Iov 3
3
Plângerea lui Iov
1După aceea, Iov și-a deschis gura și a blestemat ziua în care s-a născut.
2Iov a început astfel:
3„Să piară#Iov 10:18,19. Ier. 15:10; 20:14. ziua în care m-am născut
și noaptea care a zis: «S-a zămislit un om!»
4Prefacă-se în întuneric#3:4 Ebr. yǝhi ḥōșeḵ „să fie întuneric”, negare a poruncii divine „să fie lumină” (Gen. 1:3). ziua aceea,
să n-o cerceteze Dumnezeu de sus,
să nu mai strălucească lumina peste ea!
5S-o pângărească întunericul#Iov 10:21,22; 16:16; 28:3. Ps. 23:4; 44:19; 107:10,14. Ier. 13:16. Am. 5:8. și umbra morții,
să rămână peste ea nouri groși,
și neguri de peste zi s-o înspăimânte!
6Noaptea aceea – s-o apuce bezna,
să nu apară între zilele anului,
să nu intre la număr în cursul lunilor!
7Singuratică și stearpă să fie noaptea aceea,
niciun cântec vesel să n-o viziteze!
8Să fie blestemată de cei ce blestemă zilele,#3:8 Sau: „pe Yamm” (Marea, zeul mării), în mitologia canaanită (vezi Iov 7:12; 26:12. Ps. 74:13).
de cei ce se pricep#Ier. 9:17,18. să întărâte leviatanul#3:8 Șarpe marin monstruos. În textele canaanite, balaur cu șapte capete, numit Lotan.!
9Să se întunece stelele din amurgul ei,
în zadar să aștepte lumina
și să nu mai vadă geana zorilor,
10pentru că n-a închis pântecele care m-a zămislit#3:10 Lit. „pântecele meu”.
și n-a ascuns suferința de ochii mei.
11Cum de#Iov 10:18. n-am murit eu în pântecele maicii mele?
Sau să-mi fi dat sufletul când am ieșit din pântecele ei?
12De ce am găsit genunchi#Gen. 30:3. Is. 66:12. care să mă primească
și sâni care să mă alăpteze?
13Acum aș fi fost culcat și mi-ar fi tihnit,
aș fi dormit și aș fi găsit odihnă,
14lângă regii și mai-marii pământului,
ziditori#Iov 15:28. de cetăți ajunse niște ruine,
15ori lângă domnitorii care aveau aur,
care își umpluseră casele cu argint.
16De ce n-am fost eu o stârpitură#Ps. 58:8. pe care o îngropi
sau un prunc ce n-a văzut lumina!
17Acolo încetează înverșunarea celor răi,
acolo se odihnesc cei istoviți;
18cei legați au aflat cu toții tihnă,
nu mai aud#Iov 39:7. glasul asupritorului;
19acolo mic și mare sunt la fel,
și sclavii au scăpat de stăpâni.
20De ce dă#Ier. 20:18. El lumină celor chinuiți
și viață celor amărâți#1Sam. 1:10. 2Rg. 4:27. Pr. 31:6. la suflet,
21celor care așteaptă#Ap. 9:6. moartea, și ea nu mai vine,
celor care o caută mai mult decât pe o comoară;#Pr. 2:4.
22celor care s-ar veseli peste măsură
și ar fi tare bucuroși să-și găsească mormântul.
23 De ce dă El lumină unui om care nu-și cunoaște calea#3:23 Lit. „unui om a cărui cale este ascunsă”.,
și pe care Dumnezeu îl îngrădește din toate părțile#Iov 1:10; 19:8. Plân. 3:7.?
24În loc de hrană, am parte de suspine,
și gemetele mi se revarsă ca apa.
25De ce mă tem, aceea mi se întâmplă;
de ce mi-e frică, de aceea am parte!
26N-am liniște, nici tihnă,
și nu mă pot odihni: m-a ajuns urgia.”
Selectat acum:
Iov 3: EDCR
Evidențiere
Copiază
Compară
Împărtășește
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține Societății Biblice Interconfesionale din România.
Află mai multe despre Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024