat; am să vi le aduc afară și le veți face după cum veți găsi de cuviință! Numai acestor bărbați să nu le faceți nimic, căci#Gen. 18:5. au venit sub adăpostul acoperișului meu.” 9Dar ei au strigat: „La o parte!” Și au adăugat: „Omul#2Pt. 2:7,8. acesta locuiește aici ca străin, iar acum face pe judecătorul#Ex. 2:14.! Ei bine, ție o să‑ți facem mai rău decât lor!” Și, îmbrâncindu‑l pe Lot din toate părțile, s‑au apropiat să spargă ușa. 10Dar cei din casă au întins mâna, l‑au tras pe Lot înăuntru și au încuiat ușa. 11Iar pe oamenii care erau la intrarea casei i‑au lovit cu orbire#2Rg. 6:18. Fap. 13:11., de la mic la mare, încât nu reușeau să găsească intrarea.
Nimicirea Sodomei și Gomorei
12Străinii aceia i‑au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Ginere, fii și fiice, toți cei pe care‑i ai în cetate – scoate‑i#Gen. 7:1. 2Pt. 2:7,9. din locul acesta, 13fiindcă îl vom nimici, căci mare#Gen. 18:20. este strigătul împotriva ei înaintea DOMNULUI, și DOMNUL ne‑a trimis#1Cr. 21:15. să nimicim cetatea!” 14Lot a ieșit și a vorbit cu ginerii săi, cei care le#Mt. 1:18. luaseră#19:14 Sau: „se logodiseră cu fiicele sale”. pe fiicele sale: „Sculați‑vă#Num. 16:21,45.”, le‑a zis el, „ieșiți din locul acesta, căci DOMNUL va nimici cetatea!” Dar ginerilor#Ex. 9:21. Lc. 17:28; 24:11. li se părea că glumește.
15În revărsatul zorilor, îngerii l‑au grăbit pe Lot, zicând: „Scoală‑te#Num. 16:24,26. Ap. 18:4., ia‑ți nevasta și pe cele două fiice care se află aici, ca să nu pieri și tu când va fi pedepsită cetatea.” 16Fiindcă el zăbovea, bărbații i‑au apucat de mână pe el, pe nevasta lui și pe cele două fiice ale sale – pentru mila DOMNULUI ce era peste el – i‑au scos și i‑au lăsat#Ps. 34:22. afară din cetate. 17Și pe când îi scoteau afară, i‑au zis lui Lot: „Scapă‑ți#1Rg. 19:3. viața#Gen. 19:26. Mt. 24:16‑18. Lc. 9:62. Flp. 3:13,14.! Să nu te uiți înapoi și să nu te oprești nicăieri în câmpie! Scapă la munte, ca să nu pieri!”
18Lot a răspuns: „O, nu#Fap. 10:14., domnul meu! 19Iată, robul tău a căpătat trecere în ochii tăi și mi‑ai făcut mare har păstrându‑mă în viață! Dar nu voi putea să scap la munte, ca să nu mă ajungă prăpădul, și voi pieri! 20Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug într‑acolo și este mică. De‑aș putea scăpa într‑acolo – e o cetate mică, nu‑i așa? – ca să rămân în viață!” 21Îngerul i‑a zis: „Iată,#Iov 42:8,9. Ps. 145:19. îți fac și favoarea aceasta și nu voi spulbera cetatea de care vorbești. 22Grăbește‑te și scapă într‑acolo, căci nu#Gen. 32:25,26. Ex. 32:10. Dt. 9:14. Mc. 6:5. pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” (De aceea cetatea a primit numele#Gen. 13:10; 14:2. Țoar#19:22 „Micime”, sau „loc mic”. Aluzie la adjectivul ebraic mițˁar „mic”, folosit de Lot pentru a descrie cetatea în v. 20..)
