În ziua aceea, Isus a ieșit din casă și S‑a așezat pe țărmul mării. Mulțimi mari s‑au adunat la El, așa că S‑a suit și S‑a așezat într‑o barcă, în timp ce mulțimea toată stătea pe țărm.
El le‑a spus multe, în pilde, zicând: „Iată, semănătorul a ieșit să semene. Pe când semăna el, o parte din semințe au căzut lângă drum, iar păsările au venit și le‑au mâncat. O altă parte din semințe au căzut pe loc pietros, unde n‑aveau mult pământ: au răsărit îndată, pentru că n‑aveau pământ adânc. Dar când a răsărit soarele, s‑au veștejit și, pentru că n‑aveau rădăcină, s‑au uscat. O altă parte din semințe au căzut între spini: spinii au crescut și le‑au înăbușit. O altă parte din semințe au căzut pe pământ bun și au adus rod: una o sută, una șaizeci și alta treizeci. Cine are urechi [de auzit] să audă.”
Apropiindu‑se de El, ucenicii I‑au zis: „De ce le vorbești în pilde?” Isus le‑a răspuns zicând: „Pentru că vouă vi s‑a dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, dar lor nu li s‑a dat. Căci celui ce are i se va da și va avea din belșug, dar celui ce nu are i se va lua și ce are. De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, deși văd, nu văd și, deși aud, nu aud, nici nu înțeleg. Cu ei se împlinește profeția lui Isaia, care zice:
De auzit veți auzi, și nu veți înțelege;
de privit veți privi, și nu veți vedea.
Căci inima acestui popor s‑a împietrit;
cu urechile greu au auzit ,
iar ochii și i‑au închis,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima și să se întoarcă
la Mine ca să‑i vindec.
Dar ferice de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud! Adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au dorit să vadă ce vedeți voi, și nu au văzut, și să audă ce auziți voi, și nu au auzit.
Voi însă ascultați pilda semănătorului! Când cineva aude Cuvântul Împărăției și nu‑l înțelege, vine Cel Rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel semănat lângă drum. Cel semănat în loc pietros este cel ce aude Cuvântul și‑l primește îndată cu bucurie, dar nu are rădăcină în el, ci ține până la o vreme și, când vine un necaz sau o prigoană din cauza Cuvântului, se poticnește îndată. Cel semănat între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului [acestuia] și înșelăciunea bogățiilor înăbușă Cuvântul și‑l fac astfel neroditor. Iar cel semănat în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și‑l înțelege; el aduce rod: unul o sută, unul șaizeci și altul treizeci.”
Isus le‑a mai înfățișat o pildă, zicând: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul lui. Dar pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină în mijlocul grâului și a plecat. Când au crescut firele de grâu și au făcut rod, s‑a arătat și neghina. Robii stăpânului casei s‑au apropiat și i‑au zis: «Stăpâne, n‑ai semănat sămânță bună în ogorul tău? Cum de are neghină?» El le‑a răspuns: «Un vrăjmaș a făcut asta.» Și robii i‑au zis: «Vrei dar să mergem să o adunăm?» «Nu», le‑a zis el, «ca nu cumva, adunând neghina, să smulgeți și grâul odată cu ea. Lăsați‑le să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: ‘Adunați întâi neghina și legați‑o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunați‑l în hambarul meu!’»”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
