Iov 14
14
1Omul, cel născut din femeie,
are zile puține, dar necazuri#Iov 5:7. Ecl. 2:23. din plin.
2Ca o floare răsare#Iov 8:9. Ps. 90:5,6,9; 102:11; 103:15; 144:4. Is. 40:6. Iac. 1:10,11; 4:14. 1Pt. 1:24. și se ofilește;
fuge ca umbra fără să se oprească.
3Și pe unul ca el#Ps. 144:3. îl țintuiești cu privirea?
Tocmai pe mine să mă aduci la judecată cu Tine?
4Cine poate scoate ceva#Gen. 5:3. Ps. 51:5. In. 3:6. Rom. 5:12. Ef. 2:3. curat din ceva necurat?
Nimeni!
5Dacă#Iov 7:1. zilele lui sunt hotărâte,
dacă i-ai numărat lunile,
dacă i-ai pus hotare pe care nu le poate trece,
6întoarce-Ți#Iov 7:16,19; 10:20. Ps. 39:13. privirile de la el și dă-i răgaz,
să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul la sfârșitul zilei#Iov 7:1..
7Până și un copac are nădejde:
dacă este tăiat#Iov 14:14., odrăslește din nou
și nu încetează să dea lăstari.
8Chiar dacă i-a îmbătrânit rădăcina în pământ
și îi piere trunchiul în țărână,
9când simte apa înverzește
și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
10Dar când omul moare și rămâne întins,
când își dă ultima suflare, ce se mai alege de el?
11Cum se duce apa din lac,
cum scade și seacă râul,
12așa se culcă omul și nu se mai scoală.
Cât#Ps. 102:26. Is. 51:6; 65:17; 66:22. Fap. 3:21. Rom. 8:20. 2Pt. 3:7,10,11. Ap. 20:11; 21:1. vor ține cerurile, nu se va mai trezi,
nu se va mai deștepta din somnul lui.
13O, de m-ai ascunde în Locuința morților,
de m-ai acoperi până-Ți va trece mânia
și mi-ai rândui o vreme când să-Ți amintești de mine!
14Dacă omul moare, va mai trăi el din nou?
Atunci în toate#Iov 13:15. zilele travaliului meu aș mai trage nădejde,
până#Iov 14:7. îmi va veni slobozirea.
15Atunci m-ai#Iov 13:22. chema și Ți-aș răspunde;
Ți-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.
16Când mi-ai număra#Iov 10:6,14; 13:27; 31:4; 34:21. Ps. 56:8; 139:1-3. Pr. 5:21. Ier. 32:19. pașii,
n-ai mai ține socoteala păcatelor mele;
17fărădelegile mi-ar fi pecetluite#Dt. 32:34. Os. 13:12. mănunchi
și nelegiuirile mi-ar fi acoperite.
18Dar cum se prăbușește un munte,
și se mută stâncile din locul lor,
19cum sunt netezite pietrele de apă
și este luată țărâna de șuvoi,
așa nimicești Tu nădejdea omului.
20Îl dobori pentru totdeauna și se duce;
îi schimonosești chipul și apoi îi dai drumul.
21Dacă fiii lui sunt puși în cinste,#Ecl. 9:5. Is. 63:16. el nu știe;
dacă ajung neînsemnați, habar n-are.
22Numai cât are carne pe el are durere;
și cât timp are suflet jelește.”
Selectat acum:
Iov 14: EDCR
Evidențiere
Copiază
Compară
Împărtășește
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține Societății Biblice Interconfesionale din România.
Află mai multe despre Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024