23Răsărise soarele pe pământ când a intrat Lot în Țoar. 24Atunci, DOMNUL#Dt. 29:23. Is. 13:19. Ier. 20:16; 50:40. Ez. 16:49,50. Os. 11:8. Am. 4:11. Țef. 2:9. Lc. 17:29. 2Pt. 2:6. Iuda 1:7. a plouat peste Sodoma și peste Gomora cu pucioasă și foc de la El#19:24 În ebraică, YHWH „Domnul”. Repetiția, specifică stilului biblic, are rolul de a accentua ideea că pedeapsa venită asupra Sodomei și Gomorei este de la Dumnezeu, nu că există doi „Domni”. din cer. 25A spulberat cetățile acelea, toată câmpia, pe toți locuitorii cetăților și tot ce creștea#Gen. 14:3. Ps. 107:34. pe pământ. 26Nevasta lui Lot s‑a uitat înapoi și s‑a prefăcut într‑un stâlp#Lc. 17:32. de sare.
27Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață și s‑a dus la locul unde stătuse#Gen. 18:22. înaintea Domnului. 28S‑a uitat în vale spre Sodoma și Gomora și spre toată fața câmpiei; s‑a uitat și, iată, din ținutul acela#Ap. 18:9. se ridica un fum gros, ca fumul unui cuptor.
29Când a nimicit Dumnezeu cetățile câmpiei, și‑a adus aminte#Gen. 8:1; 18:23. de Avraam și l‑a scos pe Lot din mijlocul prăpădului, când a spulberat cetățile în care locuise Lot.
Beția și incestul lui Lot
30Lot s‑a suit din Țoar și a locuit în munte#Gen. 19:17,19. cu cele două fiice ale sale, căci s‑a temut să locuiască în Țoar. Au locuit într‑o peșteră: el și cele două fiice ale sale. 31Cea mare i‑a zis mezinei: „Tatăl nostru este bătrân și în ținutul acesta nu mai este niciun bărbat care să intre#Gen. 16:2,4; 38:8,9. Dt. 25:5. la noi, cum se obișnuiește în toată lumea. 32Hai să‑i dăm tatălui nostru să bea vin și să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânța#Mc. 12:19. prin tatăl nostru!” 33Astfel, i‑au dat tatălui lor să bea vin în noaptea aceea, apoi cea mare a intrat și s‑a culcat cu tatăl ei, dar el n‑a știut nici când s‑a culcat ea, nici când s‑a sculat.
34A doua zi, cea mare i‑a zis mezinei: „Iată, eu m‑am culcat noaptea trecută cu tatăl meu. Să‑i dăm să bea vin și la noapte, apoi intră și culcă‑te cu el, ca să ne păstrăm sămânța prin tatăl nostru!” 35I‑au dat tatălui lor să bea vin și în noaptea aceea; apoi mezina s‑a dus și s‑a culcat cu el, dar el n‑a știut nici când s‑a culcat ea, nici când s‑a sculat.
36Cele două fiice ale lui Lot au rămas astfel însărcinate cu tatăl lor. 37Cea mare a născut un fiu și i‑a pus numele Moab#19:37 Aluzie la expresia ebraică meˀaḇinu „de la tatăl nostru”, folosită de fiicele lui Lot în Gen. 19:32,34.; el#Dt. 2:9. este strămoșul Moabului de astăzi. 38Mezina a născut și ea un fiu și i‑a pus numele Ben‑Ammi#19:38 Ebr. ben‑ˁammi „fiul poporului meu”.; el#Dt. 2:19. este strămoșul fiilor lui Amon de astăzi.
Selectat acum:
Geneza 19: EDCR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România.
