După ce a trecut Isus iarăși pe celălalt țărm, s‑a adunat o mare mulțime în jurul Lui. El stătea lângă mare. Atunci a venit unul dintre mai‑marii sinagogii, pe nume Iair, care, văzându‑L pe Isus, a căzut la picioarele Lui și Îl ruga stăruitor zicând: „Fetița mea este pe moarte; vino dar să‑Ți pui mâinile peste ea, ca să fie vindecată și să trăiască!” Isus a plecat împreună cu el.
După El mergea o mare mulțime, care Îl îmbulzea. Acolo era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge. Ea suferise mult de la mulți doctori, cheltuise tot ce avea, dar nimic nu‑i fusese de ajutor, ba încă ajunsese și mai rău. A auzit vorbindu‑se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulțime și s‑a atins de haina Lui, căci își zicea: „Dacă aș putea să mă ating măcar de hainele Lui, mă voi vindeca.” Scurgerea ei a încetat îndată și a simțit în trupul ei că s‑a vindecat de boală. Isus a cunoscut îndată că o putere ieșise din El și, întorcându‑Se către mulțime, a zis: „Cine s‑a atins de hainele Mele?” Ucenicii I‑au zis: „Vezi că mulțimea Te îmbulzește și mai întrebi: «Cine s‑a atins de Mine?»” Dar El Se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse aceasta. Femeia, înfricoșată și tremurând, căci știa ce se petrecuse cu ea, a venit, s‑a aruncat la picioarele Lui și I‑a spus tot adevărul. Dar Isus i‑a zis: „Fiică, credința ta te‑a mântuit; mergi în pace și fii vindecată de boala ta!”
Pe când vorbea El, au venit unii de la mai‑marele sinagogii și au zis: „Fiica ta a murit; de ce îl mai necăjești pe învățător?” Dar Isus, neținând seama de cuvintele rostite, i‑a zis mai‑marelui sinagogii: „Nu te teme; crede numai!” Și n‑a îngăduit nimănui să‑L însoțească, în afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov. Au ajuns la casa mai‑marelui sinagogii, iar Isus a găsit zarvă și pe unii care plângeau și se tânguiau mult. Intrând în casă, El le‑a zis: „De ce faceți atâta zarvă și plângeți? Copila n‑a murit, ci doarme!” Dar ei Îl luau în râs. Isus, după ce i‑a scos afară pe toți, i‑a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei care erau cu El și a intrat unde era copila. Apucând‑o de mână, i‑a zis: „ Talitha kum ”, care înseamnă: „Fetițo, scoală‑te, îți spun!” Îndată, fetița s‑a sculat și a început să umble, căci era în vârstă de doisprezece ani. Atunci ei s‑au minunat nespus. Isus le‑a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta și le‑a zis să‑i dea fetiței să mănânce.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
