Judecătorii 11:1-12

Iefta, galaaditul, era un om viteaz, dar el era fiul unei desfrânate. Galaad era tatăl lui Iefta. Nevasta lui Galaad i‑a născut fii, iar când fiii nevestei sale au crescut, l‑au izgonit pe Iefta și i‑au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci tu ești fiul altei femei!” Așadar, Iefta a fugit de frații lui și a locuit în ținutul Tob. Niște oameni de nimic s‑au strâns la Iefta și ieșeau la luptă cu el. După o vreme, fiii lui Amon au pornit la război împotriva lui Israel. Și pe când fiii lui Amon au pornit la război împotriva lui Israel, bătrânii Galaadului s‑au dus să‑l aducă pe Iefta din ținutul Tob. Ei i‑au zis: „Vino să ne fii comandant, ca să luptăm cu fiii lui Amon!” Iefta le‑a răspuns bătrânilor Galaadului: „Oare nu m‑ați urât voi și nu m‑ați izgonit din casa tatălui meu? De ce veniți la mine acum, când sunteți la strâmtorare?” Bătrânii Galaadului i‑au zis lui Iefta: „De aceea ne‑am întors la tine acum: ca să mergi cu noi, să lupți cu fiii lui Amon și să ne fii căpetenie nouă și tuturor locuitorilor Galaadului!” Iefta le‑a răspuns bătrânilor Galaadului: „Dacă mă aduceți înapoi ca să lupt cu fiii lui Amon și dacă Domnul îi va da în mâinile mele, atunci vă voi fi căpetenie!” Bătrânii Galaadului i‑au zis lui Iefta: „DOMNUL să ne judece dacă nu vom face așa cum spui!” Și Iefta a pornit cu bătrânii Galaadului, iar poporul l‑a făcut căpetenie și conducător, iar Iefta și‑a rostit toate cuvintele înaintea DOMNULUI, la Mițpa. Iefta a trimis soli la regele fiilor lui Amon ca să‑i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să lupți împotriva țării mele?”