Geneza 19
19
Cei doi îngeri, la Sodoma
1Cei doi îngeri#Gen. 18:22. au ajuns la Sodoma seara, pe când Lot#Gen. 18:1. ședea la poarta Sodomei. Când i‑a văzut, Lot s‑a ridicat să‑i întâmpine și s‑a plecat cu fața la pământ. 2Apoi a zis: „Vă rog, domnii mei#Evr. 13:3., abateți‑vă pe la casa robului vostru, ca să petreceți noaptea și să vă spălați#Gen. 18:4. picioarele; apoi vă veți scula devreme și vă veți vedea de drum.” „Nu#Lc. 24:28.”, i‑au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea în piață.” 3Dar Lot s‑a rugat mult de ei, până au venit și au intrat în casa lui. I‑a#Gen. 18:8. ospătat, a copt azime și au mâncat. 4Dar înainte ca ei să se culce, oamenii din cetate, bărbații Sodomei, poporul din toate colțurile cetății, de la tânăr până la bătrân, au înconjurat casa. 5L‑au#Is. 3:9. chemat pe Lot și i‑au zis: „Unde sunt bărbații care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate‑i#Jud. 19:22. afară la noi, ca#Gen. 4:1. Rom. 1:24,27. Iuda 1:7. să‑i cunoaștem#19:5 În versetul de față, verbul ebraic yādaˁ „a cunoaște” este folosit eufemistic, cu sensul de „a avea relații sexuale” (vezi Gen. 4:1).!” 6Lot#Jud. 19:23. a ieșit la ei, la intrare, a încuiat ușa după el 7și le‑a zis: „Fraților, vă rog, nu faceți o asemenea ticăloșie! 8Iată#Jud. 19:24., am două fete care n‑au cunoscut bărbat; am să vi le aduc afară și le veți face după cum veți găsi de cuviință! Numai acestor bărbați să nu le faceți nimic, căci#Gen. 18:5. au venit sub adăpostul acoperișului meu.” 9Dar ei au strigat: „La o parte!” Și au adăugat: „Omul#2Pt. 2:7,8. acesta locuiește aici ca străin, iar acum face pe judecătorul#Ex. 2:14.! Ei bine, ție o să‑ți facem mai rău decât lor!” Și, îmbrâncindu‑l pe Lot din toate părțile, s‑au apropiat să spargă ușa. 10Dar cei din casă au întins mâna, l‑au tras pe Lot înăuntru și au încuiat ușa. 11Iar pe oamenii care erau la intrarea casei i‑au lovit cu orbire#2Rg. 6:18. Fap. 13:11., de la mic la mare, încât nu reușeau să găsească intrarea.
Nimicirea Sodomei și Gomorei
12Străinii aceia i‑au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Ginere, fii și fiice, toți cei pe care‑i ai în cetate – scoate‑i#Gen. 7:1. 2Pt. 2:7,9. din locul acesta, 13fiindcă îl vom nimici, căci mare#Gen. 18:20. este strigătul împotriva ei înaintea DOMNULUI, și DOMNUL ne‑a trimis#1Cr. 21:15. să nimicim cetatea!” 14Lot a ieșit și a vorbit cu ginerii săi, cei care le#Mt. 1:18. luaseră#19:14 Sau: „se logodiseră cu fiicele sale”. pe fiicele sale: „Sculați‑vă#Num. 16:21,45.”, le‑a zis el, „ieșiți din locul acesta, căci DOMNUL va nimici cetatea!” Dar ginerilor#Ex. 9:21. Lc. 17:28; 24:11. li se părea că glumește.
15În revărsatul zorilor, îngerii l‑au grăbit pe Lot, zicând: „Scoală‑te#Num. 16:24,26. Ap. 18:4., ia‑ți nevasta și pe cele două fiice care se află aici, ca să nu pieri și tu când va fi pedepsită cetatea.” 16Fiindcă el zăbovea, bărbații i‑au apucat de mână pe el, pe nevasta lui și pe cele două fiice ale sale – pentru mila DOMNULUI ce era peste el – i‑au scos și i‑au lăsat#Ps. 34:22. afară din cetate. 17Și pe când îi scoteau afară, i‑au zis lui Lot: „Scapă‑ți#1Rg. 19:3. viața#Gen. 19:26. Mt. 24:16‑18. Lc. 9:62. Flp. 3:13,14.! Să nu te uiți înapoi și să nu te oprești nicăieri în câmpie! Scapă la munte, ca să nu pieri!”
18Lot a răspuns: „O, nu#Fap. 10:14., domnul meu! 19Iată, robul tău a căpătat trecere în ochii tăi și mi‑ai făcut mare har păstrându‑mă în viață! Dar nu voi putea să scap la munte, ca să nu mă ajungă prăpădul, și voi pieri! 20Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug într‑acolo și este mică. De‑aș putea scăpa într‑acolo – e o cetate mică, nu‑i așa? – ca să rămân în viață!” 21Îngerul i‑a zis: „Iată,#Iov 42:8,9. Ps. 145:19. îți fac și favoarea aceasta și nu voi spulbera cetatea de care vorbești. 22Grăbește‑te și scapă într‑acolo, căci nu#Gen. 32:25,26. Ex. 32:10. Dt. 9:14. Mc. 6:5. pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” (De aceea cetatea a primit numele#Gen. 13:10; 14:2. Țoar#19:22 „Micime”, sau „loc mic”. Aluzie la adjectivul ebraic mițˁar „mic”, folosit de Lot pentru a descrie cetatea în v. 20..)
23Răsărise soarele pe pământ când a intrat Lot în Țoar. 24Atunci, DOMNUL#Dt. 29:23. Is. 13:19. Ier. 20:16; 50:40. Ez. 16:49,50. Os. 11:8. Am. 4:11. Țef. 2:9. Lc. 17:29. 2Pt. 2:6. Iuda 1:7. a plouat peste Sodoma și peste Gomora cu pucioasă și foc de la El#19:24 În ebraică, YHWH „Domnul”. Repetiția, specifică stilului biblic, are rolul de a accentua ideea că pedeapsa venită asupra Sodomei și Gomorei este de la Dumnezeu, nu că există doi „Domni”. din cer. 25A spulberat cetățile acelea, toată câmpia, pe toți locuitorii cetăților și tot ce creștea#Gen. 14:3. Ps. 107:34. pe pământ. 26Nevasta lui Lot s‑a uitat înapoi și s‑a prefăcut într‑un stâlp#Lc. 17:32. de sare.
27Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață și s‑a dus la locul unde stătuse#Gen. 18:22. înaintea Domnului. 28S‑a uitat în vale spre Sodoma și Gomora și spre toată fața câmpiei; s‑a uitat și, iată, din ținutul acela#Ap. 18:9. se ridica un fum gros, ca fumul unui cuptor.
29Când a nimicit Dumnezeu cetățile câmpiei, și‑a adus aminte#Gen. 8:1; 18:23. de Avraam și l‑a scos pe Lot din mijlocul prăpădului, când a spulberat cetățile în care locuise Lot.
Beția și incestul lui Lot
30Lot s‑a suit din Țoar și a locuit în munte#Gen. 19:17,19. cu cele două fiice ale sale, căci s‑a temut să locuiască în Țoar. Au locuit într‑o peșteră: el și cele două fiice ale sale. 31Cea mare i‑a zis mezinei: „Tatăl nostru este bătrân și în ținutul acesta nu mai este niciun bărbat care să intre#Gen. 16:2,4; 38:8,9. Dt. 25:5. la noi, cum se obișnuiește în toată lumea. 32Hai să‑i dăm tatălui nostru să bea vin și să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânța#Mc. 12:19. prin tatăl nostru!” 33Astfel, i‑au dat tatălui lor să bea vin în noaptea aceea, apoi cea mare a intrat și s‑a culcat cu tatăl ei, dar el n‑a știut nici când s‑a culcat ea, nici când s‑a sculat.
34A doua zi, cea mare i‑a zis mezinei: „Iată, eu m‑am culcat noaptea trecută cu tatăl meu. Să‑i dăm să bea vin și la noapte, apoi intră și culcă‑te cu el, ca să ne păstrăm sămânța prin tatăl nostru!” 35I‑au dat tatălui lor să bea vin și în noaptea aceea; apoi mezina s‑a dus și s‑a culcat cu el, dar el n‑a știut nici când s‑a culcat ea, nici când s‑a sculat.
36Cele două fiice ale lui Lot au rămas astfel însărcinate cu tatăl lor. 37Cea mare a născut un fiu și i‑a pus numele Moab#19:37 Aluzie la expresia ebraică meˀaḇinu „de la tatăl nostru”, folosită de fiicele lui Lot în Gen. 19:32,34.; el#Dt. 2:9. este strămoșul Moabului de astăzi. 38Mezina a născut și ea un fiu și i‑a pus numele Ben‑Ammi#19:38 Ebr. ben‑ˁammi „fiul poporului meu”.; el#Dt. 2:19. este strămoșul fiilor lui Amon de astăzi.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România.